De ce cresc iar taxele în România?

Mâine e o zi ”mare” pentru existența noastră. Taxele vor crește din nou. Printre majorările cu care începe luna aprilie se numără: 1. Taxa pe serviciile medicale în regim de coplată devine activă la externarea din spital (între 5 și 10 lei); 2. Cresc accizele pe țigări de la 79.19 Euro la 81.78 Euro la 1000 de țigarete. Cum TVA se aplică la prețul cu acciză, creșterea preconizată va fi în fapt mai mare. 3. Accizele la bere vor crește cu 10%. Se estimează un efect de creștere al prețului mai mare pentru că TVA se aplică și la acciză și în acest caz. 4. Taxa de pod pentru podurile din România de peste Dunăre în direcția Marea Neagră (Vadu Oii, podul peste Dunăre de la Cernavodă) se măresc începând de mâine la 11 lei pentru autoturismele mici. În condițiile în care se plătește o rovinietă anuală sau de tranzit destul de consistentă și 5. Taxele pentru eliberarea pașapoartelor cresc și ele de la 84 lei la 100 lei pentru pașaportul temporar și de la 240 lei la 277 lei pentru pașaportul electronic.

Nu scade în schimb nici o altă taxă. Taxele mărite de guvernele anterioare se mențin neschimbate, adică mari (avem al doilea TVA din Uniunea Europeană ca mărime, nu avem TVA diferențiat decât pentru foarte puține bunuri). Rămânem cu aceleași multe taxe, multe dintre ele inutile. Sunt absolut convins că există taxe la care guvernul este în pierdere netă raportând ceea ce se încasează la buget și ce se cheltuiește pentru funcționarea sistemului (taxa de cazier de exemplu ar putea fi înlocuită cu accesul personal al fiecăruia pe o bază de date on-line fără a mai fi nevoie să mergem până la poliție). Povestea cu reducerea TVA la pâine a rămas împotmolită undeva între Ministerul Finanțelor și Ministerul Bugetului. Un proiect care în aprilie se va lovi de opoziția vehementă a celor de la FMI. Guvernanții au făcut front comun împotriva acestei măsuri anunțată cu surle și trâmbițe.

Dar de ce tot cresc taxele în România? Dintr-un motiv foarte simplu: creșterea taxelor este semnul clar al incapacității guvernului de a lupta cu nivelul necorespunzător / sufocat al cheltuielilor bugetare. Orice taxă mai mare pusă pe capul cetățenilor este dovada că guvernul nu are soluții sau nu le găsește fără costuri politice pe care nu vrea să și le asume. E mai greu să faci reforme structurale, să promovezi cumpătarea și austeritatea atunci când e vorba de banul public. E mai la îndemână să mai pui o taxă sau să mărești una existentă. E foarte complicat să faci studii de impact pe cele mai mult de 100 de taxe diferite aplicate acum românilor și să încerci să elimini cele mai multe dintre ele, simplificând statul (și, implicit existența noastră).

Calculul pe care guvernul îl face când ia decizia să mărească taxele este unul simplist și pe termen scurt: Să luăm de exemplu taxa la bere mărită cu 10% (mărirea va fi ceva mai mare). Berea se produce în mare parte în România (e drept, cu hamei din import în bună măsură). Dar forța de muncă, apa și restul provin de aici. Creșterea cu 10% poate avea 3 reacții la nivel de producători de bere, toate cu efect dezastruos pentru economie: A. Scade consumul de bere pentru că prețul va fi mai mare dacă producătorii încearcă să ducă toată creșterea de fiscalitate în preț . Dacă scade consumul, va trebui să scadă producția pentru că nu mai rentează activitatea. În final vor fi dați oameni afară care vor intra în șomaj. B. Producătorul decide să recupereze prin scăderea cheltuielilor de operare banii pe care statul îi ia cu japca din buzunarele afacerii sale. În final va tăia salarii, va da oameni afară, mai ales din zona indirect productivă. Tot o presiune asupra bugetului statului. C. Producătorul de bere decide să se retragă definitiv de pe piața românească, devenită mult prea ostilă fiscal. În acest caz dezastrul va fi maxim pentru toți, inclusiv pentru consumatori care vor găsi produsul mai greu și mai scump. Toate acestea pentru ce? Pentru ca guvernul să aibă suficiente fonduri pentru a le împărți politic. Pentru ca guvernul să nu se apuce de treabă și să nu facă nici o reformă la care s-a angajat în fața alegătorilor săi. Guvernele care s-au succedat parcă ne invită la evaziune fiscală.

Guvernele care cresc taxele sunt guverne slabe. Oricine poate guverna așa, nu ai nevoie de prea multă școală pentru acest lucru. Ajungem la putere mințind sau amăgind oamenii, lăsăm lucrurile nereformate și neschimbate și ”mărim baza de impozitare” printr-un adevărat război fiscal împotriva contribuabililor (cărora le oferim tot mai puțin față de cât plătesc). Invocăm permanent lipsa spațiului fiscal necesar pentru a reduce taxele. În final vom deveni și mai vulnerabili la orice șoc, încât o criză în Cipru ne poate doborî într-o clipită. Nu vă e clar că nu vom crește nici în acest an? Și nici în anii următori? Să fie oare de la prea multă libertate economică?