Politicienii se învârtoșează în jurul temei cu aderarea României la Spațiul Schengen.  Ba e importantă, ba nu e importantă tema aceasta pentru România. Argumentele aduse în discuție sunt însă pe potriva încrâncenării: unii (cei din tabăra Președintelui) doresc să obținem o victorie în această bătălie cât mai repede pentru a arăta românilor că au putere de negociere în Europa, că au credibilitate, că pot obține lucruri mărețe pentru România; alții (cei din tabăra Premierului) sunt disperați de cerințele cu care vine la pachet eventuala acceptare în Spațiul Schengen și care presupun o mai multă implicare a europenilor în mediul politic dâmbovițean. Stresați de atâta încordare, unii au cedat și, ca niște copii supărați pe întorsătura jocului, s-au ofticat și și-au luat jucăriile, plecând acasă boscorodind de mama focului (în gașcă).

Integrarea în Europa a fost vândută (și continuă să fie vândută) ca un proiect liberal, cu multă ”libertate de mișcare” asociată capitalurilor, forței de muncă, bunurilor și serviciilor, cel puțin într-un spațiu limitat de Acordul cu pricina. Odată cu acceptarea de noi membri, povestea frumoasă din jurul proiectului european a început să pălească. Țări ca România erau tentante ca piețe de desfacere pentru bunurile și serviciile europene dar și periculoase ca furnizoare de forță de muncă dispusă să accepte orice muncă doar să scape din lagărul infernal care există în România.  În loc ca integrarea în Piața Unică să se facă fără condiționalități, acestea au devenit vitale pentru țările care riscau un șomaj structural datorită acceptării țărilor din Estul Europei.

De ce povestea cu Spațiul Schengen nu ar trebui totuși să conteze atât de tare pentru România? Pentru că nu pot să nu observ faptul că politicienii români, în loc să fie concentrați pe îmbunătățirea condițiilor în care se deschid și se dezvoltă afaceri aici și nu în Schengen, sunt concentrați să elibereze plecarea noastră cât mai rapidă din țară, să lucrăm cât mai departe de casă. E mult mai ușor să sufoci România în taxe (cumulat avem printre cele mai mari taxe din UE) și inflație (în 2012 am avut cea mai mare inflație din UE), e mult mai ușor să îți bați joc de banul public și să îl deturnezi eficient înspre buzunarele tale, e mult mai ușor să nu dai doi bani pe cel care se chinuie să producă și să vândă ceva pieței când primești buget de cazare de 8000 lei pe lună. Și e mult mai ușor apoi ”să lupți” pentru românii care vor să fugă de acest infern. Sau cel puțin să mimezi că te interesează acest subiect sau, mai rău, să îl transformi în instrument de luptă politică internă.

Acceptarea noastră în Spațiul Schengen nu va aduce prosperitate semnificativ mai multă României. Dimpotrivă, va crea dificultăți și dezechilibre și mai mari pe piața muncii de la noi. Vom pierde și mai mulți bani din finanțarea unui sistem cvasi de stat de educație pentru a exporta eficient forță de muncă înalt calificată în Europa (ex: medici pregătiți pe banii din taxele tuturor românilor care pleacă apoi să lucreze pentru alte țări fără ca ele să fi suportat din taxele lor acest efort). Cu atât mai mult cu cât cei care pleacă, foarte rar, sunt angajați pe competențele și pe domeniile pe care au fost pregătiți (sunt cunoscute cazuri de oameni cu facultate terminată în România care lucrează în posturi cu mult sub pregătirea lor care au fugit de acasă că aici nu găseau nimic de făcut).

Mai mult, observăm foarte ușor că nu sunt foarte mulți care au plecat în Spațiul Schengen să muncească și care apoi s-au întors repede în țară cu ce au învățat și ce au acumulat pentru a-și deschide o afacere aici. De ce? Pentru că aici e un adevărat iad birocratic și fiscal și pentru că aici îți trebuie multă răbdare și energie (mai multă decât oriunde în Europa) să prosperi fără să ai suport politic. În plus, antreprenoriatul mai mult se fură decât se învață și pentru așa ceva îți trebuie o înzestrare anume, o cultură și o mentalitate care se construiește greu în timp.

Dacă ne uităm și la remitențele trimise de muncitorii români în perioada de avânt economic din Europa s-au consumat preponderent pe consum alimentat de importuri (case, mașini). Efectul asupra dezvoltării României al acestor remitențe a fost unul relativ redus. El este permanent anulat de plățile care se fac pentru nerezidenții care muncesc în România (care nu vin aici să culeagă căpșuni ci să conducă multinaționale pe bani mulți). Dacă antreprenorii români ar fi lăsați să lucreze cum trebuie, ceea ce am obținut deja de la UE ar fi suficient (accesul pe Piața Unică cu bunuri și servicii). Remitențele ar fi înlocuite de profituri din afacerile dezvoltate aici.

Concluzia e una foarte clară: politicienii ar trebui să își seteze corect obiectivele politice pe care și le propun și cu care se laudă în fața electoratului. În loc să te arăți atât de grijuliu cu plecarea cât mai liberă din țară a românilor la muncă în străinătate (contează și asta nu zic nu), mai bine ai lua deciziile corecte ca ei să rămână să muncească și să prospere aici. Acesta este motivul pentru care subiectul taxelor, libertății economice, austerității sunt mult mai importante decât Spațiul Schengen și ar trebui poziționate ca atare pe agendă. Această temă este, din punctul meu de vedere, o grijă falsă și inutilă care are în spate doar capital și miză politică. Cu sau fără Spațiul Schengen, vom rămâne în continuare la fel de săraci și la fel călcați în picioare de o clasă politică complet întoarsă de la nevoile noastre. Vom fi la fel de departe de casă și de cei dragi muncind pe brânci și purtând cu ”mândrie” eticheta de ”emigrant român”. Vom fi mai prost tratați în spitalele pe care statul se încăpățânează să le reformeze și să le privatizeze dar din care doctorii vor pleca mai ușor pentru că am aderat în Schengen și pentru că aici supraviețuirea a devenit imposibilă.


44 Comments on “Și totuși de ce nu ar trebui să conteze Spațiul Schengen”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. iosiP says:

    Domnule Paun, nu inteleg scopul („ideea”) acestui articol!

    Sugerati ca statul ar trebui amplifice, sau macar sa mentina, restrictiile la libera circulatie in spatiul european, doar cu scopul de a crea dificultati celor care decid sa lucreze in afara granitelor?
    Sugerati ca actele, controalele vamale si toata pleiada de restrictii impuse la intrarea in spatiul Shengen este benefica pentru antreprenorii romani?
    Daca cineva citeste textul dumneavoastra ajunge sa-si imagineze ca cei care au fost educati in sistemul de stat (intrucat nu au avut alta alternativa, iar invatamantul este obligatoriu) au cumva o datorie de a ramane in tara si a „presta” pentru binele poporului, sau ca statul ar avea cumva dreptul/datoria de a evita o eventuala deprofesionalizare a indivizilor scoliti pe „banii statului”.

    Recunosc, pentru prima data de cand citesc acest blog imi pun intrebari privind conceptia dumneavoastra despre libertate.

    N.B. Inteleg ideea ca aderarea la Shengen nu ar trebui sa fie prioritatea acestui guvern, dar de aici si pana a deplange efectele acestei aderari e cale lunga.

  2. Paun Cristian says:

    @ iosip

    Nu cred așa ceva… Statele nu ar trebui să pună bariere împotriva a nimic. Dar dacă englezii nu înțeleg că oferta mai mare de muncă completată cu emigranți din România sau Bulgaria are avantajul să scadă costul cu forța de muncă în Anglia și produsele lor să se ieftinească, e problema lor că doresc să rămână protecționiști pentru cei care muncesc acolo. Eu nu îmi fac griji pentru cei care vor să fugă din România și să uite complet de ea apoi. Îmi fac griji pentru cei ca mine care am ales să rămânem aici.

    Libertatea noastra vine in primul rand intern de la guvernul nostru. Adica taxe mai mici, inflatie mai mica care să ne creeze oportunități AICI ACASĂ. Schengen e o libertate anume care a venit la pachet cu integrarea noastră în Piața Unică: sa putem lucra liberi in alta tara. Logic ar fi sa luptam însă prin toate mijloacele sa lucram liber aici in primul rand. Incrancenarea mai mare ar trebui sa fie pe acest obiectiv. Nu spun ca nu e important sa circulam liberi prin vamile Europei fara viza, romani fiind. Dar foarte curand nu vom mai avea cu ce sa circulam la cat de spoliati suntem. Vedeți dumneavoastră, TVA a rămas la 24% dar luptăm să intrăm în Schengen. Salariul mediu net în România este anual de circa 4800 Euro (cam 400 Euro / lună x 12 luni). În Franța un venit de 4800 Euro pe an e considerat sărăcie lucie și e impozitat cu 0%. În România el e impozitat cu 16%. Aici e problema pe care o ridic. Aglomerăm spațiul public cu teme false sau mai puțin importante: viza de Europa, viza de SUA.

    Da, am alta viziune asupra libertății poate: libertatea economică a fost mereu lăsată la urmă pe aceste plaiuri. Au primat mai degrabă libertăți de tipul celei de exprimare, celei de libera circulatie in Europa. Drepturi fundamentale cica. Dreptul de proprietate a ramas ultimul pe lista si cel mai agresat. Am și o altă viziune asupra integrării europene: ca și în cazul Greciei ea ne-a salvat de la un faliment iminent și ne-a prelungit agonia. Aderarea României la UE în 2007 (când era clar nepregătită) s-a făcut politic și nu pe considerente economice. A fost o mână întinsă politicienilor care s-au luptat din răsputeri pentru ea. Integrarea României în Europa a oferit stimulente suficiente politicienilor români care nu au făcut nici o reformă structurală importantă de când ne-am integrat (au continuat să fie indiferenți la cetățeanul de rând și să îl trateze ca pe un sclav). De ce? Pentru că am putut fugi cât mai departe de această țară. Departe de familii și de prieteni. Ca să putem supraviețui. Pentru că aici era lagăr. Cei care au fugit nu mai sunt aici să lupte contra acestor politicieni. Ei și-au rezolvat problema.

    Intelegeti acest articol asa: dintre toate libertatile pe care ar trebui sa le avem in vedere cele mai importante sunt neglijate. Politicienii ne impun agenda lor atunci cand ne dau aceste libertati. Dintre cele 4 libertati asociate Pietei Unice le-am obtinut deja pe cele mai importante trei însă observ că nu putem face mare lucru cu ele pentru că nu suntem lasati in pace de politicienii români care ne agreseaza cu taxele lor usturatoare. Si mai vedeti si consecința economică directă pe care o implică Schengen asupra economiei românești: daca aici ai un infern fiscal si nu ai mare lucru de facut pleci afara imediat. Costurile pentru cei care raman sunt imense. Schengen e o forma ascunsa de a importa inflatie din UE. La noi forta de munca devine mai rara si deci mai scumpa. Producem tot mai puțin și importăm tot mai mult. Basca faptul ca din taxe s-au scolit gratis aici cei care pleaca afara. O resursa irosita in van. Sunt consecințe economice evidente pe care Schengen (repet mă refer la dreptul de a munci liber în Europa) le aduce cu sine la pachet și asupra cărora ar trebui să reflectăm. Dacă am fi deștepți nu ne-am concentra atâta asupra acestui subiect și am face ceva ca românii să nu își mai dorească pe capete să fugă de România. Nu credeți?

  3. Doru says:

    @ iosip

    Nici eu nu as pune pe acelasi nivel Scehngen cu inflatia pe care ne-a produs-o BNR in 2012. Cea mai mare din Europa. De ce arn fi mai important Schengen decat inflatia? Sau faptul ca ne prabusim continuu de vreo 5 ani?

  4. iosiP says:

    @Doru
    Eu nu am afirmat ca Shengen ar fi mai important decat inflatia (va rog recititi ceea ce am scris la N.B.).
    Am afirmat doar ca si dreptul la libera circulatie este important, si nu accept ca ‘nea ministrul sa decida pentru mine in aceasta problema.

    @Paun Cristian
    Va inteleg punctul de vedere, nu imi sunt insa clare urmatoarele:
    1. Cu ce ne impiedica aderarea la spatiul Shengen sa luptam pentru libertatea economica la noi in tara (sau considerati ca „lupta pentru libertate” ar fi cumva vreo resursa rara)?
    2. Daca motivati (pe buna dreptate) ca libertatea de circulatie i-ar indemna pe unii sa prefere calea minimei rezistente (emigrarea) in locul luptei interne pentru libertate economica, cum armonizati aceasta opinie cu dreptul fiecarei persoane la auto-determinare?
    3. Si tot nu m-am lamurit: considerati ca cei care s-au scolit „gratis” din taxe (stranie gandire pentru un libertarian) au vreo obligatie fata de cei care au platit taxele respective?

    Deci concluzia mea, la care ajung cu sincera parere de rau este ca sunteti interesat mai mult de costurile pentru „ceilalti”, inclusiv pentru antreprenorii care ar suporta costuri mai mari cu munca, decat de bunastarea pe care si-o poate asigura fiecare prin munca proprie. Sau (exagerand de dragul retoricii), hai sa tinem persoanele calificate „legate de glie” ca sa poata trai pseudo-asistatii sociali si functionarii, sa fie finantate proiectele inutile din care isi trage cu prisosinta „dreptul” clasa politica si sa nu falimenteze sarmanii de antreprenori care sunt, saracii de ei, „motorul economiei”.

    Si cu scuzele de rigoare pentru „rabufnire”, doresc sa precizez ca nu ma incadrez in niciuna dintre categoriile mentionate mai sus: sunt un specialist cu inalta calificare (alte precizari ar putea fi interpretate ca lipsa de modestie), mi-am dobandit „galoanele” in doua universitati din strainatate (unde am beneficiat de burse personale si m-am intretinut prin activitate didactica, deci statul nu are niciun merit) si am lucrat in colective multinationale, deci stiu exact cat de capabila si de productiva este forta de munca straina. Prin urmare, consider normal ca antreprenorul pentru care lucrez sa imi ofere aceeasi salarizare ca in „vest”, mai ales in conditiile in care „productia” mea ia calea exportului (in proportie de peste 90%).
    Iar daca el nu poate, ei bine… il priveste strict personal – beneficiez de un raport de forte care imi permite sa negociez de pe pozitii de forta, respectiv sa-mi „iau jucarelele” si sa-mi ofer expertiza unde cred de cuviinta.
    Da, sunt de acord ca generalizarea acestei atitudini ar conduce inevitabil la colaps economic, dar stiti ce:
    a. Cand plec nu trag usa dupa mine, deci cei care raman o fac strict din optiune personala.
    b. Onor statul ar ajunge inevitabil in impas, intrucat ar fi nevoit sa creasca taxele (ceea ce ar genera un alt val de plecari). Poate, cu putin noroc, toata asa-zisa clasa politica ar fi maturata de o revolta populara – a se diferentia de lovitura de stat din decembrie ’89.
    c. Sincer, nu-mi pasa! Imi pasa (in ordinea numeelor de pe tricou) de mine, de familia mea, de prieteni si de pisica din dotare. A, da, si de vecina de dedesubt, care imi tolereaza puseele de Jazz, la ore si presiuni acustice iesite din canoane. In rest…?

  5. Cristian Păun says:

    1. Cu ce ne impiedica aderarea la spatiul Shengen sa luptam pentru libertatea economica la noi in tara (sau considerati ca “lupta pentru libertate” ar fi cumva vreo resursa rara)?

    Cu faptul că ocupă agenda politicienilor. Cu faptul că se consumă resurse importante pentru atingerea unui astfel de obiectiv eminamente politic. Pentru mine lupta asta e a politicienilor. Îmi arată cât de haotic acționează ei și cât de haotic își setează prioritățile. Nu asta e prioritar pentru România și pentru ce ar trebui ei să facă.

    2. Daca motivati (pe buna dreptate) ca libertatea de circulatie i-ar indemna pe unii sa prefere calea minimei rezistente (emigrarea) in locul luptei interne pentru libertate economica, cum armonizati aceasta opinie cu dreptul fiecarei persoane la auto-determinare?

    Evident că fiecare are dreptul să facă ceea ce vrea el. La fel cum și britanicii au dreptul să devină protecționiști și să ne pună bariere dacă îi deranjăm prea tare. Iar noi nu ar trebui să ne încrâncenăm să îi convingem instituțional să lase barierele jos. Au și englezii dreptul la auto-determinare nu credeți? Cum rămâne cu dreptul lor?

    3. Si tot nu m-am lamurit: considerati ca cei care s-au scolit “gratis” din taxe (stranie gandire pentru un libertarian) au vreo obligatie fata de cei care au platit taxele respective?

    Nu au nici o obligație. Constat că în acest caz poate ar fi cazul să privatizăm tot sistemul de educație din moment ce banii noștri se scurg în bunăstarea francezilor și englezilor care nu mai plătesc pentru școlirea doctorilor lor. Și le rămân ban pentru altele.

  6. iosiP says:

    Cu faptul că ocupă agenda politicienilor. Cu faptul că se consumă resurse importante pentru atingerea unui astfel de obiectiv eminamente politic.
    In timp ce daca nu ar fi preocupati de acest subiect, ar da navala sa reduca birurile, sa eficientizeze administratia, sa elimine coruptia si sa ia masurile care se impun pentru a-si restrange influenta in economie. Sau poate nu?

    Evident că fiecare are dreptul să facă ceea ce vrea el. La fel cum și britanicii au dreptul să devină protecționiști și să ne pună bariere dacă îi deranjăm prea tare.
    Absolut exact! Cu deosebirea ca doresc sa-mi spuna ei personal ca ii deranjez, nu sa decida ministrul de externe daca am sau nu dreptul sa le adresez intrebarea.

    Constat că în acest caz poate ar fi cazul să privatizăm tot sistemul de educație din moment ce banii noștri se scurg în bunăstarea francezilor și englezilor care nu mai plătesc pentru școlirea doctorilor lor.
    Ciudat, eu am constatat de mult (desi din cu totul alte motive) ca ar fi cazul sa privatizam educatia… Si serviciile medicale, si pensia, si sistemul de asigurari, si de fapt cam tot ce misca-n tara asta, cu exceptia apararii fata de agresorii externi (armata), interni (serviciile de informatii) si reprezentarea internationala (diplomatia).

  7. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    Schengen e un motiv clar de privatizare a sistemului de educatie in momentul de fata. Cel putin in sectoarele in care „exportam” creiere. De exemplu medicina.

    Atentie ca eu nu am scris acest articol pentru a lua apararea vreunui politician dintr-o tabara sau alta. Argumentele lor pentru care ii doare undeva de problema Schengen sunt complet diferite de ale mele:
    1. Ei nu au nevoie de Schengen din moment ce sunt aici stapani de lagar. E o problema secundara pentru ei ca nu cred ca vreunul de pe la partide are de gand sa plece sa vada cum e viata de emigrant in UE (foarte dura dealtfel);
    2. Nu au nevoie de Schengen pentru ca inseamna „mai multa Europa” de un anumit tip care ii incurca pentru ca pune presiune pe ei sa mai reduca lagarul de aici ca sa nu mai fuga romanii ca potarnichiile peste ei sa le dezechilibreze piata muncii (asta apropo de ineptia lui Keynes cu „full employment”, migratia da peste cap toate teoriile lui);
    3. Nu au nevoie de Schengen ca e lupta presedintelui, deci tot ce face si vrea presedintele e rau neaparat si tot ce fac ei e bine neaparat. Adica au transformat totul intr-o rafuiala politica interna ca intre infantili. Uitand de popor si de ce ar trebui sa faca pentru el.
    4. Unii au nevoie de Schengen ca sa mai castige niste voturi si simpatii.

    Economia romaneasca va continua insa sa stagneze. Multi ani de acum inainte. In Schengen sau nu.

  8. iosiP says:

    „Atentie ca eu nu am scris acest articol pentru a lua apararea vreunui politician dintr-o tabara sau alta.

    Si nici nu am afirmat vreodata ca ati fi facut-o!

    Dar doream sa stiu care nu sunt motivele pentru care ati scris articolul, ci care sunt cele pentru care l-ati scris!

    Răspuns Cristian PĂUN: Ca să arăt că există și motive serioase să nu ne îngrijorăm dacă ăștia ne resping pentru Schengen și nici o bucurie prea mare dacă ne acceptă.

    Si imi permit sa va intreb cum puteti afirma (aproape) simultan ca aderarea la Shengen ocupa agenda politicienilor, fiind o prioritate prost setata (pe de o parte), si ca ii doare undeva de problema (pe de alta parte)? Cele doua afirmatii nu pot fi ambele valide decat daca politicienii simuleaza interesul pentru aderare (in scop electoral) dar actioneaza in culise impotriva acesteia… si sincer sa fiu ma indoiesc ca sunt capabili sa joace acest joc – si sa-si asume riscurile aferente – in conditiile in care „adversarii” sunt guvernele unor state cu traditie diplomatica, iar intre de-alde Ponta si Machiavelli exista diferente similare celor dintre Dacia Logan (plagiata dupa Renault) si Ferrari 😉

  9. Paun Cristian says:

    Si imi permit sa va intreb cum puteti afirma (aproape) simultan ca aderarea la Shengen ocupa agenda politicienilor, fiind o prioritate prost setata (pe de o parte), si ca ii doare undeva de problema (pe de alta parte)?

    Păi eu afirm doar că nu are ce să caute pe agenda lor imediată (poate doar agenda mai îndepărtată). Au altele mai importante de administrat: cum ar fi, de exemplu, să ne facă să rămânem aici în țară și nu să fugim ca iepurii, care încotro, de sărăcia lucie care bântuie pe aici. Unii dintre ei spun că e importantă a fi pusă pe agendă (gașca Președintelui care are nevoie ca de aer de acest succes politic din motive electorale evident). Alții (gașca Premierului) spun că pe ei nu îi interesează dar nu din motivele enunțate de mine. Fundamental chiar cred că pe niciunii nu prea îi doare realmente de Schengen. Doar sunt politicieni care primesc 8000 de lei doar pentru cazarea în București. Să nu mai vorbim de alte facilități. Ei oricum au pașaport diplomatic. Deci nu ar sta la coadă la vize.

    Atunci când integrarea le convine de minune intereselor lor e foarte bună (bani gratis de la UE). Când aderarea nu le mai convine, integrarea devine ciumă pentru ei. Lăsând la o parte însă motivul politic pentru care ei își doresc sau nu ”mai multă Europă” trebuie să remarcăm faptul că ”integrarea” are multe plusuri și minusuri pentru cetățeanul de rând. De aici și euroscepticismul în creștere…

  10. iosiP says:

    Sau cine stie, poate se afla pe agenda lor imediata pentru ca subiectul urmeaza sa fie transat (pe plan international) in curand?

    Oricum, va inteleg punctul de vedere dar va rog sa ma credeti ca pe mine ma intereseaza mai mult eliminarea vizei de SUA (unde am cateva rude, mai multi prieteni si vreo jumatate dintre fostii colegi de facultate) decat reducerea TVA-ului sau a impozitului pe venit.

    Imi permit deci sa va sugerez, fara urma de condescendenta, sa incepeti lupta impotriva statului prin actiuni personale… Si nu mi-as fi permis aceasta recomandare daca n-as fi retinut dintr-un comentariu anterior ca va platiti cu constiinciozitate toate taxele si impozitele.

  11. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    Legat de taxe:
    Având în vedere că parțial veniturile mele provin de la stat ele sunt taxe nu venituri. Sunt taxe pe care eu la rândul meu le percep cetățenilor români. Sau taxe pe care eu le recuperez din ceea ce plătesc eu (din veniturile mele private) și toți ai mei către statul român (sunt singurul din familie la ora actuală care nu are o afacere privată).

    Legat de lupta contra sistemului (TVA, inflație):
    Blogul e una dintre formele mele de a lupta cu sistemul din România. O formă pașnică. Nu am pregătire militară și nici nu am organizat vreun miting sau vreun partid vreodată.

    Vă las pe dumneavoastră să luptați pentru viză. Pe mine mă doare că nu am autostrăzi aici, nu am servicii medicale, nu am piață funcțională… etc.

    E mai greu să lupți pentru TVA mai redus în momentul de față. E mai facil să lupți pentru Schengen se pare. Părerea mea e că au consecințe economice diferite. E important să știm că avem ușa deschisă și că dacă ăștia exagerează cu agresiunea instituțională avem unde fugi. Dar cred că nu prea mai avem unde fugi (și afară e cam peste tot la fel de lagăr iar criza a înrăutățit și mai mult lucrurile). E timpul să ne îngrijorăm de faptul că se întorc români înapoi disperați de prin Europa și aici nu au ce să facă. Iar acolo nu prea mai au la ce să se mai întoarcă.

  12. iosiP says:

    Nu am avut intentia sa va cer o justificare a faptulul ca platiti taxe, si imi cer sincer scuze daca ati perceput sugestia mea in acest sens.

    Am vrut doar sa subliniez ca una dintre caile pasnice prin care putem obtine mai multa libertate este evaziunea fiscala, la care se adauga achizita bunurilor de contrabanda si pastrarea economiilor sub forma nemonetara.

    O alta cale, mult mai rapida dar greu de pus in aplicare, ar fi abtinerea temporara de la munca (nu greva, aceasta implica blocarea mijloacelor de productie) si retragerea masiva a banilor din banci (actiune care ar fi oricum necesara pentru compensarea lipsei veniturilor). Va asigur ca in momentul in care statul ar ramane fara incasari la buget ar fi obligat sa-si schimbe atitudinea. Mai mult, o astfel de actiune ar fi perfect legala deci statul ar fi pus in imposibilitate de a retalia.

    Cat despre afirmatia ca si afara e cam tot la fel de lagar, aveti dreptate. Cu deosebirea ca viata in „lagarul” acela este mult mai suportabila decat in cel autohton… sau cum spunea un amic, dupa ce a aflat despre sentinta data lui Breivik: parca-mi vine si mie sa merg acolo si sa-l omor pe unul, ca sigur as duce-o mai bine in inchisorile lor decat in libertatea noastra!

    Iar despre „aici” versus „acolo”, indiferent de locatia unde plasam acesti termeni, sunt curios care este valoarea lui „aici” pentru un om modern si cultivat, asa cum sunteti dumneavoastra? Dar fara citate inaltatoare din clasici, prefer o abordare mai pragmatica 😉

  13. Cristian Păun says:

    @ iosiP

    Eu evaziune nu pot face. E un stres prea mare în România.

    Și atunci pentru ce câștig în privat muncesc pentru stat ca să îmi iau taxele înapoi. E mai pașnic așa decât să fac evaziune și să mă hăituiască ca pe un nenorocit.

    🙁

  14. iosiP says:

    Și atunci pentru ce câștig în privat muncesc pentru stat ca să îmi iau taxele înapoi.
    Deci in traducere libera, munciti inca odata pentru a recupera banii pentru care ati muncit deja.
    Sau folosind o aritmetica simpla, in loc de
    Munca 1 = Bani 1
    , cu varianta
    Munca 1 + Munca 2 = Bani 1 + Bani 2
    realizati „echilibrul”
    Munca 1 + Munca 2 = Bani 1
    , sau nici macar atat, intrucat relatia reala esta
    Munca 1 + Munca 2 = Bani 1 – Taxe 2
    Recunosc, mie unul imi cam da „cu zecimale”! 🙂

  15. Paun Cristian says:

    Da… muncesc de doua ori. Pentru ca statul ne ia jumatate din venit. Și pentru ca jumatate din an muncim degeaba.

  16. Mihal says:

    @Paun Cristian: ce spuneti dvs. nu se coreleaza prea bine cu realitatea politica din Romania.

    Faptele reci spun ca stabilimentul politic autohton are tendinte de clan mafiot. Integrarea in Uniunea Europeana a mai stavilit aceste tendinte. Integrarea in spatiul Schengen are ca pre-conditie intarirea statului de drept. Ceea ce nu poate fi decat benefic. Un stat de drept poate fi reformat (micsorat) prin mijloace institutionale. Unul mafiot, nu.

    Spuneti ca politicienii au pe agenda altceva decat, de pilda, apararea proprietatii. Cum poate fi altfel, din moment ce lipsa de apararea a proprietatii le faciliteaza actiunile?

    Ma mir ca nu vedeti padurea din cauza copacilor. Strict integrarea in spatiul Schengen poate nu e o miza inalta, dar conditiile de indeplinit pentru aceasta, fac toti banii. Si tot interesul irosit pe aceasta tema.

  17. Mihal says:

    Eu inteleg ca sunteti euro-sceptic. La nivel teoretic, aveti poate dreptate. Dar, raportat la situatia politica si institutionala a Romaniei, integrarea in UE este cel mai bun lucru care a putut fi realizat, in conditiile date, cu politicienii existenti si cu structura populatiei (asistati social / dependenti de stat vs. real productivi).

    Probabil ca UE e un monstru birocratic si redistributiv. Dar, fata de ce sunt capabil ai nostri politicieni, este un progres evident.

  18. Paun Cristian says:

    @ Mihai

    Pe de altă parte nu pot să nu remarc faptul că dacă ușa ne e sistematic închisă și putem pleca mai greu afară din lagăr există o presiune internă (naturală) asupra stăpânilor de lagăr să o lase mai moale cu indolența lor.

    Mai mult, afară e aproape la fel de rău ca și aici. Dacă pleci ești tratat ca atare având pe frunte eticheta de ”emigrant român”. Faptul că unii români fug în Schengen spune multe despre lagărul de aici. Faptul că mulți se întorc înapoi în ultima perioadă spune multe despre lagărul de acolo. Oare nu e mai bine să lucrăm la cuvântul ”lagăr” în loc să lucrăm la scăpatul dintr-un lagăr într-un lagăr aproape la fel de complicat?

  19. R.Iulian says:

    @iosiP, suntem sătui de ironici ca tine, „sărmanii de antreprenori care sunt, săracii de ei, motorul economiei”, domne` dragă, ți-o zic de-a dreptul, ești bou și acum să-ți zic și de ce:
    IMM-urile reprezintă peste 98% din numarul total de intreprinderi, în majoritatea economiilor. În România această pondere se ridică la 98,6%. Cea mai mare pondere, 68% din totalul IMM-urilor, o dețin intreprinderile care activează in sfera comertului.
    Poate că sunt subiectiv, eu însumi fiind un antreprenor, insă domnule dragă, eu nu mai pot, ultima găselniță a guvernării socialiste și interventioniste, anume impozitul de 3% pe cifra de afacere (ai, nu ai profit plătești, că așa e frumos în neo-comunism) mă trimite cu pași repezi către faliment. Dețin o intreprindere mijlocie, 19 angajați, inclusiv familiile lor vor suferii, ca să nu mai vorbesc și de firmele conexe, partenere, cărora le livram contracte de muncă.. alte probleme, alți privați „nenorociți”, alți potențiali emigranți..
    .. iar în ceea ce privește educația și simțul responsabilității sociale al celor educați, află că acel caracter al obligativității este doar pentru 8 clase, nu-mi spune tu mie că românul nu trebuie să răsplătească societatea ce la creat și educat gratis din cauză că acesta a fost OBLIGAT să meargă la școală, ce stupizenie mai este și asta.. să înțeleg că ești un bugetar, unul frustrat desigur, dacă aveai măcar o mică firmă, și investeai bani pentru a instruii n angajați pentru munca necesară, să zicem 3 luni, ai înțelege care este cheltuiala socetății per individ în acei 12+4+2 anii de educație și calificare. Așa că mergi în staul și ține-ți părerile pentru tine, liberteatea nu este doar să faci ce vrei, libertatea vine și cu responsabilități ce trebuiesc asumate, rezerva de capital uman este mult mai de necesință decât libertatea boului de a paște pe pașiștea grasă a meleagurilor Schengen. Cristian Păun a punctat bine, noi nu avem libertatea pieței și a proprietății dar politicienlilor le arde de libertatea de emigrare !!

  20. Mihal says:

    @Paun Cristian, sunt consternat. Tocmai am scris mai sus de ce usa „ne e inchisa in nas”. Si dvs. ce argumentati aici, ca daca avem conducatori hoti si corupti, atunci nu ne mai intereseaza sa scapam de hoti si corupti? Ca doar asta inseamna aderarea la Schengen, un mecanism de justitie predictibil, prin care hotii si coruptii pot fi trasi la raspundere.

    Dvs. ii dati inainte cu libera circulatie, cand nu asta e miza. Miza este statul de drept. Care, in opinia germanilor (si a altora), nu exista la noi. Sau nu destul de consolidat.

    Dvs. cum credeti ca se poate ajunge la reducere de taxe in Romania, cand exista mierea bugetului si lipsa de consecinte dramatice pentru cei care baga mana in borcanul cu miere? Chiar nu vedeti ca lipsa unui sistem de justitie neinfluentabil de puterea politica este chiar stimulentul pentru marirea taxelor? Daca poti sa furi, fara consecinte, de ce nu ai face-o? Si daca vrei sa o faci, de ce nu ai mari taxele si impozitele, ca sa ai de unde?

    Cand bugetul va deveni (ceva mai) neatractiv, atunci vor scadea si taxele.

    Reiau, sunt consternat de (aparenta) lipsa de intelegere pe care o aveti asupra fenomenului. Miza demersului nu este libera circulatie, ci doar o consecinta a succesului acestuia. Care succes este cat se poate de intern si palpabil, adica exact ce cereti dvs.: un sistem de justitie, in cazul acesta. Care sistem, cu fortele interne, nu se va face niciodata. Avem nevoie de ei si de birocratia lor, ca sa imprumutam putin din statul lor de drept. Ca sa fie o baza pe care poti sa construiesti ceva.

    Dvs. cum credeti ca se poate intemeia domnia proprietatii private, in lipsa unui stat de drept (chiar si minimal, dar care isi respecta regulile)?

  21. Paun Cristian says:

    @ Mihai

    Asta nu înțelegem noi: așteptăm alții să pună chipurile presiune pe politicianul român din exterior. Dar de ce să nu punem noi presiune din interior? Dar de ce nevoie de presiune asupra politicianului care în mod natural ne spune că nu mai poate de grija noastră când vine să ne ia votul? Nu ar trebui să facem reforme aici condiționați fiind de libertatea noastră de a munci în altă parte. Dacă acele reforme se fac aici Schengen își pierde din sens și din valoare. Vom merge ca turiști să vizităm Turnul din Pisa cea mai mare parte dintre noi. Așa ceva putem face și acum. Ce nu putem face acum e să fim lăsați în pace să muncim AICI pentru a avea banii necesari poftelor noastre.

    Politicianul român nu ar trebui să aibă vreo presiune externă în a face reforme aici acasă. E ca creditul de la FMI luat chipurile pentru a fi presați să facem reforme structurale. Reformele le faci fără să te condiționeze cineva dacă ești politician corect cât de cât și onest cu cei care te aleg. Iar noi ar trebui să sărim ca arși când ne îngroapă în taxe sau inflație. E absolut falsă teza că trebuie să menținem în discuție și pe agenda Schengen chipurile că i-ar obliga la ceva pe politicieni. Oricum nu îi interesează de noi. Nu vedeți: schimbă totul politic după bunul plac, cu sau fără supărarea Europei.

    Mai mult, să nu cumva să existe și o capcană aici: invocarea temei ca subiect de ciondăneală politică între tabere. Adică nouă ni se vinde ca ceva benefic și absolut urgent și necesar Schengen (aici am rezerve și le-am exprimat în articol) iar de fapt să fie la mijloc alte interese mai puțin vizibile. Chiar și o deturnare a atenției noastră ca să nu vedem cât de multe taxe plătim și ce taxe noi se mai introduc (apropos de forfetar).

  22. Mihal says:

    D-le Paun, nu mai amestecati Schengen cu piata muncii. Aceea se liberalizeaza din 2014 si punct. Schengen are legatura cu justitia si atat. Ca drept de libera circulatie, ii va ajuta intrucatva pe TIR-isti, sa nu mai stea la vama. In rest, impactul propriu-zis al liberei circulatii in spatiul Schengen e minor.

    Impactul real al mizei e pe plan intern. Cum adica, asteptam ca altii sa ne faca si noi nu facem? Pai noi ce facem, cand zicem ca vrem in spatiul Schengen si ei pun conditii pe justitie? Noi facem. Daca putem, daca exista niste politicienti pentru care miza sa nu fie pe invers. Pentru ei, miza e simpla si banala: au furat si nu vor sa intre la puscarie. Si de asta le zic nemtilor sa-si bage Schengenul undeva.

    Deci, daca asta e miza, atunci eu zic: hai cu Schengenu’! Ca e pe plan intern!

  23. Di Gigio says:

    @Mihai – „Miza este statul de drept. Care, in opinia germanilor (si a altora), nu exista la noi. Sau nu destul de consolidat.” — daca iti imaginezi ca nemtii cu drept de decizie nu pot dormi din cauza existentei sau inexistentei statului de drept in Germania sau oriunde in alta tara, te inseli.

    Si eu sunt consternat de felul in care unii oameni percep Uniunea Europeana, ca pe o mesia coborata pe pamant sa elibereze pulimea din Romania.

    Realitatea MEA este ca UE si SUA sunt cei mai mari hoti, iar bunastarea ce ajunge in printre degete si populatiei din acele tari este rodul jafului si exploatarii mondiale.

    A drecului, nu mai pot americanii de democratia din Romania, bine ca pot sa ne imprumute cu bani INVENTATI peste noapte, ca apoi sa cedam bunuri pt a ne putea plati imprumuturile luate in ….DOLARI, evident.

    Pt mine adevarul este aici: http://www.youtube.com/watch?v=dJBUjRJU7Y0

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=xhJKujvSIBs#t=2570s

    Oare ce urmaresc cei ce impart cartile? State de drept SAU un stat mondial care sa poata controla tot ce misca?

    Haideti sa ne uitam in jur si sa analizam tot ce se petrece in jurul nostru.

    Daca Germania era un stat de drept, nu permitea nu ar permite in continuare ca niste indivizi sa faca inselaciune cu hartii pe care scrie EURO, nu ar permite ca bancile (proprietarii lor) sa obtina bunuri reale din nimic.

    Daca era un stat de drept, nu ar permite ca oamenilor sa le fie confiscat rodul muncii sub diverse pretexte gen – taxe si impozite.

    LAGAR este un cuvant potrivit pt toate tarile in care hotii politici si monetari incalca dreptul de proprietate.

  24. Paun Cristian says:

    @ Mihai

    Aici sunt complet de acord cu dumneavoastră. Motivele pentru care o tabără vrea să arunce în derizoriu tema cu Schengen nu țin de motivele mele. Sunt complet diferite și sunt de acord că nu le convine cu ce vine Schengen la pachet – reforma în justiție de exemplu. Am scris și în articol acest lucru. Din acest unghi sunt de acord că tema trebuie ținută caldă. Dar nu înaintea altor probleme.

    De acord și că justiția e pusă acum sub presiune (a fost mereu dealtfel). Dar noi, cei din interior, dacă vedem această agresiune împotriva justiției de ce nu reacționăm? De ce stăm cu mâinile în sân și lăsăm politicianul să facă ce vrea din justiție, cum îi convine mai bine lui? De ce avem nevoie de Schengen să punem presiune pe ei? De ce europenii și nu noi să punem presiune pe ei? Că doar sunt ai noștri… nu ai germanilor.

  25. Mihal says:

    Pentru ca nu se vede prea bine, @Paun Cristian, de aceea noi nu actionam direct. Pentru ca nu trece prin burta. De aceea e necesar un pretext. Daca acesta e pretextul, fie! Oricum nu e nimic rau in sporirea (oricat de mica) a libertatii de circulatie.

    Dvs. spuneti sa dezbatem alte teme. Ma tem ca nu ai cu cine, din clasa politica actuala. Ei inteleg cat inteleg, in etatismul lor. Daca numai Schengen inteleg, atunci asta sa fie calul de bataie.

    Libertatea e greu sa fie invatata numai din carti. Oamenii au nevoie sa o vada cu ochii lor. Atata cata este, in alte tari. Oricum, de regula, mai la vest e (ceva) mai multa decat la noi.

    Un simt bine inradacinat al libertatii in constiinta omului tine si statul (cat-de-cat) in sah. Il tine mai mic, mai ascultator de cetatean. Chiar si numai pentru aceasta miza si demersul e bun.

  26. iosiP says:

    @Cristian Paun

    Observ un laitmotiv in comentariile dumneavoastra: indemnul la reactie! Insotit, desigur, de intrebarri retorice privind motivele pentru care „stam cu mainile in san”, „nu punem presiune pe ei” etc.
    Si-atunci va intreb, deloc retoric, ce anume ar trebui sa facem? Eu v-am spus ce anume fac eu (pe plan strict personal) si ce anume am putea face cu totii (fara a incalca legea, deci fara riscuri). Observ insa ca dumneavoastra va limitati la indemnuri de tipul „Hai sa!”. Hai sa ce anume, domnule profesor?

  27. iosiP says:

    @R.Iulian

    Felul in care va exprimati (si in care va caracterizati interlocutorii) imi demonstreaza cu prisosinta faptul ca v-ati limitat educatia la cele opt clase obligatorii.
    Nu comentez iesirea dumneavoastra, sunt convins ca n-ati fi capabil sa intelegeti comentariile si, pe cale de consecinta, nici sa constientizati absurditatea textului pe care l-ati „comis”.

    Spor la saiba!

  28. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    Hai să conștientizăm corect problemele pe care le avem și pe care ni le produc unii prin agresiune de exemplu. Hai să ne educăm mai bine și să vedem ce înseamnă cu adevărat integrarea europeană. Hai să distingem pentru început care e problemă reală și care e problemă falsă cu miză politică. Nu e un bun început în asta?

  29. iosiP says:

    @Cristian Paun

    Eu cred ca cei care citesc/scriu pe acest blog (si pe altele cu orientari similare) au constientizat deja problemele societatii actuale. Din pacate, o examinare a listei celor care contribuie la discutii va scoate la iveala aceleasi nume, demonstrand astfel ca impactul public al acestei forme de educatie social/economica este relativ redus (si mai ales ca si-a cam atins limitele).
    Desigur, raman discutiile private cu prietenii (cu riscul indepartarii unora dintre ei) si cunoscutii, dar nici acestea nu pot asigura masa critica necesara pentru exercitarea unor presiuni semnificative.

    Recunosc, eu am ajuns la o concluzie trista: cred ca activitatea continua de redistributie a distrus deja echilibrul societatii, in sensul ca numarul indivizilor care ar avea motive sa adopte doctrina liberala a fost deja depasit de cel al indivizilor care care nu au interes sa faca acest lucru. Si din pacate, chiar si cu unii dintre cei care ar avea toate motivele sa fie liberali este usor „delicat” sa pori un dialog (a se vedea exemplul lui R.Iulian).
    Deci altfel spus, lupta nu se duce doar cu statul si clasa politica, ci cu interesele majoritatii, si in aceste conditii singurul argument valabil ar fi demonstrarea (fara echivoc) a faptului ca existenta lor depinde de activitatea noastra… Sau dupa cum am scris, incetarea temporara a muncii si retragerea concertata a banilor din banci.

  30. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    Excelent ultimul comentariu și rezonez la el. E deja un alt pas făcut în direcția bună.

    E important să conștientizăm problema și dimensiunea ei.

  31. R.Iulian says:

    domnule dragă, nu ești singurul care mânâncă cu furculița, și nici singurul care ascultă jazz, dar nimeni ca tine, așa cult precum pretinzi, nu o spune în public, imitatorule de cult în cap ce ești !! două facultăți nu te fac de două ori mai deștept, ci doar un posesor de două hârtii numite diplome concatenat cu multe frustrări acumulate din faptul că societatea nu-ți recunoaște subiectivele „merite”. Iar dacă ești așa de capabil intelectual și profesional precum pretinzi, fă-ți domne` o firmă, un PFA e suficient (taxele sunt mai mici la PFA), vei livra munca ta, intelectuală sau manufactutieră prin contract, asta dacă ai cerere, desigur. Odată ce vei inființa o firmă vei înțelege de ce patronii români nu plătec precum cei din vest, chiar dacă produsul finit al firmei este pentru export. Află că în costul de producție, o pondere imensă reprezintă taxele, de tot felul, documentează-te înainte de a lovii oamenii care încercă să spună și să facă ceva pentru țara asta.. Îmi cer scuze pentru zootehnia de mai devreme, nu mă caracterizează, este pentru prima oară, însă nu mai suport să văd peste tot oameni „cu capul mare”, ce pretind că dețin adevărul absolut, și în consecință ar trebuii ca ei să decidă ce e bine și ce nu in țara asta.. In România se moare de foame la propriu, dacă mergi prin provincie vezi pe toate vitrinele FALIEMNT, ÎNCHIS, DE ÎNCHIRIAT, la AJOFM-urile locale vezi cu miile muncitori, când are loc câte o bursă de muncă, etc, problema României este liberalizarea și pornirea economiei pentru cei ce trăiesc aici și pentru cei ce vor să facă ceva aici, nu pentru inchipuiții intelectuali expați, ce sunt frustrați că nu au ei viză.. § ..Apropo, eu fac și export, într-o mică proporție ce e drept, spațiul Schengen nu este o problemă, întradevăr ce pierd ceva timpi în livrare din cauza vămii, dar în rest nu există probleme, piața europeană ne este deschisă, ea fiind liberă. Deci care este problema cu Schengen? nu pot pleca neica-nimeni cu mâinile în buzunar în EU, doar-doar o ciupii și ei ceva din avuția vesticilor? asta este problema de interes general a României?

  32. iosiP says:

    domnule dragă, nu ești singurul care mânâncă cu furculița, și nici singurul care ascultă jazz, dar nimeni ca tine, așa cult precum pretinzi, nu o spune în public
    De ce, e rusine sa asculti jazz? Cunosc destule persoane care isi declara public preferintele muzicale si chiar discuta cu placere despre asta.

    Iar dacă ești așa de capabil intelectual și profesional precum pretinzi, fă-ți domne` o firmă, un PFA e suficient (taxele sunt mai mici la PFA), vei livra munca ta, intelectuală sau manufactutieră prin contract, asta dacă ai cerere, desigur.
    Multumesc, am deja! Dar asta nu inseamna sa-mi pierdut logica din cauza intereselor personale…

    Află că în costul de producție, o pondere imensă reprezintă taxele, de tot felul,
    Stiam asta! Crezi ca prin restul tarilor UE nu se platesc taxe? Stii care este impozitul mediu pe venit in UE?

    nu mai suport să văd peste tot oameni „cu capul mare”, ce pretind că dețin adevărul absolut, și în consecință ar trebuii ca ei să decidă ce e bine și ce nu in țara asta..
    Eu n-am pretins sa decid ce e bine si ce nu in tara asta, am pretins doar ca fiecare sa-si vada de treaba lui! Daca n-ai inteles, exact aceasta este esenta liberalismului (pe care vad ca altminteri il promovezi): fiecare face ce doreste, atata timp cat nu-i impiedica pe ceilalti sa faca si ei ce doresc! Iar echilibrul se obtine pe baze voluntare, prin negociere, nu prin agresiune institutionala!
    Prin urmare, patronul negociaza conditiile de munca cu angajatul (nu vine statul sa-i bage pe gat „Codul Muncii”) si le trece intr-un contract pe care ambele parti le respecta! Si ghici cum sunt negociate conditiile conditiile cu pricina: pe baza cererii si ofertei (de forta de munca, desigur)! Deci daca vrei angajati calificati si constiinciosi gaseste-i si pastreaz-i (ia ghici cum?), nu astepta sa ti-i aduca statul cu arcanul!
    Iar daca tot e sa ne enervam, te lamuresc si eu de ce m-am enervat: pentru ca argumentul a fost acela ca, prin scaderea ofertei, patronii vor fi obligati sa creasca salariile. Deci tu vrei sa-mi pese de tine? Pai parca-mi pasa mai mult de cei 19 angajati ai tai, care te-ar putea forta sa le maresti salariile, ca nu mai tine textul cu „daca nu-ti convine cauta-ti de lucru in alta parte”.

    problema României este liberalizarea și pornirea economiei pentru cei ce trăiesc aici și pentru cei ce vor să facă ceva aici, nu pentru inchipuiții intelectuali expați, ce sunt frustrați că nu au ei viză..
    Problema Romaniei este suma problemelor locuitorilor ei, si nu o poti rezolva favorizand pe unii in detrimentul altora. Sau daca o faci inseamna ca pui interesele societatii mai presus de interesele individului, iar asta se cheama socialism! Si-atunci nu vad ce ce ai vrea (in mod real) liberalizare?!

  33. R.Iulian says:

    @iosiP
    „De ce, e rusine sa asculti jazz? Cunosc destule persoane care isi declara public preferintele muzicale si chiar discuta cu placere despre asta.” – nu domne` dar nu e de bon-ton, e chiar chicios să te prezinți ca fiind cult, maneliștii fac asta, nu oamenii culți, eu ascult mult jazz, chiar am o colecție destul de mare de discuri de vinil cu acest gen muzical, dar țin asta pentru intimitatea și sufletul meu, nu scot boxele pe geam(precum pretinzi u că-ți înebunești vecina) și nici nu îmi încep orice conversație cu:„ eu am facultăți și ascult jazz..” cum ar fi fost să încep și eu așa: „Bună, sunt Iulian, am termiant, o facultate și un master, ascult mult jazz și operă, și am citit câteva sute de cărți..” zău așa, parcă ai fi la angajare!! sau la matrimoniale.. Însă nu aș vrea să monopolizez discuția cu prostii de genul acesta, subiectul Dl. Cristian Păun este interesant, cum dealtfel mai toate articolele sale. Vi tu repede și zici că e un blog degeaba, ne pui eticheteși începi a ne zice ce e bine și ce e rău, cine e liberal, libertarian sau socialist, părerea ta contează și a celorlalți nu, etc.

    „Dar asta nu inseamna sa-mi pierdut logica din cauza intereselor personale”– tocmai ce vorbeai mai devreme de interesul tău personal de a merge fără viză în SUA sau în UE..

    „Stiam asta! Crezi ca prin restul tarilor UE nu se platesc taxe? Stii care este impozitul mediu pe venit in UE?” da știu cum este taxarea și din celelate țări, dar îți spun că nu doar impozitul pe venit contează, impozitul pe muncă este foarte important, iar in ro ponderea acestuia în totalul taxelor este mult prea mare. Ai zis că ai un PFA, dacă aveai un SC sau SRL înmulței CAS, CASS, ITM, etc cu 2 deoarece și angajatorul pătea, ca să nu mai zic și de aberanta dublă-taxare a profitului, 16% pe profitul firmei, plus 16% când transferi profitul pe persoana fizică (IMPV), deci aproape 29,5 % e la noi nu doar 16 %, iar impozitele pe muncă, angajat+angajator 70% ± 4% in funcție de grupa de muncă, mai adună și 24% TVA (mai ales dacă faci importul unei materii prime) + alte zeci de taxe parafiscale, și-ți rezultă cam de ce mă doare pe mine în cot când au de Schengen..
    Trebuie și Schengen, nu zic nu, e pentru viitorul prosper al României, însă urgent trebuie adoptate alte măsuri, de creștere economică..

    „Prin urmare, patronul negociaza conditiile de munca cu angajatul..” în teorie da, dar în practică statul intervine între contractul privat dintre angajator și angajat: în primul rând prin taxele pe muncă, ce ridică costul salarial, în al doilea rând prin reglemetarea artificială a pieței muncii, cum ar fi impunerea minimului de plată, de parcă statul ar trimite un audit pentru fiecare muncitor din țara asta, și ar vedea că acela merită conform muncii prestate o plată minimă.. TOTAL FALS, adesea sunt muncitorii care nu-și merită retribuția, cum dealtfel sunt și muncitori care merită o plată mai bună, însă protecția socială și cea a contractului de muncă, împiedică remurnerația în fapt și pe merit, astfel, echilibru per total al bugetului salarial per intreprindere se balansează in favoarea angajatilor ineficienți, știu ce vorbesc, am dat cu zecile angajați afară, până i-am găsit pe cei mai conștiincioși și harnici, însă între timp costurile au fost mari, pentru mine dar și pentru angajații harnici ce trebuia să le acopere munca, plata și bugetul companiei fiind direct legată de producție, eu nu puteam inițial să-i remurnerez pe aceștea din urmă mai bine !! deci intervenționismul și mai ales socialismul este cea mai mare plagă a sistemelor de piață, concurențiale. Statul intervine întodeauna prost și în detrimentul muncitorilor(cetățenilor) vrednici, din ce în ce mai minoritari ca și număr, dealtfel !!

    „nu astepta sa ti-i aduca statul cu arcanul” – eu nu aștept, eu țin la angajații mei ! Și cel mai puțin eficient angajat pe care îl am, șaibistul precum ai ironizat tu mai devreme pesoana mea, câștigă de 2x cât minimul pe economie, eu nu doresc ca statul să îi țină prizonieri aici, chiar eu am avut angajați care, în cotra plății bune pe care le-o făceam, au preferat să plece, ulterior au și recunoscut regrete, dar asta este o altă poveste..

    „Problema Romaniei este suma problemelor locuitorilor ei, si nu o poti rezolva favorizand pe unii in detrimentul altora” -eu consider că suma intereselor comune este și interesul meu, într-o țară cu oameni prosperi și afacerile prosperă. Tocmai ce spui tu, nu este în interesul majorității actuale problema Schengen. Aceasta este o problemă a unei minorități și nu mă refer doar la acea minoritate etnică ce se bucură din plin de emigrare !!
    Nu-mi așeza cuvintele într-o matrice favorabilă ție, când semantica este alta. Eu nu vorbesc de socialism, nicidecum nu am precizat într-o idee de un bine colectiv, eu urăsc socialismul mai mult ca orice, când nu aveam de lucru și mâncam două felii de pâine uscate pe zi, săptămâni la rând, nu a venit statul (socialist la vremea aceia) să-mi deie` nimic, acum când sunt productiv vine să-mi ieie` aproape tot (tot statul socialist și acum), pentru ași satisface ei votanții puturoși ce mai degrabă intind mâna decât să-și încordeze brațul, ori neuronii la muncă. Rebublica, cât și Democrația înseamnă distribuția egalitar a drepturilor civile, nicidecum a celor materiale, private, însă asta este o altă discuție, într-un alt subinect, cer scuze dl. Păun pentru textul lung !!

  34. iosiP says:

    @R.Iulian

    Interesant cum s-a schimbat tonul, nivelul expunerii de idei si coerenta mesajului… Daca as vrea sa fiu malitios mai-mai ca as presupune o colaborare „fructuoasa” la redactarea acestui ultim comentariu.

    Dar sa trecem peste! Renunt la analiza pe text si iti ofer spre evaluare cateva enunturi simple.

    1. Liberalizarea economiei presupune (inclusiv) liberalizarea pietei muncii. Prin urmare, nu poti sustine simultan liberalizarea relatiilor dintre angajator si angajat (pe de o parte) si distorsionarea pietei muncii in favoarea angajatorului, prin restrangerea libertatii de circulatie a fortei de munca (pe de alta parte). Sau altfel spus, daca angajatii calificati si constiinciosi decid sa emigreze este in detrimentul tau dar in avantajul lor, si nu vad de ce avantajul tau ar fi mai important decat al angajatilor.
    Concret, sa vedem ce s-a intamplat cand un numar mare de muncitori in constructii au decis sa lucreze in alte tari:
    – muncitorii respectivi si familiile lor au avut de castigat (datorita nivelul diferit de salarizare);
    – economia romaneasca a avut de castigat (prin repatrierea unei parti importante din venituri);
    – muncitorii ramasi au avut de castigat (a scazut concurenta si implicit „s-a scumpit” mana de lucru);
    – beneficiarii lucrarilor de constructii n-au pierdut (cerintele privind calitatea au ramas aceleasi, si au fost in continuare satisfacute);
    – patronii au pierdut (au trebuit sa realizeze aceleasi lucrari cu personal mai putin calificat dar mai bine platit).
    Cu tot respectul (si cu riscul ca „celalalt” R.Iulian sa ma taxeze din nou cu epitetul de bovina), daca trag linie si adun parca-parca mie-mi iese „pe plus”!

    2. Argumentul privind taxarea excesiva a muncii nu rezista unei examinari atente. In Franta, raportul dintre costul total al unui angajat si salariul net este de 1,82 in timp ce in Romania, asa cum ai calculat chiar tu, raportul este de aproximativ 1,7. Prin urmare, o firma care produce strict pentru piata externa (deci nu este afectata de puterea de cumparare a pietei interne) ar trebui sa ofere un salariu net similar celui de pe piata franceza a muncii. Desigur, nu toate firmele fac exclusiv export (majoritatea lucreaza strict pentru piata interna) dar nu cred ca acest lucru ar trebui sa-i preocupe pe angajati.

    3. Nu am discutat despre avantajele majoritatii, sau despre obligatia acesteia de a sustine (prin reprezentanti) interesele minoritatii. Am comentat doar afirmatia domnului profesor Paun privind efectul negativ al liberalizarii accesului la munca in tarile UE asupra patronatului autohton. Iar comentariul meu a fost unul simplu: nu-mi pasa si nici nu cred ca ar trebui sa-mi pese!

    Cat despre situatia respectivului patronat, Romania este aproape sigur printre tarile fruntase in privinta raportului dintre veniturile patronatului si cele ale angajatilor! Si va asigur ca sunt in cunostinta de cauza, nu de alta dar in specialitatea mea cunoasterea acestor lucruri face parte din „fisa postului”.

  35. Di Gigio says:

    „Cat despre situatia respectivului patronat, Romania este aproape sigur printre tarile fruntase in privinta raportului dintre veniturile patronatului si cele ale angajatilor!” — ori romanii is idioti de nu pricep „afacereza”, ceea ce mi-e greu de crezut, ori … fiscalitatea statului indeparteaza pe multi de riscurile unei afaceri, cu atat mai mult cu cat unele afaceri sunt impozitate chiar si cand acestea esueaza.

    Intr-o piata libera, neagresata de vreo institutie statala, veniturile angajatorului ar fi foarte apropiate de venitul angajatului, in special in acele domenii unde factorul de productie principal este munca umana si este o afacere fara secrete.

    Faptul ca in Romania decalajul intre veniturile angajatorilor si cele ale angajatilor este asa de mare ar trebui sa constituie o motivatie pt o parte din angajati de a deveni angajatori. Statul blocheaza inca odata mecanismul autoreglator al pietei libere.

    Cine critica angajatorul roman pt faptul ca nu plateste ca-n afara, sunt sigur ca atunci cand vine cu avionul in tara, alege sa rasplateasca serviciul de transport aerian la un pret dublu fata de cel listat, gandindu-se la binele acelor oameni.

    La fel, cand se vor caza vor zice: „stiu doamna ca la voi camera costa 30 euro, dar eu vreau sa platesc 100 euro pt aceasta camera fiindca ma gandesc la situatia dumneavoastra financiara, fiindca aceeasi munca prestata de dumneavoastra, in afara e rasplatita inzecit”.

    Cu totii suntem angajatori/antreprenori in viata de zi cu zi, chiar si cand mergem la piata, buba nu e la caracterul angajatorului ci la faptul ca nu exista concurenta indeajuns, incat forta de munca sa fie disputata la un pret/cost mai ridicat.

    De ce oare? Stim raspunsul cu totii…

  36. R.Iulian says:

    @iosiP,
    o regulă de bază, pe timp de criză și nu doar, este continuitatea unui venit. Stabilitatea salarială aduce mai multă prosperitate muncitorului (dar și societății) decât mercenariatul temporar în UE. Deoarece omul poate să-și facă o planificare a vieții, o proiectare a persoanei sale într-un viitor mai indepărtat, calculând sistematic și conform algoritmilor personali, ce urmează a face, sau a inteprinde. În baza unei piețe a muncii stabile, diferența de plată o face competivitatea calitativă a individului, nu necesința de a angaja pe orișicine doar pentru a reuși a menține o firmă la pragul avariei de functionare, cum aproape se întâmplă în prezentul economiei de producție românești. Forță de muncă calificată din România, este tot mai rară, adesea am primit la interviul de angajare oameni de o vârstă apropiată de a mea (28 de ani) ce spre surprinderea mea spun că: nu știu să facă nimic, dar sunt dispuși să învețe !! iar odată ce cheltuiesc cu ei capital uman și material pentru ai califica, te pomenești că pleacă în străinătate !! Omul vrednic și de cuvânt este din ce în ce mai rar în România.
    Iar despre succesul lor în țarile de emigrare pot zice că 8 din 10 oamenii, cunoscuți mie, odată plecați ( în Spania, Italia, Anglia) doresc să se întoarcă, dar nu au unde. Adică nu mă refer la spațiu locativ, deoarece majoritatea nu și-au vândut locuințele odată plecați, ba din contră, trimit bani familiilor pentru a le renova și utila. Deci întrebarea este, de ce ar face acest lucru dacă ei își doresc o viață permanentă în occident? De ce investesc în locuință lor?

    Iar cu privire la piața muncii, nu uita, medierea dintre „hrăpărețul patron” și „sărmanul sclav muncitor” o poate face sindicatele muncitorești, nu statul. Din perspectiva angajatorului, cu privire la ocuparea în muncă, situația e simplă: vinzi brațe ori creier primești bani, nu vinzi, nu primești, iar din perspectiva angajatului cam tot asta este, de ce ar trebui să mai existe încă o entitate, statul, care să intervină între acordul dintre cele două părți? Să nu zici că statul este doar al muncitorilor !! pentru că acestea sunt majoritari !! principiul majorității se aplică în politică în drepturile civile, nu în economie !! Cum ar fi ca într-o armată să conteze doar soldații, deoarece ei sunt majoritari !! ar mai îndeplinii aceștea obictivul de apărare sau atac, sau ar fi un haos total, deci?

    În altă ordine de idei, Franța este cel mai prost exemplu pe care l-ai fi putut da. Acolo domnește comunismul. Francezul lucrează 4 ore pe zi, cunosc perfect situația, francezii, datorită sindicatelor comuniste, și a guvernelor populiste (nu neapărat și populare) au ajuns să creadă că li se cuvine și luna de pe cer. Îți spun caz concret din Franța, a unei persoane care lucrează la fabricarea TGV-urilor, lucrează exact 4 ore și 30 de minute, restul este pauză de masă și transportul până la lucru, și despre persoana care-ți vorbesc nu activează în top management, ci este precum îți place ție să auzi: șaibist. În Franța sindicatele și zecile de atomo-centrale face toată treaba. Au un produs industrial finit ieftin datorită energiei electrice ieftine, a și o agricultură extrem de industrializată. Acesta este miracolul francez, nicidecum productivitatea lor. Asta îi face pe ei momentan concurențiali! Personal eu nu-mi doresc 1.82 precum în Franța, eventual și 70% impozit pe orice avere ce depășește un standard „al bunui simț” calculat de comuniști. Așteaptă și vei vedea cam ce va devenii Franța în următorii 8-10 ani..

    Desigur, nu toate firmele fac exclusiv export (majoritatea lucreaza strict pentru piata interna) dar nu cred ca acest lucru ar trebui sa-i preocupe pe angajati” – ba ar trebui să-i preocupe pe angajați, deoarece bunul mers al intreprinderii, ține într-o proporție foarte mare și de ei. În România, tehnologia de producție este învechită, cercetare în dezvoltarea acestui domeniu nu se face, iar pentru ca muncitorii români să fie concurențiali cu cei din extern, ori se importă tehnologie, riscul fiind doar o ameliorare temporară a calității de producție, deoarece în prezentul nostru tehnologia evoluează foarte repede, iar unitățile de porducție îmbătrânesc moral și fizic uneori inaintea desfacerii produsului finit pe piață, alteori doar pentru o perioadă scurtă. Deci asta ar fi o variantă a muncitorilor autohtoni de a fi concurențiali cu cei din vest, (ceea ce este puțin cam greu) ori altă variantă, adesea întâlnită în ro, anume concurența salarială. Un salariu mai mic la o calitate asemănătoare, este întodeauna opțiunea aleasă de o piața liberă!

    ai spus de mai multe ori: „nu-mi pasa si nici nu cred ca ar trebui sa-mi pese!” ok, am înțeles asta, tu și interesul dumitale ar trebuii să primeze pentru tine, ok, dar nu și pentru mine. Dacă pe tine, domnule dragă, te doare în cot de probleme altora, așa ceva eu nu-mi pot permite. De mine depind oameni. Nu sunt mesia, dar eu dacă de mâine zic STOP, cel puțin 19 familii de oameni ar avea de suferit. Dramele lor personale sunt și dramele mele.
    ..rezonez cu ce a spus Di Gigio în această ultimă postare !! într-o piață liberă, costul subiectiv al fiecărui individ este dictat de cerere și ofertă, nicicum mai mult !!

  37. iosiP says:

    @R.Iulian

    adesea am primit la interviul de angajare oameni de o vârstă apropiată de a mea (28 de ani) ce spre surprinderea mea spun că: nu știu să facă nimic, dar sunt dispuși să învețe !! iar odată ce cheltuiesc cu ei capital uman și material pentru ai califica, te pomenești că pleacă în străinătate !!
    Bun, si? Te inteleg ca ai vrea sa-i tii legati de glie dar uite ca nu se mai poate… In schimb, nu te impiedica nimeni sa-i raspunzi tanarului care nu stie nimic dar este dornic sa invete ca esti dispus sa-l califici, cu conditia sa-ti ramburseze cheltuielile muncind pentru firma ta o anumita perioada (si primind salariu, desigur). Deci daca pleaca inainte de termen isi achita cota-parte din scolarizare aferenta diferentei dintre perioada convenita si cea lucrata efectiv!

    Iar despre succesul lor în țarile de emigrare pot zice că 8 din 10 oamenii, cunoscuți mie, odată plecați ( în Spania, Italia, Anglia) doresc să se întoarcă, dar nu au unde.
    Probabil cunoastem oameni diferiti. Eu am precizat intr-un comentariu anterior ca aproximativ 50% (ca numar de participanti) din intalnirea de X ani de la absolvirea facultatii a avut loc pe continentul american. La cascada Niagara, ca sa fiu mai precis, ca sa fie comod atat pentru cei in Canada cat si pentru cei din USA. Iar daca-i mai numar si pe cei care s-au stabilit definitiv in UE…

    În altă ordine de idei, Franța este cel mai prost exemplu pe care l-ai fi putut da. Acolo domnește comunismul. Francezul lucrează 4 ore pe zi, cunosc perfect situația, francezii, datorită sindicatelor comuniste, și a guvernelor populiste (nu neapărat și populare) au ajuns să creadă că li se cuvine și luna de pe cer.
    Asa o fi! Si atunci este absolut normal ca angajatul roman (care lucreaza 10-12 ore pe zi, fara plata orelor suplimentare) sa doreasca sa plece acolo. Sunt convins ca tie nu-ti convine dar ii convine lui, iar tu nu ai dreptul sa-l retii.

    – ba ar trebui să-i preocupe pe angajați, deoarece bunul mers al intreprinderii, ține într-o proporție foarte mare și de ei.
    Alo, domnule patron: pe angajat nu trebuie sa-l preocupe bunul mers al firmei ci doar sa-si faca treaba pentru care este platit. De „bunul mers al firmei” se ocupa patronul, si tot el isi asuma riscurile si colecteaza beneficiile!
    Sau ca sa revenim la saiba: daca tu ma angajezi sa-ti fac 100 saibe pe zi, si ma platesti cu 1000 lei/luna pentru asta, eu iti fac cele 100 saibe zilnice si astept cei 1000 lei la sfarsitul lunii. Iar daca tu esti incapabi sa le vinzi in profit e exclusiv problema ta… nu de alta dar si daca le vinzi cu profit de 100% tot „problema” ta este.

    Un salariu mai mic la o calitate asemănătoare, este întodeauna opțiunea aleasă de o piața liberă!
    Din punctul de vedere al patronului, desigur… Pentru ca din punctul de vedere al angajatului lucrurile stau exact invers! Iar pe o piata libera angajatul este (ghici ce?) liber sa-ti „dea cu flit” si sa plece la munca in Franta aia unde munceste doar patru ore pentru un salariu de trei ori mai mare. Dar tu ai prefera sa ramana aici si sa munceasca pentru tine, nu-i asa? Si-atunci esti pentru piata libera (ca sa-l platesti cat mai putin posibil) dar nu chiar foarte libera (ca sa nu poata pleca). Este ca-i nostim?

    tu și interesul dumitale ar trebuii să primeze pentru tine, ok, dar nu și pentru mine
    Perfect corect, si nici nu ti-am pretins vreodata sa-ti pese de interesul meu! Ti-am pretins doar sa nu incerci sa actionezi impotriva acestuia, ca sa-ti aperi propriul interes.
    Uite, sa-ti dau un (alt) exemplu: ma angajez la firma X, aceasta „scoate untul din mine” (cu promisiunea unor prime substantiale, pe care nu le-am vazut nici in ziua de astazi) iar cand ma satur de haituiala si vreau sa plec aflu ca firma respectiva include in toate contractele comerciale (cu furnizorii, cu partenerii, cu clientii, cu pompierii si hinghierii) o clauza privind „neracolarea angajatilor”, adicatelea, mai clar, daca eu doresc sa ma angajez la unul dintre acestia noul angajator e bun de plata. Si asta in conditiile in care firma X nu numai ca nu m-a scolarizat (deci n-a investit nimic in mine) dar a organizat si cursuri de specializare interne pe care le-am predat eu, in afara orelor normale de program, desi aceasta obligatie nu era mentionata in contract.
    Discut cu un avocat care imi explica faptul ca magaria e perfect legala, ca doar nu e treaba mea ce contracte incheie firma, deci daca-i dau in judecata obtin „despagubirea chinezeasca” (adica ciuciu)! Din fericire am putut actiona pe alte cai… iar restul, cum se spune , e istorie!

    Deci in concluzie, daca tot ai scris:
    într-o piață liberă, costul subiectiv al fiecărui individ este dictat de cerere și ofertă, nicicum mai mult !!
    atunci las-o dracului sa fie libera, nu milita activ impotriva accesului meu la piata de munca europeana.
    Iar daca nu reusesc (sau nu doresc) sa ma angajez acolo si vin sa-ti cer tie un loc de munca, mai stam de vorba…

  38. iosiP says:

    @Di_Gigio

    Faptul ca in Romania decalajul intre veniturile angajatorilor si cele ale angajatilor este asa de mare ar trebui sa constituie o motivatie pt o parte din angajati de a deveni angajatori.
    Domnul profesor doctor Brainescu, eminent neurochirurg, este perfect capabil sa extraga o tumora ascunsa in cele mai adanci cotloane ale scoartei cerebrale. In schimb, habar n-are cum se incheie un contract de furnizare de servicii cu un asigurator privat sau cat costa si de unde se cumpara instrumentarul pe care-l foloseste. Cat despre contractele pe care le incheie clinica la care lucreaza cu primaria, furmizorii de servicii, firma de mentenanta a aparaturii medicale si tanti Frosa care spala „linoleul”, ce sa mai spun…

    La fel, cand se vor caza vor zice: “stiu doamna ca la voi camera costa 30 euro, dar eu vreau sa platesc 100 euro pt aceasta camera fiindca ma gandesc la situatia dumneavoastra financiara, fiindca aceeasi munca prestata de dumneavoastra, in afara e rasplatita inzecit”.
    Hai sa-ti fac o surpriza: camera care costa 100 euro in afara costa vreo 150 euro in Bucuresti… In schimb „doamna” care-ti schimba asternuturile e platita de cinci ori mai putin decat omoloaga ei din Paris, si asta in conditiile in care costul ei pentru angajator este mai mic decat acolo. Deci?

    buba nu e la caracterul angajatorului ci la faptul ca nu exista concurenta indeajuns, incat forta de munca sa fie disputata la un pret/cost mai ridicat.
    Corect! Iar emigrarea partiala a fortei de munca exact asta ar crea: concurenta pe piata interna.
    A, ca tu vrei cresterea concurentei doar prin cresterea numarului de angajatori e alta chestie, si n-am nimic impotriva. Doar ca in final te lovesti de limita pietei interne de a absorbi bunuri si servicii, ceea ce ar conduce la ieftinirea acestora: un lucru bun pentru consumatori (in aparenta), dar cu consecinte asupra nivelului de salarizare. Sau altfel spus, ajungem tot de unde am plecat…

    Dar nu conteaza valoarea nominala a salariului, conteaza puterea de cumparare! Daca tu castigi 5.000 UM/luna iar painea te costa 50 UM, carnea e 200 UM etc. nu vei trai mai bine decat mine care castig 1.000 UM/luna dar painea ma costa doar 10 UM, carnea 40 UM etc.
    Problema apare atunci cand eu vreau un „tiriplici” care nu se fabrica in tara iar tu il faci intr-o luna si il vinzi cu 10.000 UM (adica doua luni de leafa), ca eu tre’ sa dau aproape un an de munca pe el.
    Iar problema se amplifica atunci cand R.Iulian se apuca si el de facut tiriplice, pe care le vinde cu 8.000 UM la export dar pe mine ma plateste tot cu 1.000 UM/luna, desi le produc in acelasi ritm si la aceeasi calitate ca si tine… dupa care vine si-mi tine teoria ca „aici sunt alte conditii” si cat de magar (sau bou) sunt eu ca vreau sa muncesc in afara…

    Deci hai sa calculam:
    La tine in tara, pret tiriplici = 10.000, leafa ta = 5.000, profit patron = 5.000 (adica 100 de paini sau 25 kile de carne).
    La mine in tara, pret tiriplici = 8.000, leafa mea = 1.000, profit patron = 7.000 (adica 700 paini sau 175 kile de carne).

    Deci?

  39. R.Iulian says:

    @iosiP
    dacă le cer angajaților novice rambursarea cheluielilor cu calificarea nu rezolv nimic, mai rău adâncesc prăpastia dintre mine și ei. Cum aș putea eu să-i rețin bani, din productivitatea sa ce din lipsa calificării nu o are, ha? cum aș putea eu să-i garantez un minim de plată precum legislația o cere dacă el nu are o productivitate optimă, ci doar minimă și stângace? Până acuma am calificat oameni pe cheltuiala mea și abia am reușit ai convinge să fie statornici, dacă le-aș zice din start să suporte ei calificarea ar fi PA în ceea ce privește colaborarea noastră.În rest vorbești vorbe !! cum se zice popular, doar așa la stadiul de teorie. Postulate oricine poate să emită, mai greu este cu aplicativitatea practică.
    „ ..Probabil cunoaștem oameni diferiti..” probabil că da, probabil e și o diferență de vârstă între noi doi, dacă faceți parte din generația decrețeilor sau mai sus de aceasta, atunci pot trage concluzia că, oamenii respectivi sunt plecați acolo de ceva vreme, și oarecum și-au găsit rostul, să zicem așa, acolo au devenit statornici locului. Persoanele despre care am vorbit eu (cei 8 din 10) au sub 30 de ani, aceștia concurând direct cu băștinașii de aceiași vârstă al țărilor respective, categorie care în vest cât și la noi, nu este deloc protejată de socialiști. Este suficient să vedem somajul din rândul tinerilor din Spania, Italia, Marea Britanie, Franța, și ușor vom constata de ce această categorie de emigrant nu se poate integra in vest..
    În privința implicării angajaților in bunul mers al intreprinderii, pot spune că eu nu fac „șaibe” nu este așa de simplu precum în cărțile lui Karl Marx, activitatea noastră de bază este ceva mai complexă, munca fiecărui angajat determină activitatea celuilalt, dacă cineva se oprește, întreg mecanismul operativ se blochează. Angajații mei știu că dacă el, ca și individ nu face ce trebuie, toată echipa sa are de suferit, inclusiv departamentele conexe, deci nu poți trage o concluzie simplă, precum cea a manufacturierului șaibist în orice situație, nu în toate activitățile se aplică zicala:„timplul trece leafa merge”, sau „eu mi-am făcut treaba, compania merge prost din cauza altcuiva”, etc, cum ar fi ca în cazul unei echipe de fotbal, atacantul să zică: „ști eu am dat un gol, dar e de vină incompetentul de portar că a încasat două, sau poate antrenorul e de vină..” Asta este problema românilor, nu gândesc în echipă și mai ales nu gândesc în ansamblu.. în ceea ce privește situația ta personală, îmi pare rău pentru ce ți sa întâmplat, însă ști cum e vorba: „m-ai prostit odată să-ți fie rușine, m-ai prostit a doua oară, să-mi fie rușine..” mă gândesc că ai învățat din greșeală și acum citești cu atenție orice contract, fie el și de muncă.. iar cu privire la ținerea angajaților cu arcanul, poți să pleci domne` dragă, unde dorești dumitale și pe ce bani oi` dorii dumitale, nu-ți am eu treaba. Cum ziceam, eu sunt pro shenghen, eu am o problemă cu prioritizarea problemelor din România.. drum bun domne, drum bun și spor la muncă !!

  40. R.Iulian says:

    @iosiP, epitetul cu boul a fost pentru că ai pus toți antreprenorii într-o oală, de parcă toți ar fi la fel, nu pentru faptul că tu vrei să pleci din țară, citește mai sus, am dat cu citat doar !! iar cu privire la exemplul tău îngust cu „tiriplice” îți spun că iar generalizezi, nu toți patronii sunt precum cei închipuiți de tine, de exemplu eu câștig, ca și venituri personale mă refer, cam de 4 ori cât cel mai mare salariu din firmă, nicidecum 50% din profitul companiei, generat doar de munca totală a angajațior, ca să nu mai spun că adesea eu însumi îmi suflec mânecile și cobor la munca de jos, mai mereu lucrând peste program, mai mult decât oricare angajat.. așa că păstrează-ți părerile pentru tine căci altfel iar ajungem la epitete..

  41. iosiP says:

    @R.Iulian

    dacă le cer angajaților novice rambursarea cheluielilor cu calificarea nu rezolv nimic,,em>
    Eu n-am spus sa le opresti banii din salariu, am spus sa prevezi in contractul de munca faptul ca acele costuri se „amortizeaza” pe durata unei perioade de lucru in firma ta. Ce crezi, in firmele unde un „training” la furnizor costa cateva mii de euro iti cere firma sa-l achiti? In schimb nici nu te poti intoarce din „state” dupa un curs intensiv de o luna, cu deplasarea, casa, masa si diurna (plus costul scolarizarii) achitate de firma si a doua zi sa-ti dai demisia… Adica poti, dar platesti!

    Angajații mei știu că dacă el, ca și individ nu face ce trebuie, toată echipa sa are de suferit, inclusiv departamentele conexe,
    Bun si am spus eu altceva? Am pretins eu cumva ca activitatea angajatilor nu este interdependenta, sau ca „timpul trece, leafa merge”? Am spus doar ca daca toti angajatii isi fac treaba, colaboreaza, lucreaza in echipa si tot ce mai vrei tu, dar firma nu face profit asta nu este problema lor.
    Sau altfel spus, nu-i poti face partasi la pierdere, pentru simplul motiv ca nu sunt partasi nici la profit. Acum e clar?

    cum ar fi ca în cazul unei echipe de fotbal, atacantul să zică: „ști eu am dat un gol, dar e de vină incompetentul de portar că a încasat două, sau poate antrenorul e de vină..
    Exact, antrenorul e de vina! Pentru ca el a selectionat portarul incompetent, a stabilit strategia de joc si a organizat antrenamentele. Iar daca atacantul a dat golul, mijlocasul i-a pasat la timp iar apararea a protejat echipa de contratacuri inseamna ca toti au colaborat ,si nu e normal sa li se taie prima de joc pentru ca antrenorul e, vorba ta, un bou (si a ales un alt bou sa apere poarta)!

    în ceea ce privește situația ta personală, îmi pare rău pentru ce ți sa întâmplat, însă ști cum e vorba: „m-ai prostit odată să-ți fie rușine, m-ai prostit a doua oară, să-mi fie rușine..” mă gândesc că ai învățat din greșeală și acum citești cu atenție orice contract, fie el și de muncă..
    Ce era sa citesc? Tu incluzi in contractele de munca un specimen al contractului cu clientii si furnizorii, sa se edifice potentialul angajat? Sau vorba ta, „vorbesti vorbe”?

    așa că păstrează-ți părerile pentru tine căci altfel iar ajungem la epitete..
    De ce, n-am voie sa-mi exprim o opinie? Daca tu esti un patron decent (in fine, asa sustii) inseamna ca toti patronii sunt la fel? Sau numai tu ai voie sa generalizezi?

    Hai sa-ti explic o chestie: daca salariile sunt o cincime din cele platite in „vest” ca vezi Doamne, asta-i situatia, atunci si standardul de viata al patronilor ar trebui sa fie de cinci ori mai redus decat al patronilor de acolo, ca si la patroni tot asta-i situatia… Sau daca esti patron „nu se pune”?
    Concret, daca patronul unei firme din Romania (cu X angajati si un anumit obiect de activitate) se plimba in SL600 si locuieste in vila de 1000mp, patronul unei firme similare din Germania ar trebui sa circule cu elicopterul si sa locuiasca in palatul Schönbrunn. Sau invers: daca patronul din Germania circula in SL600 si locuieste in vila, patronul roman ar trebui sa circule in Logan si sa stea in trei camere la bloc. Ori stii si tu foarte bine ca lucrurile nu stau asa.

    Iar daca iti vine cheful sa ma contrazici si pe aceasta tema iti recomand sa te calmezi si sa citesti mai atent, nu de alta dar am scris intr-un comentariu anterior:
    Si va asigur ca sunt in cunostinta de cauza, nu de alta dar in specialitatea mea cunoasterea acestor lucruri face parte din “fisa postului”.

  42. R.Iulian says:

    @iosiP, probabil tu te gândești la o corporație, eu la o intreprindere mică, tu vorbești din experiența ta, eu din a mea. În intreprinderea mea, nu e fiecare cu treaba lui, adesea angajații mai au și treaba altor angajați, iar această structură este benefică pentru activitatea ce o desfășurăm, la noi lucrurile doar astfel funcționează bine. Am încercat și eu să aplic tiparul corporatist, dar nu a mers, se generau prea mulți timpi (de reacție) morți între echipe, fluxul informațional fiind vital pentru noi, ar fi trebuit să fi angajat personal suplimentar pentru așa ceva. În esența noi nu avem o structură piramidală, ci mai degrabă una circulară, republicană cum îmi place mie să zic.. și funcționează !!

    ..cu privire la avuția mea, m-ai citit tocmai pe dos, eu chiar locuiesc într-un apartament de 3 camere și chiar conduc o Dacia, un Duster ce e drept, nu Logan, restul sunt doar conturi în bancă și profit reinvestit. Am zeci de proiecte ce așteaptă finanțare, și în consecință strâng de zor bani pentru ele, cum aș putea eu ca la nivel personal să-mi doresc mai mult decât este necesar? este absurd din perspectiva mea!!
    Deci nu știu de unde ți-ai creat tu acest portret robot deformat al patronului român, spuneai de mine că generalizez, dar tocmai tu faci asta. Probabil tu te gândești la „afaceristul” anilor 90, fără pregătire în domeniu și îmbogățit peste noapte! Din nou cred că este o diferența de vârstă și mentalitate între noi doi. Privește antreprenorii tineri, vezi ce mecanisme de piață și de marketing concep, vezi cum gândesc și cum economisesc la sânge pentru evoluție sau pentru un concept superior, lor nu li se mai aplică termenul peiorativ de PATRON !!
    Per ansamblu din nou este problema intervenționismului guvernamental de tot felul. Un exemplu bun este dat de fluctuația monedei și „controlul” inflației. Majoritatea „afaceriștilor” (în sens negativ) români, reușesc să-și mențină afacerile necompetitive din această cauză. Dacă statul vine și mărește salariile bugetarilor în bloc, la toți, așa, din pix, fără un calcul al competivității și al capabilității individuale, acei afaceriști patroni ce vor face a doua zi? vor crește prețurile (cum au făcut în ultimii 20 de ani). Dacă statul încearcă să țină inflația sub control, aceștia devin astfel direct protejați, mecanismul de cerere și ofertă a bunurilor fiind artificial deformat în favoarea afaceriștilor. Într-o piața liberă, prețul crescut peste capacitatea clientului/consumatorului, pe termen lung, ar duce în faliment sigur nechibzuința și lăcomia patronului respectiv. Iar la diferența de monedă, gândește-te cum se fac masiv importuri primăvara când cursul este mai slăbit (artificial) și care este costul total al societății prin acestă intervenție. În România, guvernanți împart firmele în două categorii: prima categorie sunt firmele prietene cu statul (adesea o prietenie informală) și a doua categorie, să-i ia dracu, că nu ne pasă !!

    .. în ceea ce privește echipa de fotbal, este exact ceea ce am zis mai sus. Economia, piața cât și un meci de fotbal au un decurs evolutiv și adaptiv, nicicum rigid și statornic. În cazul fotbalului, dacă echipa adversă atacă cu tot efectivul pentru a câștiga, inclusiv portarul vine cu 20 de metrii mai în față pentru a crea presiune, nu este și datoria atacantului încăpăținat al echipei cu pricina să participe la apărare? Așa este și cu companiile, dacă una are un mecanism sau o structură mai productivă, celelalte trebuie să se adapteze situației, altfel stau toți căpoși, firma intră în faliment și ei strigă că și-au făcut treaba. Eu țin o ședință cu angajații în fiecare luni dimineața. Astfel le aduc la cunoștință situația pe termen mediu și scurt a intreprinderii, angajații devenind capabili să gândească în ansamblu situația, au început să inoveze, chiar „șaibistul” a venit o dată cu o idee bună pentru a ne crește profitul general. nu pentru toți angajații din țara asta, viața începe după programul de muncă, precum zicea Marx în Das Capital. Sunt și angajați care se simt bine la muncă, care odată stimulați și răsplătiți, culmea lucrează și voluntar peste program pentru un bine colectiv (bine colectiv intern, nu te gândi iar la comunism). Vezi, sunt cu zecile în librării cărțile de „new management”, în vremurile noastre, o companie ce pune accent pe implicarea colectivă în detrimentul separării angajaților pe blocuri și obiective bine stabilite, pot fi mai competitive.. nu este o regulă, dar există și astfel de forme. Aici cred că ar trebui să mă opresc cu comentariile, s-a deviat de la subiect, în final am înțeles că noi doi gândim diferit, nu consider că e ceva rău în asta, îmi doresc doar să privești oamenii și diferitele categorii sociale, cum ar fi antreprenorii, cu un ochi mai obiectiv, lasă deoparte paradigmele și postulatele din cărțile academice, unele sunt depășite.. Multă baftă !!

  43. iosiP says:

    @R.Iulian

    Intr-adevar, pornim de la realitati diferite… Sau mai bine spus, fiecare porneste de la jumatatea de realitate pe care o cunoaste.

    Nu mi-am castigat experienta din carti ci din activitatea in cadrul catorva firme, si mai ales din lucrul cu multe (adica multe) alte firme.

    Iti urez sincer succes si o dezvoltare pe baze solide a afacerii tale, iar daca ne vom mai „auzi” peste cativa ani, cand firma ta va avea 100 de angajati, sunt curios sa aflu daca vei aplica aceleasi metode de management… 😉

    Iar ca sa inchei discutia (care a deviat de la subiectul articolului) repet cele afirmate intr-un comentariu anterior: nu am nimic impotriva patronilor si nici nu sunt exclusiv de partea angajatilor! M-a deranjat doar abordarea unilaterala a subiectului – exclusiv din perspectiva patronala – si aparenta indiferenta fata de beneficiile individuale ale angajatilor.

    Bafta si tie!

  44. claus web says:

    Concluzia e ca romanii sunt debusolati si dezamagiti de ue si de conducere de la Bucuresti. Nu se misca nimic pentru ca hotia la drumul mare, pentru ca asta e, va continua cu orice ales. Normal ca va exista deficit din moment ce platim oameni ca sa duca tara asta mai sus iar ei, destepti de fapt, pleaca dincolo. Banii aceia, bineinteles ca nu se intorc, dar tara piere si baba se piaptana in lefi umflate si beneficii de mii de lei pentru dragii nostri alesi.

Dă-i un răspuns lui Mihal

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person