Cazul Cipru este încă un exemplu (din multe altele) în care politicienii (europeni sau nu) ne arată că, la nevoie, nu dau doi bani pe proprietatea noastră și că sunt în stare să meargă foarte departe cu ”intervenționismul” (a se citi haiducia instituționalizată). Este pentru mine un exemplu clar de marxism monetar. Marx este cel care a construit o pseudo-teorie, utopică din punct de vedere economic, care arunca la gunoi ideea de capital, de acumulare de resurse. Obsesia lui Marx era pentru munca poporului și atât. Capitalul și capitaliștii erau adevărați asupritori ai claselor de muncitori, niște ticăloși și un element inutil pentru economie. În același spirit asistăm în momentul de față la politici monetare obsedate de manipulare artificială a dobânzilor care să tindă neapărat către 0%. Cum putem interpreta o astfel de obsesie decât în spiritul aceleași ”viziuni” marxiste… Nu există nimic gratuit în economie.

Acești marxiști monetari care nu dau doi bani pe economisirile private nu înțeleg că bunurile de capital nu pot apărea din neant. Capitalul este consecința unui comportament vital pentru economie: unii preferă să consume mai degrabă mai târziu (furnizorii de capital) în timp ce alții preferă să consume mai degrabă acum (beneficiarii finanțării). Prin economisire și cu ajutorul pieței de capital se mută putere de cumpărare viitoare în prezent și invers. Dobânda este prețul pe care cei care își amână consumul îl percep pentru preferința de timp mai mică (preferă mai târziu). Toți preferăm de fapt mai degrabă acum decât mai târziu. Dar contra unui preț (nenul – dobânda) vom accepta să ne amânăm consumul. Atunci când dobânda crește (și este mult peste zero) de fapt asistăm la o penurie de capital, adică foarte mulți care preferă mai degrabă acum decât în viitor. E un semnal vital pentru economie care va genera o schimbare de comportament și va duce către un nou preț de echilibru. Manipularea dobânzii este, deci, foarte problematică și bulversează pe toți cei care economisesc și pe cei care se decid să acceseze capitaluri acum. Capitalul, ca orice resursă, are și el o raritate similară oricărei resurse economice (muncă, materii prime etc.). Prețul rarității capitalului este DOBÂNDA și nici o teorie economică corectă nu poate milita pentru a o face egală cu zero. Acești marxiști monetari aruncă la gunoi această preferință de timp, incriminând pe toți cei care pun departe capitaluri, le investesc în activități productive care să le aducă resurse viitoare mai mari. Consecința acestui marxism monetar este prăbușirea economisirilor pe majoritatea piețelor dezvoltate (SUA, Marea Britanie, EU 27):

A existat o mare bucurie anul trecut când Banca Centrală Europeană a lui Mario Draghi a pompat în piața europeană o cantitate impresionantă de Euro care a prăbușit semnificativ dobânzile. Bucuria era mare pentru că a scăzut semnificativ costul pentru finanțarea guvernelor europene. A apărut repede și nota de plată. Cineva trebuie să plătească pentru aceste cadouri otrăvite pe care (și) le fac antreprenorii monetari (politici) poporului votant. Acum a venit momentul să plătească deponenții privați din Cipru din depozitele lor un procent consistent – 6% pentru cei cu depozite sub 100.000 Euro și 9% pentru cei cu depozite peste 100.000 Euro. această intervenție e cu atât mai problematică cu cât Italiei, Spaniei sau Greciei (care au fost salvate cu sume mult mai mari decât avea nevoie Cipru) nu li s-au cerut astfel de măsuri abuzive. Mai mult, sunt și alte paradisuri fiscale în Europa care nu sunt vizate (încă) de asemenea măsuri disperate (Andora, Luxemburg).

Ce consecințe va avea o astfel de situație:

1. Erodarea încrederii în sectorul bancar în general la nivelul Uniunii Europene prin crearea acestui precedent periculos. După ce că depozitele (economisirile) beneficiază de o dobândă tot mai scăzută (real negativă în multe țări europene), mai nou există și această perspectivă de supra-taxare a lor de către guvernele supra-îndatorate, incapabile de a-și reduce costurile cu care operează. Tot mai mulți se vor gândi de două ori în a mai duce banii la bancă. Cu siguranță nu îi vor consuma. Vor găsi alte metode de plasament mai lichide și mai certe;

2. Exemplul din Cipru arată cât de lipsiți de lichiditate sunt banii depuși într-o bancă. Dacă vrei să îți transferi / lichidezi un cont nu poți să faci acest lucru. Băncile pot face ce vor cu proprietatea noastră, având sprijinul total al statului în a abuza de agoniseala noastră. Chiar dacă aparent nu pare așa, devine tot mai incert să îți ții toată agoniseala într-o bancă, în mai multe bănci, în sectorul bancar în general;

3. Economisirile vor scădea. Pe piață capitalul va deveni și mai rar, deci mai scump. Rata naturală a dobânzii se va depărta și mai mult de rata monetară a dobânzii (cea manipulată de banca centrală și dusă obsesiv către zero). Diferența tot mai mare între această rată naturală și rată monetară e sursă de eroare imensă, va produce o criză de proporții și o mutație și mai pronunțată a resurselor dinspre piață spre economia etatizată. Dependența de stat și de intervenționismul politic în economie va crește semnificativ;

4. Vor exista retrageri masive de capitaluri din Cipru care în final va deveni o economie și mai dependentă de alocările de la Uniunea Europeană (Grecia). Dacă până acum țara trăia din capitaluri adăpostite pe insulă (nici nu prea avea din ce să trăiască altfel, fiind o insulă puternic încercată de un război civil, divizată în două, sub pază ONU, cu o industrie problematică, dependentă de turism), acum va trebui să facă apel și mai mult la alocări de la centru. Dintr-o țară care se descurca cât de cât, va deveni și mai mult o țară de asistați. În realitate, germanii și englezii vor plăti și mai mult din impozitele lor transferate ”cu grijă” de europeni către această țară.

5. Să nu uităm că Cipru e în Zona Euro. Cipru folosește moneda Euro. Chiar dacă e o țară mică poate avea un rol de ”buturugă mică”. Poate declanșa niște efecte adverse și ostilități periculoase din partea investitorilor din afara Uniunii Europene (Rusia, Orientul Mijlociu). Prin comparație, țări ca Turcia încep să devină o țintă tot mai atractivă pentru investiții care inițial erau localizate în Grecia, Italia, Cipru. În final, Zona Euro va slăbi și mai mult. Riscul sistemic al Zonei Euro nu e îmbunătățit de ceea ce se întâmplă acum în Cipru ci, dimpotrivă.

Cipru îmi sună mai degrabă a experiment diabolic, pus la punct de foarte multă vreme și cu multă minuțiozitate (sunt unii care spun că știau de câteva luni de problemă). Uniunea Europeană ”inovează” în căutarea de soluții (stupide) de ieșire din criză. Atunci când vrei să vezi ce se întâmplă (nu ești convins), începi cu o țară mică și apoi, dacă experimentul merge, îl aplici pe o țară mai mare (Grecia, Italia etc.).

Mai mult, problema din Cipru e un semnal foarte serios dat celor care doresc să treacă cât mai repede la moneda unică Euro, considerând-o o monedă mai puțin politică decât leul (ambele sunt politice). Dacă până acum leul a fost mai inflaționist decât Euro, s-ar putea ca în perioada următoare leul să fie mai puțin inflaționist. Cu toate acestea, nu putem remarca faptul că, stând deoparte de Euro, vom importa destul de multă inflație de acolo (vrem un curs stabil). Dacă suma dintre inflația importată și cea creată intern (a se vedea câți lei a creat BNR-ul în 2012!!?) va fi mai mică decât inflația creată în Zona Euro merită să intrăm mai repede în Euro. Dacă nu, e bine să mai stăm deoparte. Cum multe țări din Zona Euro au probleme mai mari decât România acum (deficite mai mari, datorii mai mari), e foarte probabil să merite să ”pariem pe leu”. Oricum, argumente economice în favoarea unei monede politice (leu sau euro) pot fi găsite cu mare dificultate. Deci opțiunea (euro / leu) are un mare grad de eroare. În final nu vom înlocui decât o monedă politică cu o altă monedă politică.

Articolul a fost publicat și pe Contributors (20 martie, 2013)


32 Comments on “De ce e periculos cazul Cipru?”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. iosiP says:

    Ma intreb (retoric, desigur, fiind convins ca acest aspect nu intereseaza catusi de putin autoritatile de la Ankara) daca depunatorii nu ar putea da in judecata bancile?
    In fond, au incheiat un contract de depozit cu o banca privata, nu cu statul cipriot, iar banca este obligata sa le restituie banii intergal si la termen.
    Mai mult, in cazul conturilor curente (asa-zisele depozite la vedere) nici macar nu a fost cedat dreptul de proprietate asupra banilor.

    Presupun ca nu exista clauze contractuale privind exonerarea bancilor de obligatii in cazul impozitarii depozitelor, nu de alta dar ma indoiesc ca s-a gandit cineva ca un astfel de abuz ar putea fi posibil…

  2. Ștefan A. says:

    O corectare .
    Italia nu a cerut nici un ajutor la UE , FMI sau alta organizatie internationala . Parte din datoria publica suverana italiana si aruncata pe piata de catre bancile nemtesti , franceze si ulterior USA (cam 400 miliarde euro cind se dorea demisia lui Berlusconi) a fost absorbita de bancile italiene ( cam 250 miliarde ) , peste 100 miliarde au intrat in visteria BCE si cam 50 miliarde se odihnesc in cavourile bancii centrale italiene . in alta ordine de idei , interventia BCE de finantare masiva a bancilor ( cu dobinda de 0, 75 % cind Grecia primea doar ceva mai mult de 100 miliarde dar cu dobinda de 3, 5 % ) a dar doar o gura de oxigen unu bolnav cronic numit sistem financiar bancar si guverne suverane . Intimplator si doar din pura coincidenta , legatura e clar indisolubila intre finantiatorii campanilor electorale si clientela politica . 🙂

  3. Alexandru Jecu says:

    Argumentele d-voastra sunt valabile in logica acelei economii didactice ale carei notiuni le-am accesat pe parcursul anilor de scoala, in cazul meu, intr-o epoca dogmatica si simplista. Unde am invatat ca banii sunt „expresia tuturor bunurilor si serviciilor….”, etc. ca bancile au aparut prin concentrarea capitalurilor in mainile…, banii devenind ei insisi o marfa…Tot acest sistem a fost etatizat. Banii, aceste unitati simbolice, sunt editate de stat, in valori destul de arbitrare, imprumutati unor(de regula anumitor) intreprinzatori bancari, care la randu-le sunt indreptatiti a vinde bani agentilor economici, cetatenilor, etc. Peste toate suprapusa pulberea groasa a teoriilor politice si economice care justifica ingerinta statului in toate cotloanele vietii economice, binenteles in numele fericirii cetatenilor!Unde este initiativa privata, unde este substanta genuina a economiei naturale? Ce mai ramane din capitalurile private, ce economii, ce dobanzi!? Toate aceste lucruri se vad cu deosebita claritate in economia romaneasca insailata de economisti si politicieni scoliti la ISEP si Stefan Gheorghiu dupa un model similar mai bine coafat dar cam la fel ca substanta. Ca sa te sustragi acestui sistem nu-ti ramane decat, fie sa emigrezi pe Marte, fie sa te intorci la troc. La aur nu se poate pentru ca aurul este lovit de taxe si accize. Consideratiile mele nu sunt o polemica ci un demers socratic al unui npriceput care vrea sa inteleaga.

  4. Paun Cristian says:

    @ Alexandru Jecu

    Eu zic că e un mare pas înainte că tot mai mulți dintre noi, de voie sau de nevoie, constatăm goliciunea acestor pseudo-teorii (macro)economice lipsite de sens.

    Dacă dați un ochi pe IS-LM sau IS-LM-BP (două modele macroeconomice esențiale pentru abordarea keynesistă) veți constata că țelul lor era să surprindă efectul expansiunii fiscale și monetare asupra creșterii venitului național și, bineînțeles că modelele arătau că efectul e (culmea sau nu!!??) POZITIV. Adică creștem taxele, creștem masa monetară cu o economie deschisă sau închisă ajungem cam tot acolo: la un venit național mai mare. Oare, în opinia lor, dacă aplicăm ambele unde ajungem?

    Aveți aici o explicație pe cele două modele:
    http://www.finint.ase.ro/Cursuri%20masterat/Master%20URA_Finante%20Internationale/index_FI.htm

    Mulți profesori le predau fără să le explice limitele. O adevărată îndoctrinare cu tendință clară. Cum mulți sunt școliți (aici și afară) pe aceste modele ce să te aștepți de la ei. Taxe mai mari și masă monetară mai mare și venitul crește. O doctrină perfectă pentru antreprenorii fiscali și monetari (ambii politici). Și cu cel care produce cartofii cum rămâne? Dăm vina pe el săracul:

    http://www.zf.ro/eveniment/scumpirea-fructelor-si-cartofilor-a-dus-inflatia-anuala-la-un-varf-de-8-41-in-luna-mai-8336550

    Adică producătorii de cartofi săracii nu au fost în stare să inunde piața cu cartofi în ritmul în care BNR a inundat piața cu bani. Să le fie rușine!!! Altă dată să previzioneze mai bine ce vor antreprenorii monetari. Să nu ne mai producă inflație prin ofertă. De inflația prin cerere nu are rost încă să mă leg că acum consumul e în picaj liber.

  5. iosiP says:

    Ar fi interesant de urmarit cursul EUR/USD, s-ar putea sa apara o schimbare in optiunile investitorilor.

    Dar cine stie, poate ca UE ar beneficia de pe urma unui EUR mai slab… sa fie aceasta o (posibila) motivatie?

  6. cksvnsk says:

    Fisierele cu cursul sint protejate cu parola.

  7. Imparatul e gol says:

    Preferinta de timp e o prostie! Da, e o prostie pentru politicieni care pot obtine ce vor atunci cand vor! Preferinta de timp e observabila in mediul privat dar e inexistenta in mediul bugetar de varf de unde provin toti politicienii lumii. Credeti ca il intereseaza pe vreun politician preferinta de timp? formare de capital? economisirea? NU! Nicaieri in lume nu il intereseaza – pentru ca el isi apropie venituri si bunuri de capital prin spaga, furt, lobby si ce mai vreti voi.
    Asa ca teoriile astea sunt frumoase dar raman pina la urma teorii.
    Increderea in banci ar trebui oricum sa fie nula – atata vreme cat eu am un contract cu banca de depozit, iar statul, un tert, ii spune banii sa incalce acel contract in defavorea mea, eu de ce sa mai am increderea in banca? In oricare banca din lume? Are vrea banca curajul sa spuna nu cerintelor unui stat? NU! Asa ca bancile au ajuns, si au si fost de-a lungul vremii, doar un slujbas foarte bine platit al statului! Iar prostrala cu concurenta pe piata bancara sa o inghita cine vrea sa o mai inghita!

  8. Paun Cristian says:

    @ cksvnsk

    Mail: [email protected]

  9. Paun Cristian says:

    @ Imparatul e gol

    Si in lagar posibilitatea de a scapa era TEORETICA. Dar unii au scapat. In ciuda teoriei. Si acolo suna frumos (teoretic) viata in libertate in afara lagarului. Dar unii au incercat si chiar au reusit.

  10. Muad_Dib says:

    @iosiP: […]daca depunatorii nu ar putea da in judecata bancile”
    — Problema fundamentală a statului, care stă la baza tuturor abuzurilor sale, este că el este arbitru ultim pe un anumit teritoriu, inclusiv în conflictele în care este şi el implicat. Nu cred că poţi să dai în judecată statul şi să te aştepţi ca judecătorii (de stat) să aibe vreun interes să fie imparţiali.

  11. i - conomics says:

    Bine si care e proponerea ta de rezolvare a problemei Cipriote? Islanda?

  12. Mihal says:

    @i – conomics: Intotdeauna ma uimeste ideea asta creatza cum ca trebuie sa propui o solutie care se refera la situatia altuia, banii altuia, treaba altuia.

    Solutia mea e una singura: vezi-ti de treaba ta, lasa-i pe ei sa-si vada de treaba lor.

  13. iosiP says:

    @Muad_Dib

    Nu dau in judecata statul, dau in judecata banca pentru incalcarea contractului comercial de depozit. Iar judecatorii sunt obligati sa-mi dea dreptate, conform legilor date de acelasi stat.

    De altfel, sa-au mai vazut chiar in Romania cazuri in care diverse masuri luate de un guvern sau altul au fost „intoarse” de catre judecatori: a se vedea taxa de prima inmatriculare, reducerea veniturilor cadrelor didactice si impozitarea pensiilor.

    Desigur, daca magistratii romani pot fi intimidati nu ne impiedica nimeni sa apelam la CEDO…

  14. ionut says:

    „Nu dau in judecata statul, dau in judecata banca pentru incalcarea contractului comercial de depozit.”

    Vei pierde daca te judeci in cadrul „justitiei” holist-etatiste. In acest caz banca e asimilata notiunii de colector fiscal perfect legal.

  15. Alexandru Jecu says:

    Am cateva nedumeriri iscate de imperativele unor argumentatii pe care le banuiesc construite pe credinta intr-o STIINTA exacta, cea economica. Daca impozitarea depozitelor bancare in Cipru este o actiune care contrazice principiile si perturba mecanismul economic, cum ramane cu cedarea voluntara de capital a cetatenilor coreeni de acum cativa ani? Nu suntem in datele unui acelasi etern fenomen economic? Ce participatie are spiritul antreprenorial in succesul economic chinezesc in contextul unei POLITICI economice la nivel de stat, pare-se, nu tocmai conforme teoriei economice clasice europene? Incep din ce in ce mai mult sa cred ca viata economica are o componenta psihologica si culturala foarte importanta, cea care constituie fundamentul abordarilor POLITICE ale fenomenului, care ignorate duc la caducitate si deriziune toate discutiile si masurile care vizeaza numai parametrii si principii devenite fetisuri pentru ECONOMISTII DE PROFESIE. Inclin, din ce in ce mai mult, sa includ profesia de economist printre negustoriile de sperante alaturi de medicina, avocatura, serviciul pastoral si politica.Cu seninatate.

  16. RTT says:

    Parola la fisierele care contin cursurile care e?

  17. iosiP says:

    Stati ca s-a trezit Isarescu sa comenteze: cica marii depunatori si-au asumat riscuri, ca doar nu se asteapta nimeni sa primeasca dobanda de 4% fara risc cand dobanda “normala” e de 0,1%. 0,1%?? Pai de ce nu le spuneti asta si bancilor, tovarase guvernator, ca sa nu mai perceapa 20% (si peste) dobanda le credite? Sau sa-si asume riscuri, nu sa le “paseze” debitorilor… Si nici sa nu execute silit rau-platnicii, ca doar si-a asumat implicit riscul sa nu-si recupereze banii.

  18. iosiP says:

    Domnule profesor, imi permit o intrebare: sunteti cumva coleg cu numitul Bogdan Glavan?

    Ma refer, desigur, la cel care a debitat aberatia: „Eu mi-as fi dorit foarte mult o solutie care sa ii puna pe deponenti sa plateasca, pentru ca e inevitabil, dar pe alta parte, sa insanatoseasca sistemul, sa il responsabilizeze si asta ar fi fost conversia depozitelor in actiuni, ceea ce ar fi dus la epurarea patronatului, a actionariatului.”

    Daca da, va compatimesc sincer… Mie mi-ar fi greu sa merg zilnic la munca stiind ca voi fi nevoit sa respir acelasi aer cu un asemenea personaj!

  19. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    E coleg și prieten.

    Are și blog: http://www.logec.ro

    Are un sens ce zice și Bogdan. Pentru că până la urmă acolo e caz de faliment bancar. Există o garanție a depozitelor dar care e iluzorie. Conversia depozitelor în acțiuni e o soluție care e mai bună decât nimic dar care are 2 probleme:
    1. Cei care au depozite și vor fi convertite în acțiuni li se va întâmpla acest lucru CU FORȚA;
    2. Nu există nici o garanție că pe piața liberă apoi, acțiunile diluate vor mai valora ceva.

    ”Debt to equity swap” e o tehnică uzuală pentru cel care are probleme cu creditorii săi (în cazul acesta deponenții sunt cei care au creditat banca).

  20. iosiP says:

    Domnule profesor,

    Dupa umila mea parere, falimentul trebuia tratat dupa cum urmeaza:
    1. Confiscarea si valorificarea proprietatilor actionarilor si directorilor banicii (in fond, nu este decat reversul metodei aplicate de catre banci in cazul debitorilor rau-platnici).
    2. Valorificarea tuturor activelor (sedii, autovehicole, tehnica de calcul etc).
    3. Banii stransi sa fie comasati cu lichiditatile existente si restituiti depunatorilor, acoperind un procent (acelasi pentru toate sumele depuse) din valoarea depozitelor.
    4. Creditele acordate de banca sa fie restituite conform scadentelor contractuale, iar sumele obtinute sa fie transferate periodic (trimestrial, de exemplu) depunatorilor.

    Daca este totusi preferata varianta „debt to equity swap”, aceasta sa se prin transferul actiunilor detinute de catre actionarii actuali catre depunatori, fara a duce la cresterea numarului total de actiuni.
    Intrucat valoarea de piata a actiunilor va fi probabil insuficienta pentru acoperirea depozitelor, metoda sa fie completata prin confiscarea proprietatilor actionarilor.

    Si ca sa nu uit: oricare dintre metode ar trebui sa includa masuri punitive la adresa tuturor celor responsabili.

  21. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    De accord total. Soluția libertariană ar fi falimentul și apoi acei creditori să își recupereze din averea băncii / acționarilor în ordinea importanței lor. Laiki era însă o bancă de stat. De aici apar problemele cu confiscarea proprietăților statului.

    În plus, Laiki în sine (și Cipru) nu avea dezechilibre macroeconomice. Avea însă o expunere pe un alt stat – prieten (Grecia) de vreo 17 miliarde Euro pe care initial le-a acoperit necondiționat ECB care acum își vrea banii înapoi. Ori când a pus presiune pe Laiki, guvernul cipriot (actionar majoritar la Laiki Bank) nu avea de unde da banii. Că suma era peste ce putea taxa / impozita / împrumuta Cipru. Cum inflație nu aveau cum să creeze le-a fost ”impusă” această idee.

    De aceea cred că treaba cu recuperatul de la acționarii Laiki nu prea merge:
    – acționarul majoritar am înțeles că e statul cipriot;
    – nu e neapărat vina guvernului că un alt govern a dat faliment din neghiobia lui (deși armata cu care Grecia a ajutat Cipru să devină independenta a costat poate la fel de mult).

    Oricum recuperatul dura mai mult. Eu aș fi făcut altfel în locul ECB. Aș fi discutat cu guvernul cipriot și aș fi vândut pe piața secundară titlurile de creanță asupra acestuia. Cu dreptul de a fi răscumpărate în titluri care le dădea dreptul unora să exploateze gazul descoperit în Cipru. Asta ar fi fost soluția mult mai bună.

  22. iosiP says:

    „Cu dreptul de a fi răscumpărate în titluri care le dădea dreptul unora să exploateze gazul descoperit în Cipru.”
    Sau poate asta a fost de fapt intentia?

    Cat despre stat ca actionar majoritar, presupun ca si in Cipru statul detine active RENTABILE care ar putea fi cedate depunatorilor… si ma refer inclusiv la zacamintele de gaze pe care le-ati mentionat!

  23. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    Corect. Numai că:
    – Zăcămintele sunt încă în mare la mulți metri sub pământ
    – Nu există încă o soluție tehnologică agreată
    – Nu există o companie de stat care să facă astfel de lucruri deja
    – Au o mare dispută cu Turcia pentru că se află într-o zonă cu probleme.

    Conversia acestor resurse în acțiuni durează. Nu știu dacă toți investitorii din Cipru au răbdarea necesară și încrederea necesară în guvernul cipriot după tot ce s-a întâmplat.

    Mi se pare că suma era derizorie prin comparative cu cât necaz a provocat Ciprului toată tărășenia. În final UE va trebui să dea mai mulți bani decât cei 10 – 17 mld. Euro.

  24. Di Gigio says:

    „- nu e neapărat vina guvernului că un alt govern a dat faliment din neghiobia lui (deși armata cu care Grecia a ajutat Cipru să devină independenta a costat poate la fel de mult).” — pai daca punem problema asa, atunci nici teparii ce cumpara firme cu datorii nu sunt vinovati de paguba creata, ca deh, au creat-o actionarii initiali…

    Vorbim de stat – ca entitate juridica, nu de guverne, ….pai cand e de furat toti dau buluc la guvernare, dar cand e vorba sa raspunda pt proasta gestiune, chiar noi votantii, nici macar nu avem pretentia asta, ba ca „greaua mostenire”, ba ca „au incercat, dar n-au putut, nu vor aia sa ne dea bani de la UE”, ba ca „astia din opozitie is rai si voteaza contra”.

    Transformarea creantelor in actiuni este un ABUZ daca nu are consimtamantul persoanei in cauza. Daca nu iti poti onora promisiunile, inseamna ca AI INSELAT, iar inselaciunea este fapta penala pt care cei ce au gestionat banca respectiva ar trebui sa raspunda penal si patrimonial, inclusiv cei de deasupra, din Min. Finantelor ce au permis sa se intample acest lucru in curtea lor.

    Asta e singura solutie normala, orice altceva inseamna sa acceptam nationalizarea proprietatii private, iar domnul Glavan face umbra degeaba pamantului, de pe urma lui va iesi o gloata de economisti cu sange socialist.

  25. Di Gigio says:

    Ma simt obligat sa rectific aprecierea facuta domnului Glavan, dupa un mic popas pe blogul dumnealui, cred ca formularea respectiva a fost doar o scapare.

  26. iosiP says:

    „Ma simt obligat sa rectific aprecierea facuta domnului Glavan, dupa un mic popas pe blogul dumnealui, cred ca formularea respectiva a fost doar o scapare.”

    Dimpotriva, eu (dupa ce am regretat caracterizarea aspra facuta in primul meu comentariu, mai ales in contextul raspunsului foarte echilibrat pe care l-am primit) revin la aceasta „apreciere” dupa citirea blogului… Si nu din cauza ideilor manifestate in plan economic ci din cauza tendintei autorului de a include in ecuatie morala crestina, biserica si altele asemenea, care au aceeasi legatura cu „prefectura” ca si organul pomenit in cunoscuta zicere populara.

  27. Paun Cristian says:

    @ di Gigio

    Vroiam să spun că:

    1. Dacă guvernul cipriot a cumpărat prin banca controlată de el titluri de stat de la guvernul grec fără a avea initial vreo idee ce prostii o să facă grecii cu acei bani e o altă faptă decât o hoție directă și pe față. E altă faptă decât cea în care le iau banii din taxe oamenilor și îi îndes în buzunar. Vinovăția e puțin mai mică. Evident că e o problemă cu discreționarismul politic în alocarea acestor fonduri (de ce a decis Laiki – o bancă de stat să cumpere titluri de stat grecești în loc să facă ceva bun pentru poporul lor?).

    2. Dacă nu se dovedește clar și negru pe alb că guvernul cipriot știa de ce face guvernul grec, care a fost ticălos ascunzând multe lucruri la mulți nu pot să îi pun pe același picior de egalitate cu alți politicieni. Poate până la urmă guvernul cipriot a înțeles că singura șansă pentru insulari era să devină un fel de seif pentru capitaluri rusești sau de orice altă naționalitate.

    Ce pot reproșa guvernului cipriot este că:
    1. S-a expus prea tare pe Grecia
    2. A găsit cea mai proastă soluție pentru situația create.

    Nu pot să nu remarc și dublul standard: Franța și băncile sale expuse (la fel și cele din Germania) au fost salvate de expunerea proastă pe Grecia pentru sume mult mai mari. Pentru ele s-a putut tipări monedă de către BCE. Pentru ciprioți nu. Ceea ce arată adevărata față a EURO – e o monedă politică. Pentru unii se poate tipări în orice cantitate cerută, fără condiționalități prea multe. Pentru alții… nu. Și noi putem fi un fel de Cipru dacă aderăm la Euro.

  28. iosiP says:

    Domnule profesor, nu contest cele de mai sus dar am obiceiul (si dreptul) sa gandesc pragmatic: de ce ar trebui sa ma intereseze, ca depunator – si mai ales ca depunator nerezident – daca statul cipriot a facut o eroare sau a actionat in cunostinta de cauza?

    Din punctul meu de vedere, intrebarea este relevanta strict pentru justitie (in scopul incadrarii penale a faptei comise), eu am pretentia sa-mi recuperez sumele depuse pana la ultimul cent. Desigur, aceasta poate duce la prabusirea economiei cipriote, la imposibilitatea platii pensiilor si salariilor bugetarilor (sa se descurce guvernantii cu acestia) dar, asa cum spunea si marele intelept Lao-Tsu: it’s none of my fuckin’ business!

  29. Paun Cristian says:

    @ iosiP

    Contractele de deposit oricum sunt viciate. Garantarea lor e iluzorie în cazul unei retrageri masive de depozite. Dovada e chiar Cipru: dacă erau garantate până în 100.000 depunătorii NU TREBUIAU SĂ AIBĂ NICI O PROBLEMĂ.

    A da în judecată statul și a fi apoi judecat de stat nu are nici o finalitate. Vei pierde cu legea în mână.

    Spun doar că statul cipriot a interferat cu banca și a direcționat resurse importante către statul grec. Grecii au intrat în faliment pe prostiile făcute de ei. Depozitele acelea nu aveau ce să caute în titluri de stat grecești care erau de câteva ori mai riscante decât cea mai riscantă companie din Cipru.

    Deponenții, când au depus acei bani, habar nu aveau de acest risc imens la care s-au expus făcând acest lucru.

    Un haos total din care clar că deponenții nu o să iasă Bbine. Sunt convins că nu vor scăpa ușor cei care au decis confiscarea depozitelor lor. Vor urma niște procese interesante.

  30. iosiP says:

    „A da în judecată statul și a fi apoi judecat de stat nu are nici o finalitate. Vei pierde cu legea în mână.”

    Presupun ca unii care isi permit sa depuna cateva zeci/sute de milioane de euro isi permit si o actiune in instanta la tribunale internationale.
    Sunt curios ce parere are CEDO despre „detalii” precum neretroactivitatea legilor, responsabilittatea juridica a bancilor (ca persoane juridice), ingradirea circulatiei capitalului si garantarea depozitelor.

    Desigur, sunt pe deplin constient ca banii respectivi s-au volatilizat dar Ciprul n-are decat sa-si vanda (inclusiv) teritoriul pentru a compensa depunatorii.

    Alternativ, Rusia ar putea retalia prin confiscarea proprietatilor cipriote, in special prin arestarea navelor care navigheaza sub pavilion de complezenta cipriot.

  31. iosiP says:

    P.S. Sunt curios cum ar reactiona coana Merkel daca rusii ar inchide robinetul de gaz in prag de alegeri, sau macar ar scumpi gazul cu 100%?! Sunteti convins ca electoratul german (care detine si el depozite bancare) ar fi incantat sa ramana fara caldura?

  32. Filip says:

    Cristi,
    Ce facem cu Luxembourg-ul? Cu Liechstenstein? Slovenia? Monaco? Elevetia? – ei hai, astia din urma, mai produc ceasuri, lactate, au o tzara de economie reala – dar ceilalti?
    Nu e la fel ca Cipru?

Dă-i un răspuns lui cksvnsk

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person