#29: Producția și economisirea

Antreprenoriatul înseamnă întotdeauna să produci ceva pentru tine sau pentru societate. Are în calcul care compară resursele intervenite în procesul de producție la momente diferite de timp (prezent versus viitor). Ca să se întâmple un proces de producție, calculul economic trebuie să conducă la un rezultat pozitiv – profitul. Maximizarea profitului înseamnă, cel mai adesea, specializarea în producție. Adică, înțelegerea diferitelor stadii de producție și implicarea în stadii de producție cât mai avansate pentru a putea adăuga cât mai multă valoare resurselor implicate în procesul de producție inițial.

Producția a început inițial pentru a acoperi consumul propriu. Omul a produs primele lucruri, destul de puține, pentru a supraviețui. Ceea ce producea, consuma în totalitate. Schimburile erau inițial inexistente. Toată dezvoltarea unei comunități se baza pe producția realizată prin surse proprii. Specializarea, în acest caz, viza capacitatea de a produce toate bunurile de care o comunitate avea nevoie. Producția pentru autoconsum era o producție rudimentară și limitată la factorii de producție pe care îi puteai găsi în apropierea comunității tale (familiei). Este o poveste despre supraviețuire și… cam atât. Nu prea puteai avea pretenții de foarte mult progres și dezvoltare. Și nici de foarte multă specializare în producție, mare parte transmițându-se din generație în generație.

Saltul cu adevărat important în viața economică s-a produs atunci când producția a început să fie conectată la nevoile altor comunități care, fie nu aveau resursele necesare în apropiere (nu aveau un lac sau o mare pentru pește, de exemplu), fie nu dețineau tehnologia sau competențele necesare. De la o simplă familie, comunitățile au ajuns să numere mai multe familii, fiecare cu talanții ei. Comunitățile învecinate au început să comunice între ele prin rute comerciale. Specializarea în producție a apărut, în acel moment, aproape instantaneu și și-a arătat roadele imediat. Societățile care s-au deschis comerțului și schimbului au cunoscut salturi extraordinare de bunăstare (nu întâmplător dezvoltarea a apărut mai ales în țări cu deschidere la mări și oceane). Producția s-a schimbat radical ca și concept dar și ca semnificație economică: nu mai produci totul, te specializezi și produci un singur bun sau serviciu iar, din profitul obținut, cumperi prin schimbul voluntar toate celelalte bunuri și servicii existente în piață.

Într-un astfel de context, omul a descoperit nu doar specializarea în producție ci și economisirea. Ca să poți să vinzi ceva pentru a consuma altceva trebuie să nu consumi inițial tot ceea ce produci. Din profitul astfel obținut, poți pune deoparte ceva ca să cumperi apoi un echipament care te poate duce la o producție suplimentară peste ceea ce consumi. Este clar însă că primul lucru pe care îl face cel ce produce este să economisească. Nu are cum să producă pentru alții fără să acumuleze capital, mai ales că la început alții nu prea au încredere în succesul tău. Nu întâmplător, primii care se alătură economiilor tale atunci când deschizi o afacere sunt apropiații tăi: ”prietenii, familia și alți nebuni”. Ulterior vor veni și alții… Dar, inițial, poți produce mai mult doar dacă te bazezi pe capitalul acumulat de tine și apropiații tăi prin ceea ce numim economisire.

Desigur, ideal ar fi ca, pe măsură ce afacerea ta crește tot mai mult, concentrarea pe capitalul acumulat de tine și apropiații tăi să scadă ca importanță. Afacerea să se conecteze tot mai mult la capitalul economisit de alții, atras prin instrumente și mecansime specifice care permit diminuarea costurilor și riscurilor semnificativ (mai ales când vorbim de termen mediu și lung). În acest fel scad semnificativ costurile și crește competitivitatea pe piață. Poți schimba o cantitate mai mare de bunuri din care poți cumpăra, la rândul tău, mai multe bunuri ulterior. Cu cât crește capacitatea ta de producție, cu atât crește capacitatea ta de consum. E calea cea mai sănătoasă de ”stimulare” a consumului.

Economisirea proprie este cea care demarează orice proces de producție. Economisirea altora este cea care dezvoltă, ulterior, orice proces de producție care a devenit credibil și a rezistat perioadei sensibile de început. Este clar că, fără economisire, nu ai cum să ai procese de producție complexe sau avansate. Fără un comportament rațional prin care oamenii să acumuleze capitalul de start și, apoi, fără oameni raționali care să furnizeze capitalul de dezvoltare prin intermediul piețelor financiare, națiunile nu avansează.

Din păcate, economisirea este văzută, mai nou, ca fiind însă ceva negativ. Pentru că este interpretată eronat și reducționist ca fiind amânarea unui consum. Prin economisire, cel care acumulează capital nu mai consumă dar transferă consumul său salvat (capitalul) către cel care vrea să consume acum și nu în viitor. Economisirea este, mai degrabă, un transfer intertemporal de consum între diferite entități din piață. Economisirea este un schimb de bunuri prezente cu bunuri viitoare. Un schimb de preferințe de consum. Arareori economisirea înseamnă însă anularea totală unui consum prezent. Exemplul cel mai clar de anulare totală a consumului fiind ”banii la saltea”, acele rezerve care nu intră în circuitul economic (sistemul financiar) ci rămân blocate la nivelul celul care economisește (pentru situații neprevăzute, de regulă). În cazul acesta (de ”bani la saltea”), ”A” nu mai consumă dar nici nu transferă capitalul acumulat către ”B” care consumă el în prezent în locul lui ”A”, urmând să returneze în viitor către ”A” capitalul împrumutat. Cazul acesta e însă mai rar pentru că banii păstrați la saltea au riscuri specifice ce pot fi cu greu surmontate: se pot pierde, se pot deteriora, nu reziști să nu îi consumi, ai dificultăți în a-i păstra, pot fi furați etc. Există multe stimulente pentru a-i duce către un profesionist în păstrarea economiilor noastre (băncile, casele de economii, fondurile de investiții, fondurile private de pensii etc.). Rareori mai vedem cazuri de ”saltele pline cu bani” ținute în casă, cu atât mai mult cu cât oportunitățile de păstrare și investiții s-au dezvoltat și diversificat enorm. Asta nu înseamnă că fenomenul nu e posibil sau nu există.

Chiar și așa,”banii ținuți la saltea” și extrași din circuitul economic (acele rezerve foarte lichide) continuă să producă efecte mai degrabă pozitive și nu negative, cum încearcă unii economiști să ne convingă. Când sunt capitalul de rezervă (care circulă sau se păstrează sub formă de bani din considerente de lichiditate) este ținut departe de sistemul economic, puterea de cumpărare a banilor rămași în piață crește pentru că ei sunt mai rari în comparație cu celelalte bunuri și servicii. Poți cumpăra mai multe bunuri prezente cu banii mai puțini rămași. Că acest efect este neglijabil în condiții de bani ”fiat”, e o altă discuție importantă dar separată de această chestiune.

Concluzionând, specializarea în producție nu putea fi descoperită și dezvoltată în absența economisirii. E imposibil să vorbești de producție fără să vorbești de economisire. Sau de importanța pentru producție și antreprenoriat a celor care au grijă de această acumulare de capital, intermediarii financiari. Obsesia legată de faptul că nu te poți dezvolta dacă nu există o susținere a consumului e falsă. Atenția noastră nu trebuie să cadă mai deloc pe consum ci pe opusul acestuia, pe economisire. Un comportament rațional și logic nu este cel care consumă tot ce produce produce prin munca sa. Dimpotrivă, oamenii trebuie educați și încurajați să pună cât mai mult deoparte din rezultatul muncii lor. Chiar dacă viitorul e incert și pe termen lung suntem cu toții morți. Etatistul este mereu obsedat de consumul tău pentru că îl taxează și trăiește din plin din asta. Tu trebuie să fii puterni și să reziști tentației de a consuma totul și să pui cât mai mult deoparte din ceea ce câștigi, tocmai pentru că ai în față un viitor incert și nesigur.