Situaţia actuală din Grecia este un exemplu demn de studiat şi de analizat de către toţi cei care cred foarte tare în dezvoltarea durabilă prin politici publice. Intrată mult prea devreme într-o zonă monetară imperfectă, încrezătoare în ajutorul pe care îl va primi necondiţionat de la noii parteneri europeni, statul grec a exploatat la maxim hazardul moral şi s-a dedicat unor proiecte publice foarte generoase dar şi foarte costisitoare dintre care aş enumera câteva exemple foarte recente: (1) introducerea unui sistem de supraveghere video în principalele porturi din Grecia contractată de Ministerul Marinei Comerciale pentru suma de 342 milioane Euro; (2) construirea a 11 centre sportive şi a 13 bazine de înot pentru suma totală de 118 milioane Euro contractată de Secretariatul General pentru Sport din Ministerul Culturii; (3) construirea a 3 noi închisori în Salonica, Volos şi Khorintos pentru suma de 198 milioane Euro contractată de Ministerul de Justiţie; (4) refacerea Centrului Olimpic de Trageri din Markopoulo şi construirea unor noi facilităţi de cazare pentru lucrătorii din poliţie pentru suma de 55 milioane Euro contractată de Ministerul de Interne; (5) construirea a 14 noi posturi de poliţie pentru suma de 151 milioane Euro contractată de Ministerul Ordinii Publice; (6) construirea unei clădiri noi pentru Universitatea din Peloponez (de stat) pentru suma de 74 milioane Euro sau (7) dezvoltarea Universităţii Internaţionale Elene (tot de stat) pentru suma de 213 milioane Euro (exemplele însă pot continua… eu aici doar am arătat cu câtă uşurinţă a fost risipit aproape 1 miliard de Euro din cele 300 de miliarde).

Toate aceste proiecte nu s-au făcut din fonduri existente ci din sacrificarea unor fonduri viitoare, adică prin împrumut public masiv. Statul elen a făcut o mare greşeală să considere majoritatea acestor proiecte ca scheme de parteneriat public privat, uitând principala caracteristică a acestora: proiectele finanţate în PPP trebuie să fie capabile să genereze o perioadă determinată de timp venituri din care să se acopere aproape integral finanţarea lor. Ce venituri viitoare ar putea să genereze astfel proiecte care se referă la închisori, secţii de poliţie renovate sau alte facilităţi de acest gen pentru a fi încadrate în PPP? Evident că toată această politică de dezvoltare „ambiţioasă” dar prostească a statului elen şi-a arătat rapid nesustenabilitatea din punct de vedere economic.

Problema actuală din Grecia este înainte de toate cel mai bun exemplu de cât de lipsiţi de criterii economice sunt cei care guvernează o ţară atunci când alocă resursele prezente şi viitoare ale unei naţiuni pentru a finanţa fanteziile lor. Tot ceea ce vedem în Grecia acum este dovada clară a falimentului unei politici a statului bazată pe proiecte publice. Aceste proiecte publice au două mari „calităţi”: sunt foarte scumpe (fie pentru că se supraevaluează costurile lor, fie pentru că se propun soluţii mult prea fanteziste pentru nevoile reale ale unei astfel de facilităţi, fie că se construiesc foarte prost din materiale foarte proaste comparativ cu preţul plătit pentru ele) şi sunt, în multe cazuri, inutile pentru piaţă.

Rolul statului elen în economie a crescut progresiv de la an la an. De unde a avut bani acest stat pentru fanteziile sale? Simplu: a sacrificat veniturile potenţiale viitoare din taxe şi impozite împrumutându-se masiv pentru proiectele sale. A construit scheme de finanţare cu diferite bănci, sub masca acestor parteneriate public-privat în care este vorba doar de finanţarea, construirea şi, eventual, administrarea acestor facilităţi care nu produc nimic. Aceste proiecte ale statului au menţinut artificial deficitul într-o anumită valoare, amânându-l pe cât mai mult posibil.

După ce toată situaţia a ieşit la iveală, statul elen a început să apeleze la „înţelegerea” partenerilor săi din Uniunea Europeană. S-au vehiculat prin presă tot felul de „soluţii” care mai de care mai fanteziste: de la vânzarea de insule nelocuite (aici) până la apeluri disperate de a face donaţii pentru a salva statul grec de faliment (aici). Salvarea Greciei va fi însă clară ca şi până acum: se va face prin inflaţie suportată din păcate de toţi cei care trăiesc în zona Euro şi nu numai. Grecia ne-a arătat cât de vulnerabilă este construcţia europeană atunci când ea se face cu ţări care nu înţeleg limitele intervenţiei guvernamentale în piaţa liberă. Dacă intervenţionismul european este concurat de un intervenţionism local şi mai mare dezastrul este iminent şi se face prin sacrificarea bunăstării tuturor. Statul grec a uitat repede cât de uşor a fost primit în UE şi în zona Euro şi că o astfel de poziţie înseamnă în primul rând responsabilităţi nu doar (sau cu precădere) faţă de grupuri de interese locale ci faţă de o întreagă comunitate care te-a primit deschis alături de ea.

Salvarea s-ar putea să fie însă imposibilă pentru un stat care a ignorat vreme îndelungată iniţiativa privată, care a cultivat o birocraţie excesivă şi care s-a înconjurat de tot felul de bariere în calea investitorilor străini. Un stat în care sindicatele au mai mare putere decât antreprenorii şi în care orice modificare ce ar atenta la „securitatea socială” este urmată de ample manifestări ale organizaţiilor socialiste şi comuniste. Păcat pentru că este un o ţară foarte frumoasă.

România are multe de învăţat de la ce s-a întâmplat în Grecia pentru că „dezvoltarea” noastră şi „reformarea” noastră seamănă ciudat de mult. Dacă vrem o predicţie unde va fi România peste câţiva ani este suficient să ne uităm la ceea ce păţeşte acum statul grec care a crezul foarte mult în proiecte masive ale statului dezvoltate pe credit. Grecia este exemplul cel mai clar de stat în care factorul politic a avut aspiraţii mult prea mari faţă de potenţialul economic al acestuia, risipind resurse importante pe care, mulţi ani de acum înainte, sectorul privat nu le va putea acoperi uşor. Din păcate mediul privat va fi singurul care va fi „tras” la răspundere şi care va plăti cea mai mare parte a acestor facturi.

România nu este departe de o situaţie similară, având în vedere curentul de gândire puternic intervenţionist care a dominat şi continuă să domine guvernanţa publică de la noi. Majoritatea dintre noi credem încă nejustificat de tare în puterea politicilor publice şi credităm cu mult prea multă forţă intervenţia statului în economie atribuindu-i efecte pe care nu le produce în termeni reali. FMI este pe punctul de a ne transforma în clientul lor permanent. Intervenţionismul statului în economie a creat deocamdată în România doar îmbogăţiţi care descurajează orice intenţie de aţi deschide o afacere în condiţii normale. Dacă nu ai pe cineva cu care să aranjezi un proiect public al statului să se desfăşoare cu firma ta nu are sens să îţi mai deschizi o afacere. Lupta pentru puterea politică ce distribuie această bunăstare în economie a depăşit absurdul lăsând în plan secund orice lege sau principiu de piaţă. Acesta, domnilor, nu este capitalism ci este un socialism în toată regula ce ne duce spre un faliment similar Greciei şi oricărei iniţiative în care statul este pus în prim plan înaintea pieţei şi iniţiativei private.


0 comentarii la “Falimentul unui stat prin proiecte publice”
  1. Stefan A. a spus:

    Si cu toate aceste argumente , Eurogrupul a aprobat un imprumut de 30 miliarde de euro cu dobinda fixa de 5 % pentru Grecia in caz de nevoie .
    Tarile cu moneda euro (16) contribuie individual la acest imprumut in baza cotelor detinute la BCE .
    Exemplu : Italia participa cu 3,475 miliarde euro.
    Si FMI va contribui in caz de nevoie cu alti 15 miliarde de euro , tot la dobinda fixa de 5 % .
    In caz de cerere oficiala din partea Greciei , acesti bani devin disponibili in 48 de ore !
    Deci , Grecia nu va da faliment , asa cum FMI , UE au avut grija prin imprumutul „preventiv” sa nu dea faliment nici Romania !
    Din teoria economica nu se mai aplica nimic in viata reala . Datoriile sint stratosferice la nivel mondial si facute de tarile cu „greutate” . Alea care predica bine dar aplica rau sau deloc teoria ! 🙂

  2. Alexandra a spus:

    Imi pare rau sa o spun din nou, dar cred ca te abati un pic de la adevar, stimabile!
    Promo: Grecia are, si a avut, o situatie reala mult mai buna decat a Romaniei. Din toate punctele de vedere. Greci are din ce sa produca, poate face parteneriate de mai multe tipuri, populatia poate suporta anumite costuri. Romania, in schimb, are o situatie mult mai jalnica. Poate suna ca un deja-vu deja, dar uitati-va macro la buget, la economie etc. Golaniile de buget care se fac peste tot, in toata lumea, ca sa diminuezi artificial deficitul (ca d-aia vorbim de bugetul consolidat!) arata mult mai periculos la noi decat la greci. Singura diferenta intre cele doua este ignoranta, incompetenta si lenea romanilor de a recunoaste realitatea.
    Secundo: Ei nu au acceptat inca sa fie sclavi, ceea ce noi am imbratisat imediat. Vor incerca prin resurse proprii sa scoata tara din aceasta situatie, ceea ce pentru noi este imposibil, ba ne afundam mai tare.
    Sa merg mai departe? In conditiile in care tara noastra este o piata orientata spre consum, si unul irational, in care se inghite mai mult de 80% cu provenienta de import, cine este nebunul sa declare Romania in faliment? Ca doar n-o sa inchida pravalia asa de usor…Cred ca nu este cazul sa explicam ce inseamna declararea unui stat in faliment…
    In rest, toate consideratiile privid increderea in stat, cine va plati pentru deosebita situatie etc…sunt lipsite de esenta intr-un stat in care 1+1 nu fac niciodata 2! Yassas!

  3. mihaila raul a spus:

    Daca imi permiteti o apreciere de profan: eu sunt de acord cu dl Paun. Cred ca la politici publice trebuie sa se apeleze in situatii de criza, cand trebuie stimulat consumul. In vremuri normale economia trebuie sa dicteze si nu politica publica. Eu am fost prin Grecia si stim cu totii ca grecii nu se omoara cu munca, la pranz isi fac siesta, inchid magazinele devreme, petrol si alte minereuri nu au, iar terenul este sterp aproape in totalitate (cu exceptia campiei Salonicului). Mai multe nu zic pentru ca risc ca sub pozitia anonimatului, grobieni gen Mobutu si Bokassa sa arunce cu gunoi.

  4. melania a spus:

    Hey, Cristian!

    Ce sa mai zicem de statul romanesc cu proiectul ala pe aiti, de juma’ de miliard de euroi…

    Sau ma insel eu asupra sumei?

    M

  5. melania a spus:

    @Alexandra

    Draga mea, cred ca tu lucrezi cu greci de cel putin 10 ani si toti cei pe care i-ai intalnit sunt cel putin geniali.

    1. piatra si plaje… saracie lucie… nici un pic de apa in unele zone… Sure, trebuiau sa fie resourceful. Si nu contest ca grecii sunt unii dintre cei mai buni in domeniul cercetarii privind transformarea apei sarate (de mare) in apa potabila.

    2. Esti sigura ca esti romanca? Pentru ca nu imi place ce scrii tu acolo… E ca si cum spui: „vai mama noastra de romani”.

    Scumpa mea, pe ultima ultima suta de metri, opinia mea este ca vor apuca tot ce li se ofera. Asta e stilul… Si li se vor oferi chestii pe care, noi, romanii, nu le putem specula pentru ca inca mai avem alta chestie: obraz…

    Toate bune!

    Melania

  6. Perparim Demi a spus:

    Ca sa intelegem fenomenul grec trebuie sa stim si ceva din istoria ei. In 1943, la imparteala aia mare, Grecia a ramas cu occidentul (sub aripa englezilor). Dupa razboi au castigat comunistii, dar in 1949, generalul Zerva sprijinit de englezi a pus dictatura militara, cea mai dura, care a durat pina 1967.Atunci refugiatii comunisti au ajuns si pe la noi. In 1968, socialistii lui Papandreu au declarat „democratia” care a fost acceptata imediat de UE, inghitindu-i si situatia minoritatilor de acolo, care inca este de parte de ceea ce ne impuna noua UE.
    Grecia tolerata si mangaiata, a fost tot timpul protejata. Are cel mai puternic Lobi in SUA si UE, se pricepe foarte bine la politica, mai ales a Balcanului, se da bine cu toti de la vest la est. De muncit acolo sunt emigrantii, de acea ii tolereaza din cand in cand, dar pina la un punct.
    Eu cred ca europeni aflat in fata unei situatii extreme, s-au grabit sa da cu bani imediat dupa strigatul de „ajutor !”, si n-au vrut sa deschida „capacul” sa vada bine putreziciunea care a adus-o. Noi, nu vom avea asemena tratament nici-o data, sa fiti sigur de asta. Nu suntem de „incredere”. Nu suntem greci. Ce bine ca nu suntem, nu e asa.

  7. mobutu a spus:

    Decat socialist asa zis „domn” ca tine mai bine liberal „grobian” ca mine.
    Nu degeaba am avut aceea reactie, vezi’ti comentariile aberante din articolul respectiv.

  8. melania a spus:

    @ Alexandra

    Am o nedumerire – ce produce Grecia?

    Melania

  9. melania a spus:

    @ Perparim Demi

    Domnule Demi,

    Cred ca si noi am avut parte de destul de multa toleranta si tandrete europeana. Numai ca s-au cam terminat banii de aruncat pe prostii si pe agricultura si s-a mai schimbat si politica populista a UE.

    La un moment dat sugeram ca surplusurile de papica ale frantujilor si olandezilor sa se duca la subnutritii aia amarati din Africa. Trainerul cu pricina – un gigel de pe la un APDRP, mi-a zis ofuscat: „Nu se poate, fiecare sa manance ce consuma”… Pai atunci la ce ne-au mai bagat in UE?

    Melania

  10. Paun Cristian a spus:

    Si eu sunt de acord ca suntem mai in groapa decat grecii la capitolul ce facem cu banii si ce proiecte grandioase construim. Aici i-am depasit demult. Avem norocul ca nu investim inca sumele lor astronomice dar daca ne uitam la cat de accelerat a crescut datoria externa cred ca nu mai putem sa ramanem impasibili. Avem de ce ne teme.

    Ghinionul nostru va fi ca nu suntem ca grecii in zona euro deci pe noi nu vor dori prea multi sa ne salveze si, in plus, in iminenta unui faliment nici nu prea avem ce vinde (nu avem insulele grecilor).

    Deci, cu atat mai mult, ar trebui sa fim atenti cu „proiectele publice ale statului”. As porni un referendum in care sa intrebam romanii daca vor sa mai continue aceasta politica a statului prin care banii sunt deturnati invocand interesul public in buzunare private ale unor grupuri de interese. Probabil am obtine un scor mai mare decat desfintarea Parlamentului.

  11. Alexandra a spus:

    @ Melania
    Draga mea, am si eu o nedumerire – exista vreo problema personala cu grecii?
    1. In 2008, FMI – stii tu, ala de e cu banii la nivel mondial! – clasa Grecia pe locul 27 in lume dupa PIB (stii tu, produsul intern brut!), cu un sector public de 40% din PIB, iar pe sectoare: sectorul serviciilor 75,7%, industria 20,6%, agricultura 3,7%. Datele Eurostat din 2009 (http://epp.eurostat.ec.europa.eu) arata ca Grecia era la finele anului 2008 pe locul 15 (din 27) in functie de PIB/locuitor, in timp ce Romania era pe locul 26 depasind doar (ghici pe cine?) Bulgaria. Diferenta dintre ele? Mai are rost?
    2. La o prima vedere, Grecia este intr-adevar o tara de plaje, stanci si oameni care stau degeaba…Nu uita insa ca siesta nu este caracteristica grecilor, ci se intalneste in mai multe tari asa de necivilizate – spania, italia, etc, tari prin definitie situate intr-o clima CALDA, mai ales la pranz, si care isi premit sa stea…Rata somajului in 2009 – 9% (https://www.cia.gov) nu foarte diferita de Romania (mereu surprinzatoare!)…Asa ca nu stiu unde se sta mai mult…
    3. Grecia are, surprinzator poate, si resurse naturale, care depasesc nisipul! Sa enumeram aici? Grecia exporta: electricitate, petrol, gaz natural, chimicale, textile, produse de tutungerie, mancare, bautura etc. Romania absoarbe 4,4% din exportul Greciei. Ce mai fac ei in afara de turism si gama de servicii maritime? Mai nimic (sic!)
    4. In legatura cu nationalitatea mea, cu obrazul romanilor si alte chestii din astea, pe obrazul lor mai subtire, in 2009 au inregistrat o scadere reala a PIB de -0,8%, in timp ce Romania (cu tot cu obraz!) de -8,5%.
    Asa ca, scumpa mea, timpul va arata care dintre tari este cea cu mandria mai mare si obrazul mai gros, nu? O expresie neaosa zice ca: obrazul subtire cu cheltuiala se tine! (uite ca stiu si din acestea natoinaliste…)

  12. Bogdan a spus:

    Si americanii au facut bail-out de 700 (?parca) de miliarde pentru corporatiile si bancile lor, de ce n-ar face si UE pentru Grecia ?

    P.S. Tinand seama ca Romania, Bulgaria si Grecia sunt membre UE, cred ca baietii astia ar trebui sa se gandeasca de pe acum care e protocolul de excludere 😛

  13. Paun Cristian a spus:

    @ Bogdan

    Deja am modificat Tratatele prin includerea unei menţiuni că dacă o ţară „vrea” să se retragă din UE o poate face.

    Legat de bail-out generalizat eu am doar atât a spune: STAT PE STAT SE SCOATE.

  14. melania a spus:

    @ Alexandra

    De-aia ne-a dat Dumnezeu libertate de decizie – tie sa nu iti placa ce zic eu si mie sa nu imi placa ce zici tu…

    Hai sa incheiem acilea, pana nu incepe careva sa cante cantecelul ala cu „pace, pace”… Tot de-al nostru.

    Melania

Comentariul tau