Aurul este bun să fie folosit la plombat dinții. Este foarte bun în telefoanele mobile sau în laptopuri. Este bun la gât sau în urechi, ca podoabe strălucitoare. Însă, cel mai bine ar fi să îl (re)folosim pe post de bani!

Aurul a fost vreme de vrea 10.000 de ani mijlocul de schimb perfect. L-am ales dintre bunurile cele mai tranzacționate în piață, dorit deopotrivă de către toți cei implicați în schimburile voluntare în piață. Și nu l-am ales întâmplător (la concurență cu alte două metale – argintul și cuprul, acolo unde nu se găsea aur sau argint sau pentru plăți de valoare mai mică). Am perfecționat mereu modul de a utiliza aur ca mijloc de schimb: am fațetat monedele (pentru a nu pili din fețele monedelor și a lua din cantitatea standard a monedei), am zimțat din același motiv monedele pe margine, am inventat substitutele monetare (cecul de hârtie) pentru a transporta mai ușor aurul prin pădurile bântuite de haiduci etc. Mereu am inovat în materie de bani, îmbunătățind și completând în sensul bun caracteristicile aurului ca bani.
Mijlocul de schimb perfect pentru piață are în spate câteva caracteristici esențiale: (1) trebuie să fie suficient de rar pentru ca valoarea sa să fie stabilă în raport cu bunurile și serviciile al căror schimb îl mijlocește pentru a putea face calcule și a aloca resurse (atât pentru producție cât și pentru consum); (2) probabilitatea de a descoperi o cantitate imensă de bani din senin trebuie să fie foarte mică; (3) banii trebuie să fie ușor de transportat (portabilitatea), ușor de depozitat și ușor de utilizat (cântărit, numărat); (4) banii trebuie să fie durabili, să aibă o valoare care persistă pe termen foarte lung pentru ca valoarea pe care o păstrați prin intermediul pentru viitor să nu se altereze în timp și (5) banul ideal trebuie să fie greu de falsificat, ușor de recunoscut și să ne dăm ușor și repede seama dacă avem de a face cu originalul sau cu o copie penibilă.
Când am ales care să fie mijlocul perfect pentru noi, am făcut-o după foarte multe încercări, din tot felul de bunuri posibile (sare, tutun, soici etc.). Am ales acel ban care îndeplinea cel mai bine cele 5 caracteristici enunțate. Și acela a fost AURUL. Din acel moment am înțeles un lucru esențial: odată ce am ales aurul ca ban era foarte important să nu crească peste noapte cantitatea de aur. Fiind destul de greu de găsit și având un cost al exploatării tot mai mare (pe măsură ce devenea tot mai greu de găsit), aurul era și continuă să fie perfect pentru schimburile de bunuri și servicii din piață.
Din păcate, aurul este imperfect și limitat pentru STAT. Inițial, statul se descurca cu ce putea produce din ceea ce obținea regele din taxe și din exploatarea proprietăților sale. Pe măsură ce statul s-a tot dezvoltat, preluând tot felul de servicii sociale, nevoia de resurse a crescut semnificativ. Și atunci, taxele au devenit insuficiente. Nevoia de a crește artificial cantitatea de bani a crescut semnificativ. Și atunci, guvernul a monopolizat producția de bani. A înlocuit banii privați cu banii produși de el, în condiții de monopol. Culmea este că etatișii mereu recunosc problemele din spatele monopolurilor private. Nu au nimic cu monopolul statului în producția de bani. Știu ei de ce…
Aurul este mijlocul de schimb pe care l-a găsit piața liberă în mod natural ca fiind cea mai bună soluție. Banii moderni de astăzi sunt bani care au înlocuit prin forța legii banii descoperiți natural de către noi (bani legali). Știm cu toții cât de ineficient este statul în a oferi bunuri și servicii pe piață cu monopol în spate. De ce nu e la fel de ineficient și atunci când ne oferă banii săi în regim de monopol?
Pe lângă faptul că producția de bani (scăpată astăzi de sub control) este inflaționistă, ea îndepărtează banii de astăzi de ceea ce ar trebui să însemne bani pentru schimburile noastre de bunuri și servicii. Chiar dacă producția de bani din nimic nu se vede imediat sau la toată lumea în inflație, expansiunea monetară distruge economia privată pentru că ne forțează să folosim niște bucăți de hârtie / plastic fără valoare pe post de bani în schimburile dintre noi.
Keynes,”liberalul”, spunea despre aur că este o ”relicvă barbară”. Și mulți îl aplaudă în zilele noastre pentru acest lucru. Se numesc unii pe alții ”oameni ai momentului”. O bancă centrală (a Suediei) dă premii Nobel în economie pe bandă rulantă acestor indivizi care aduc argumente “teoretice” în favoarea tiparniței. Pentru ideea ”strălucită” de a produce bani din nimic pe post de valoare autentică. Eliminarea aurului din sfera banilor a fost o victorie clară a etatismului. Contra pieței libere și contra proprietății private. Contra noastră, a tuturor. Naționalizarea banilor este foarte greu reversibilă astăzi. Aproape imposibilă. Repunerea politicii monetare pe direcții sănătoase nu mai este considerată demult o virtute și o cale spre mai multă prosperitate. Dimpotrivă, dacă ne uităm la ce fac băncile centrale astăzi, vedem clar că economia a fost demult pusă în cui. Și înlocuită de politica guvernelor și de redistribuirea de resurse în societate după bunul plac al etatiștilor. Mereu ineficientă. Mereu agresivă. Mereu generatoare de sărăcie și inegalitate. Mereu propovăduită de unii certați cu economia. Incapabili să o înțeleagă. Sau se producă altceva decât iluzii seducătoare!
Deci, da! Aurul de la gât sau dintre dinți rămâne o valoare autentică. Ar fi bine să o readucem înapoi și în banii pe care îi folosim!

No Comments on “#18 Despre aur… ca mijloc de schimb”

You can track this conversation through its atom feed.

No one has commented on this entry yet.

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>