Înţelegerea crizei actuale nu se poate face fără a înţelege sensul şi valoarea intrinsecă a banilor cu care operăm pe post de mijloc de schimb în economia modernă. Înainte de a acuza pe cineva sau de a aplica vreo măsură de corecţie sistemului trebuie să analizăm apariţia şi evoluţia activului care dă sens şi substanţă schimburilor de bunuri şi servicii de pe piaţa liberă.  În istorie banul a apărut pentru prima dată în Mesopotamia acum circa 5000 de ani (în jurul anului 3000 BC), denumirea sa fiind legată de termenul de scoică (shekel). De-a lungul istoriei s-a operat cu mai multe tipuri de active pe post de bani: banii de tip marfă, monedele metalice, banii de hârtie cu acoperire în aur sau argint şi banii discreţionari.

Banii de tip marfă: pot îmbrăca forma oricărui tip de bun, de-a lungul istoriei fiind utilizate foarte multe mărfuri pe post de bani: metale preţioase, scoici, piei de animale, cupru, sare, piper, alcool, ţigări şi chiar canabis. Utilizarea banilor de tip marfă este similară barter-ului, „mărfurile fiind bani şi banii fiind în acelaşi timp şi marfă (L. Mises, 1953). Acele mărfuri care sunt mai tranzacţionabile decât altele s-au impus ca mijloc de schimb sau bani de tip marfă însă nu doar această condiţie (acceptabilitatea universală a mărfurilor folosite drept mijloc de schimb) a selectat natural anumite mărfuri pe post de mijloc de schimb: uşurinţa în transport şi stocare (valoarea mărfurilor să fie mare prin comparaţie cu volumul sau cantitatea lor, să nu necesite condiţii speciale de păstrare); divizibilitatea lor (să poată fi folosite atât la cumpărarea de mărfuri scumpe cât şi la cea de mărfuri ieftine), divizarea putându-se face fără a diminua din valoarea mijlocului de schimb; să nu fie perisabile sau degradabile în timp (să poată fi păstrate fără a-şi pierde din valoare în timp) şi să nu poată fi uşor falsificat. O problemă sensibilă a banului de tip marfă este legată de atracţia de a produce o anumită cantitate mai mare din acel bun folosit cu precădere ca mijloc de schimb: o creştere a cantităţii de tutun ar diminua valoarea acestuia prin comparaţie cu alte bunuri (o cantitate mai mare de tutun ar fi folosită pentru a cumpăra orice alt bun). Metalele (preţioase sau nu) au răspuns cel mai bine la toate aceste caracteristici (incluzând aici şi dependenţa mai redusă de producţia artificială de mijloace de schimb prin faptul că metalele nu pot fi produse artificial ci doar descoperite în natură).

Monedele metalice şi banii de hârtie: odată impuse metalele ca mijloc de schimb, pe piaţă au fost create o serie de diviziuni din aceste metale, care, pentru a preveni eventualele fraude, erau însemnate cu diferite însemne (monedele metalice). Falsificarea frecventă, uzura monedelor de metal impunea o mare atenţie din partea celor care erau plăţiţi cu aceste monede pentru serviciile şi bunurile prestate. China a fost prima ţară unde este atestată utilizarea bancnotelor de hârtie cu acoperire în metal. Hârtia a fost descoperită în această ţară şi apoi popularizată în Europa de Marco Polo. În Europa introducerea primilor bani de hârtie s-a făcut în Italia la presiunea negustorilor care aveau probleme cu numărul mare de monede existente în circulaţie, cu falsificarea conţinutului de metal din aceste monede şi cu uzura frecventă a lor. Apariţia banilor de hârtie este strâns legată de apariţia băncilor comerciale care puteau păstra cu costuri mult mai reduse cantităţi importante de metale preţioase eliberând în schimbul depozitării acestora un certificat de hârtie care putea fi folosit în diferite schimburi comerciale. Aceste certificate erau emise cu un discount care acoperea costul de depozitare a metalului în seiful băncii. Valoarea acestor bani de hârtie nu este dată de valoarea materialului din care este confecţionată ci din valoarea ce se află în spatele acestui certificat de depozit la vedere a unei cantităţi de metal. Aceşti bani de hârtie sunt de fapt contracte comerciale pure încheiate cu băncile şi dau dreptul total de acces la metalul care se află în spatele acestor bancnote.

Banii discreţionari: pot exista atât în formă de bancnote cât şi în formă de monede metalice. Sunt bani care au apărut odată cu centralizarea politicii monetare. Aceşti bani nu au în spate o valoare a unui depozit de metal preţios. Sunt bani care au în spate doar o promisiune a guvernului care, prin banca centrală, a emis aceste active impuse prin puterea legii a fi singurele mijloace de plată acceptate în economie. Astfel de sisteme monetare se bazează foarte tare pe încrederea utilizatorilor în acţiunile pe care le întreprinde banca centrală (singura care poate prin lege să multiplice sau să restrângă masa monetară aflată în circulaţie).

Sistemele financiare actuale sunt în totalitate bazate pe bani discreţionari (ultima legătură s-a pierdut odată cu prăbuşirea Sistemului de la Bretton Woods în 1971 după ce SUA, care s-a angajat în faţa întregii lumi că va păstra valoarea neschimbată a dolarului în raport cu aurul, a emis cantităţi importante de dolari care au sporit neîncrederea în această monedă), care nu mai au legătură cu nici un etalon şi care sunt puşi în circulaţie în economie fără nici un control din partea utilizatorilor de către stat prin băncile centrale (mai mult sau mai puţin independente de decizia politică). Băncile centrale au folosit această putere conferită de legile statului pentru a multiplica după bunul plac cantitatea de bani din economie, reducând drastic într-o perioadă relativ scurtă de timp valoarea intrinsecă a acestui mijloc de schimb. Libertatea de decizie de care se bucură băncile centrale (unele dintre ele aparent private) conferită de stat nu a fost folosită niciodată în folosul conservării (sau chiar creşterii) valorii banilor puşi în circulaţie ci, dimpotrivă, în scopul de a diminua puterea de cumpărare a acestora şi de a distribui discreţionar bunăstare în economie favorizând pe cei care intră primii în posesia banilor proaspăt multiplicaţi (de cele mai multe ori aceştia fiind reprezentanţii statului sau cei care lucrează cu statul pe tot felul de proiecte în care interesul naţional este mimat). De cele mai multe ori băncile centrale au cedat presiunilor politice şi şi-au pus politica de multiplicare a banilor în slujba statului sau a unor grupuri de interese restrânse care gravitează în jurul acestor bănci centrale şi au diminuat puterea de cumpărare a celor din piaţa liberă în folosul unora care nu au nici o legătură cu aceasta. Băncile comerciale au fost şi ele beneficiarii direcţi ai sistemului, fiind primele care pot accesa resursa băncii centrale. Pieţele de capital şi bursele au primit şi ele sprijinul direct şi interesat al emitenţilor de bani fără valoare intrinsecă – banii discreţionari.

Criza actuală (şi toate cele care au precedat renunţării la etalonul aur) a avut drept cauză lipsa de valoare intrinsecă a banilor de hârtie tipăriţi cu prea mare uşurinţă şi cu un interes clar de către băncile centrale. Banul de hârtie tipărit de stat nu mai poate păcăli foarte multă lume. Tot mai mulţi dintre noi ne dăm seama de lipsa sa de valoare, de crearea sa discreţionară şi de puterea sa de spoliere (prin inflaţie).

Banul discreţionar încalcă una dintre caracteristicile esenţiale ale mijlocului de schimb: valoarea sa să nu se modifice semnificativ în timp (să nu fie perisabil). Atunci când devine evidentă perisabilitatea sa pentru cei mai mulţi din piaţă preferinţa de a-l deţine devine foarte mică. Iar când vedem că nu prea mai avem ce să licităm cu simplele hârtii şi că nu prea mai putem să cumpărăm mare lucru cu ele (oricât de frumos colorate ar fi, oricât de caligrafic semnate ar fi sau oricât de bine protejate de elemente de siguranţă ar fi) disperarea noastră nu are margini. O altă caracteristică – să nu fie falsificabil mijlocul de schimb – este şi ea încălcată de emisiunile frauduloase de bani (împotriva voinţei celor care deţin aceşti bani). Băncile centrale sunt falsificatori legali de bani, în timp ce toţi ceilalţi falsificatori de bani din economie sunt pedepsiţi cu promptitudine pe motiv că încalcă siguranţa naţională şi proprietatea noastră.

Piaţa liberă este distorsionată puternic de prezenţa tot mai mare în economie a banilor fără valoare. Libertatea şi proprietatea noastră sunt violate de acest comportament fără scrupule al statului care ne obligă să folosim numai mijlocul de schimb controlat în exclusivitate de el.


0 comentarii la “Hartia igienica din care sunt facuti banii actuali”
  1. mihaila raul a spus:

    „Eu personal, şi mulţi alţii ca mine, nu avem nevoie de acest împrumut de la FMI. FMI şi instituţiile publice pe care le finanţează în diferite ţări nu vor putea niciodată schimba ceva la nivelul antreprenorului de rând, cel care zi de zi este frământat de incertitudinea pieţei. Am mai afirmat-o destul de clar în alte articole: acest împrumut a fost o ”centură de siguranţă” pentru băncile şi companiile multinaţionale care nu îşi doresc un curs de schimb puternic depreciat. Ieşirea noastră din criză nu depinde nici de câţi bani ne dă sau nu ne dă FMI şi nici de ce măsuri anticriză sau prociclice adoptă guvernul. Ba mai mult, prezenţa FMI în România încurcă şi mai mult lucrurile pentru că întăreşte şi legitimează din răsputeri un stat supra-birocratic, ahtiat după resurse ieftine pe care să le cheltuiască după vrerea sa şi pe care să le plătească apoi poporul”

    Mi-am permis sa va reamintesc un citat mai vechi al dvs dintr-un articol despre FMI la care eu comentam ca avem nevoie de bani ca sa platim salariile bugetarilor si pensiilor. Dupa acel articol, sub protectia anonimatului (ca Mobutu e si las) un individ a folosit expresii jignitoare la adresa mea. Se vede ca aveti sustinatori si mai putin spalati. Masura luata ieri arata ca efectiv aveam nevoie de banii FMI si nu ne-am fi descurcat fara ei.

  2. Alexandra a spus:

    @ mihaila raul
    Desi articolul nu spune nimic despre ceea ce ridicati dvs. la fileu, ceea ce spuneti pare a fi insa o problematica mult mai actuala si mai dezbatuta in anumite medii.
    Citatul pe care l-ati readus in discutie este absolut corect. Nu sunt insa de acord cu dvs in totalitate. Da, acest imprumut de la FMI nu era necesar. problema este ca nu s-a spus niciodata clar pentru ce a fost nevoie de el. iar cine a spus „mincinos” trebuia din aceasta perspectiva sa fie mai onest. Un imprumut utilizat pentru deblocarea valutei bancilor comerciale si pentru plata intereselor BNR nu este normal sa fie platit de noi toti. Consider ca este o magarie sa se dea vina pe bugetari (si tin sa precizez ca nu sunt inclusa in aceasta categorie, asta ca sa nu fiu acuzata ca iau partea acestei categorii sociale) in conditiile in care aceasta transa este destinata EXCLUSIV BNR! Deci nici vorba despre alte plati la buget. A, ca incompetenta respectarii celor asumate la contractarea imprumutului este vizibila, asta este altceva. dar nu trebuie uitat in primul rand scopul imprumutului.
    Pentru a acuza pe cineva de criza la care s-a ajuns, si care probabil se va acutiza, trebuie sa ne intrebam de ce s-au folosit fondurile de la un capitol bugetar (de ex pensii) pentru alte scopuri (de ex investitii) si de ce nu au fost finalizate aceste scopuri (investitiile platite dar nerealizate) sau de ce erau necesare (de ex colacele de salvare de 1200 lei ape Apelor romane). Si daca depasim etapa in care ne intrebam la ce folosesc banii BNR, asta ca sa nu mai intrebam degeaba, vom intreba in schimb unde s-au dus banii din prima transa a FMI? Iar „aceste cuvinte ne doare”… Si nu sunt in salarii, pensii si ajutoare sociale. Sau alte viorele de care se tot vorbeste. Este adevarat ca in presa apar tot felul de exemple, dar acestea sunt bucati ale unui puzzle mai mare. Nu vorbim aici de bugetari, ci de anumiti bugetari (directori & co). Impotriva bugetarilor nu trebuie sa fim atat de revoltati. Nu trebuie sa uitati ca bugetari inseamna profesori si sistem medical. Si masurile ii afecteaza direct pe ei si indirect pe dvs. Despre restul masurilor „anti-criza” anuntate ieri, numai de bine. in definitiv, ce mai conteaza ca pensionarii vor muri de foame mai devreme? Sau ca ajutorul de somaj este platit de dvs si daca intrati in somaj si vi se diminueaza cuantumul ajutorului este ca si cum ati fi fost furat? Astea sunt povesti?
    Probabil ca meritam toate cele ce ni se intampla. Pentru ca profesorii sunt incompetenti din moment ce au putut sa fabrice aceasta generatie de guvernanti. Medicii sunt incompetenti din moment ce nu au fost in stare sa diagnosticheze corect cazurile de schizofrenie ale actualilor guvernanti. Politia si armata este incompetenta din moment ce nu a apucat sa impuste pe vreunul. Pensionarii sunt incompetenti din moment ce au putut da nastere la o astfel de generatie (si cei 7 ani de acasa se vad!). Iar lista poate continua…

  3. Dan a spus:

    Buna Cristian,

    Vad doua proleme ce trebuiesc comentate:

    1. Rezerva de aur a romaniei. BNR refuza sa spuna clar unde este aurul nostru. Teoretic avem peste 100 de tone de aur, practic se stie ca cel putin doua treimi au fost imprumutate unor banci straine contra unui mic venit. Daca este sa avem o implozie a banilor de hirtie, lucru spun eu cu sanse mult prea mai atunci aurul ramne singura moneda forte a statelor. In astfel de criza sunt ferm convins ca romania va pierde tot aurul imprumutat! Rolul rezervei de aur a romaniei este acela de ban alb pentru zile extrem de negre… BNR prin expatrierea aurului national a dat in cap tocmai acestei asigurari!!!

    2. Daca banii de hirtie se duc naibii…. in romania 99% din aur e detinut de etnia roma. Dupa un presupus colaps… ce facem.. devenim noi romanii sclavi romilor?

  4. mihaila raul a spus:

    Aveti perfecta dreptate. Imi exprim o parere, fara sa iau in calcul factorul politic.
    La noi exista doua derapaje mari la care s-a ajuns din cauza clasei politice, prin masuri gresite:
    1. pensia medie mai mare decat salariul minim
    2. salariul mediu in sectorul bugetar mai mare decat salariul mediu in sectorul privat.
    Sunt doua aberatii la care au contribuit toti politicienii. Situatia trebuie corectata.
    In cazul de fata exista varianta maririi TVA, care ar fi fost o greseala (dupa parerea mea) deoarece ar fi redus consumul si cererea si ar fi dus la contractarea economiei. Eu consider ca din punct de vedere macroeconomic solutia reducerii cheltuielilor bugetare era singura viabila. Despre cum sa se reduca aceste cheltuieli se poate discuta. poate mai potrivita era reducerea personalului cu 25% si nu a salariilor. cei absolut necesari tot ar fi fost pastrati. Asa e incurajata lenea. Cei buni vor pleca si vor ramane cei mai putin pregatitit si care nu au alta solutie

  5. Paun Cristian a spus:

    @ Mihaila Raul

    Poate aveaţi dumneavoastră nevoie de el. Eu nu pentru că acest împrumut acum stă parţial blocat undeva în conturile BNR (fără să producă nimic ci doar consumând dobânda pe care urmează să o plătim) şi parţial a fost făcut mere pere de sectorul bugetar dar nu de oricine din sector (bine a remarcat Alexandra) ci de cei numiţi politic (de orice partid de guvernământ vreţi dumneavoastră) care au decizia în vârful pixului.

    De banii de la FMI şi de oriunde nu avem nevoie neapărat pentru că veniturile încasate de stat acopereau în mare parte cheltuielile cu salariile şi pensiile celor mulţi şi amărâţi. Iar pentru diferenţă (că deh ne mai trebuiau niste bani de energie, pixuri şi hartie) ne ajungeau banii de pe piaţa internă atrasi prin titluri de stat. Am avut nevoie de împrumutul de la FMI pentru a putea oferi tot felul de sinecuri (a se citi salarii generoase pentru directori, manageri de fonduri, membrii în consilii de administraţie) toţi numiţi politic. Am avut nevoie de imprumut pentru a plăti furnizori politici de servicii publice si proiecte publice de investitii care au finantat campania electorala. Şi am mai avut nevoie de FMI pentru ca el poate fi invocat pentru a pune biciul pe popor şi pe bugetarii amărâţi.

    Aşa că dacă aş fi fost în locul primului ministru aş fi făcut următoarele:
    1. Aş fi sistat pentru 2 ani orice proiect de investiţii fantezist şi nejustificat (eventual l-aş fi transferat prin parteneriat public privat cuiva): de exemplu aş face centura Sibiului cu barieră şi taxă pe ea.
    2. Aş fi privatizat o parte din spitale, universităţile toate şi câteva dintre licee.
    3. Aş fi sistat orice licitaţie de materiale fără respectarea corectă a regulilor de licitaţie. Şi le-aş fi controlat la sânge pe toate organizate de ministerele din subordine.
    4. Aş fi redus impozitarea şi fiscalitatea dacă îmi permitea deficitul
    5. Aş fi păstrat salariile şi pensiile şi, dacă îmi permitea bugetul le-aş fi ajustat cu inflaţia.

    Panica creată acum de reducerea cu 25% a salariilor şi 15% a pensiilor va diminua drastic consumul şi va lovi puternic în sectorul privat adâncind şi mai mult deficitul (care depinde de impozite încasate şi aplicate la venituri şi profituri mai mici). Mai mult, cu oameni mai prost plătiţi şi cu perspectiva concedierii vorbim de corupţie mai mare şi de evaziune fiscală mai mare (cine să mai aibă chef de controale zeloase). Deci din nou, deficit mai mare.

    Pentru ce era nevoie de toată tâmpenia asta… CA SĂ APĂRĂM PROIECTELE STATULUI PE CARE NU LE VEDE NIMENI DAR CARE ÎMBOGĂŢESC SIGUR ŞI MULT DOAR PE UNII. PE CEI CARE ACUM PRIN IRONIA JOCURILOR POLITICE SUNT LA PUTERE. VOR URMA ŞI ALŢII CARE VOR FACE LA FEL. Problema e că împrumutul de la FMI nu îl plătesc ei ci eu şi alţii ca mine. Şi copii noştri.

  6. Paun Cristian a spus:

    @ Mihăilă Raul

    Nu ştiu ce calcule faceţi dumneavoastră dar eu de la ASE încasez cu mult mai puţin după 12 ani de muncă decât soţia mea care după doar 4 ani de muncă are deja cu mult peste acest salariu lucrând în sectorul privat (salariul meu de la stat e net mai mic decât salariul ei de la privat şi acum decalajul va fi şi mai mare). Dacă ar fi cum spuneţi dumneavoastră, de ce credeţi că mă stresez să lucrez pentru sectorul privat (consultanţă, alte universităţi) atât de mult în condiţiile în care la stat aleargă câinii cu covrigi în coadă? De prea mult bine la stat? În nici un caz…

    Deci de unde calculul dumneavoastră?

    Dacă luăm punctual nişte domenii de activitate (educaţia şi sănătatea unde se află concentraţi cei mai mulţi dintre bugetari) s-ar putea să nu vă iasă acest calcul şi să vă fie de acum înainte frică să mergeţi să vă trataţi de ceva într-un spital public sau să faceţi un curs de specializare într-o universitate de stat din România cu oameni plătiţi cu 25% mai prost decât înainte. Această măsură complet anti-economică, anti-socială şi chiar anti-politică nu face decât să mai tragă de timp anul acesta pentru a putea fi derulate licitaţiile deja adjudecate pentru care nu se mai pot lua banii înapoi (un calcul simplu arată că aceste licitaţii mănâncă cam 4% din PIB, exact diferenţa care nu ne iese la calcul şi pe care acum o plăteşte sectorul public hulit de cei din privat).

    A… da. Dacă în salariul mediu din sectorul public includem şi consilierii de stat, serviciile de securitate ale statului, procurorii, judecătorii curţii constituţionale, directorii de deconcentrate numiţi la putere de cei care ne conduc, membrii în CA tot aşa numiţi politic, directorii de fonduri publice de investiţii, directorii de regii numiţi politic poate că ne iese calculul. Problema e că aştia din urmă nu vor fi niciodată restructuraţi şi nu vor duce niciodată greul reformei. Tot săracul de profesor de la ţară sau medicul de la dispensar plăteşte „PROIECTELE PUBLICE CU IZ DE COMPENSAŢIE PENTRU CAMPANIA ELECTORALĂ” a ceea ce numim STAT şi menţinerea în funcţii alocate pe criterii politice a celor cu salarii mari care oricum nu fac nimic şi doar îşi şterg picioarele de cei de la baza piramidei.

    E clar că în România se încurcă foarte mult borcanele şi că se pleacă prea mult urechea la tot felul de „specialişti” înregimentaţi politic. Haideţi să ne detaşăm puţin de convingerile politice şi să discutăm lucrurile aşa cum sunt ele în realitate.

  7. ionut a spus:

    Din punctul meu de vedere, imprumutul fmi a avut si (o singura) parte buna: a fost un fel d hartie de turnesol care a devoalat cat de „capabil” si hot e „statul”.

    Reforma reala ar insemna reducerea statului la minim (politie, justitie, si eventual, armata) cu cheltuieli de MAXIM cateva procente din pib. Fiecare cetatean (agent economic) sa plateasca o (aceeasi) suma care adunate sa acopere cheltuielile de mai sus. Mai departe, cine vrea „stat” (scoala, sanatate, pensie etc.) sa plateasca statului, cine nu alternativa REALA (de data asta) privata (care opusa statului va forta restructurarea si reforma acestuia).

    Masurile anuntate de basescu sunt populism curat, doar praf in ochi, si, ne-insotite de ridicarea poverii fiscale si birocratice de pe umerii economiei „private” sunt PROCRIZA. Spun „private” cu ghilimele pentru ca, de facto, private sunt doar riscurile, bataile de cap si eventualele pierderi, potentialele castiguri fiind impartite cu statul!!
    Iar reducerea „fondului de salarii” va avea ca efecte:
    1)reducerea tuturor salariilor, ceea ce e banuiesc evident pentru toata lumea ca nu e reforma.
    2)concedierea si scoaterea la pensie fortat a bugetarilor in numar de.
    Acuma:
    invatamantul fiind de stat, e DEFICIT de profesori.
    snatatea fiind de stat, e DEFICIT de medici.
    etc.
    In ceea ce priveste functionarii publici, in lipsa reducerii numarului de taxe, orice sef de directie si institutie poate „produce” un „studiu” care sa arate ca si el are deficit de personal, si, oricum, eventualele concedieri vor avea la baza preferinte subiective (pile, relatii, cunostinte), nu calcule obiective.

    Cat despre reducerea pensiilor, in afara de faptul ca asta nu inseamna nimic altceva decat FURT, sau, ma rog, continuarea furtului (oamenii si-au platit singuri pensiile), problema e iarasi pusa pe dos, solutia e ca statul sa plateasca cu orice pret pensiile (prin vanzarea a tot ceea ce mai „detine” ca si asa detine prin jaf, adica privatizare totala), iar sumele sa fie actualizate cu rata inflatiei si sa fie platta si o dobanda de capitalizare egala cu media dobanzilor de interventie a bnr pe ultimii 20 de ani. Si recunoasterea faptului si instiintarea oamenilor ca sistemul de pensii e, de fapt, o shema ponzi!
    Repet, asta doar ca alternativa pentru cine vrea. Cine vrea in continuare pensie la stat, e in regula, sa ramana la stat in continuare.

    Concluzie: cresterea taxelor a fost doar amanata.

  8. Paun Cristian a spus:

    De acord în totalitate cu tine ionut.

    Au amânat doar creşterea de taxe şi impozite pentru că:
    1. Vor încasa mai puţin la bugetul de stat în viitorul apropiat pentru că oamenii o să se abţină şi mai mult de la consum;
    2. Vor încasa mai puţin din impozite şi taxe pentru că vor face controale cu şi mai puţin chef (evaziune mai mare)
    3. Vor cheltui mai mult pe tot ce cumpără statul pentru că foamea va fi mai mare şi licitaţiile mai bine trucate.

    În concluzie: deficit mai mare deci trebuie taxe şi impozite pentru a-l acoperi. Să nu uităm că de la anul vine şi rata la FMI care va creşte şi mai mult deficitul.

  9. Alexandra a spus:

    O discutie foarte interesanta si economica.
    Cristi, dl. mihaila raul are dreptate cand vorbeste despre salariul minim la stat diferit de salariul minim la privat. Pentru ca cel de la privat a fost negociat de marii patroni, cei care finanteaza partidele, sa fie mai mic. Pe mediu, este posibil sa fie tot un decalaj. Nu poti ignora totusi ca exista niste mega salarii in bugetar, la fel cum exista niste mega salarii in privat. Nu stiu daca si cat de mare ar putea fi acest decalaj. Sunt totusi niste probleme.
    Ceea ce este insa mai interesant este ca va cramponati de aceste solutii date de putere, 2 la numar, una mai proasta ca cealalalta. De ce sa alegi raul cel mai mic? Este foarte adevarat ca acum 3 luni se puteau lua decizii mai multe si mai bune. Intre timp insa situatia s-a innegrit. Exista insa INCA solutii:
    – nu umbli la impozite, ba chiar poti micsora TVA la 16%, si impulsoinezi astfel consumul.
    – poti eventual umbla la cotizatia de pensie, cu un 1% la salariu si 1% la patron, ceea ce iti baga niste bani in contul pensiilor. si ii lasi acolo. (adica nu-i vanturi prin alta parte!)
    – impozitezi CA si nu profitul. Un 0,5% la CA (se pot procura cifrele de la MFP si se pot face foarte usor calcule!) ar aduce un plus de venit in buget care ar salva si salarii si tot.
    In legatura cu privatizarea scolilor, nu cred ca ar fi o idee tocmai buna. Se pot insa trece in administratia locala si se pot stabili taxe cu privire la acestea. si vom plati ceea ce consumam. Privatizarea spitalelor iar nu este o idee buna. De ce? Nu platim la sanatate? Pentru ce? Dar se poate gasi si acolo o solutie.
    Mi-a placut intrebarea cu rezerva de aur…Very good. Cred ca trebuie sa o cautam pe sub London Bridge. Sau poate prin tara marelui Sam.
    Si credeti ca restructurarea in sectorul bugetar va lasa si din oamenii care muncesc? Mi-e teama ca pe prea putin. In schimb vor ramane toti smecherii si plimbatorii de mape. Iar problema acolo asta este.
    Proiectele de investitii nu ar treui oprit, dar ar trebui foarte controlate. Dar este un cerc vicios…cum sa controlezi clasa politica?
    Nu vreau sa mai continui.Concluziile lui Cristi sunt doar esenta (sau in varianta prescurtata) a ceea ce ne asteapta. Rata de la anul? dar rata de peste 10 ani? Si la anul va veni, odata cu rata de plata, si cotizatia la NATO, UE, FMI etc, care anul acesta au fost platite din prima transa. ratele la obligatiuni? Ce mai conteaza? Poate le dam teapa….

  10. ionut a spus:

    De facto, statul DEJA a impozitat (taxat) fondul de salarii al bugetarilor si pensiile cu 25%!! 😀

  11. ionut a spus:

    @Alexandra

    „In legatura cu privatizarea scolilor, nu cred ca ar fi o idee tocmai buna.Privatizarea spitalelor iar nu este o idee buna”

    Precum spuneam mai sus ai tot dreptul sa le sustii din banii tai! N-ai insa dreptul sa ma obligi si pe mine sa le sustin din ai mei 🙂

  12. ionut a spus:

    In ceea ce priveste functionarii publici: masura obiectiva de reducere a lor, calculul economic, e imposibil in cazul statului, asa ca singura varianta e reducerea la minim a statului si a birocratiei acestuia.
    Mai simplu spus, din cele cateva sute de taxe si impozite sa ramana una singura, de aceeasi valoare pentru toti cetatenii si agentii economici (in suma totala de nu mai mult de cateva procente din pib), si care sa acopere necesitatile statului minim (justitie, politie, si evntual, armata).

  13. Alexandra a spus:

    @ ionut
    in princiu tu ai dreptate. dar nu uita ca exista intr-o economie si costurile sociale, adica cele care fac sa existe un anumit confort al intregii populatii. scoala si spitalul, ajutorul de somaj, dastea…pe care le platim ca sa ne fie bine in ansamblu…adica sa nu stam pe langa bolnavi, analfabeti, cersetori…si tot asa. ceea ce face ca aceste costuri sociale sa fie necesare intr-o economie, indiferent de tipul ei.

  14. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    E simplu cu şcolile. Cred ca cu ele e cel mai simplu din tot sistemul. Le faci private pe toate şi dai un voucher doar celor cu venituri mici care reduce substanţial costul cu şcolarizarea perceput privaţi. Sau dai tuturor acest voucher şi celor mai săraci le dai şi un ajutor social pe care să îl folosească cum vrea fiecare, inclusiv pentru educaţie suplimentară in facultate dacă doreşte.

    Practic aşa ar exista numai locuri cu taxă care s-ar ieftini mult mai mult faţă de taxele de acum. Şi ar fi şi locuri gratuite pentru cei săraci ce vor fi scoase la concurs în sistem de burse şi să fie în paralel şi un sistem de vouchere.

    Acesta ar fi un sistem privat de educaţie cu respectarea principiului de protecţie socială.

  15. ionut a spus:

    @Alexandra

    „scoala si spitalul, ajutorul de somaj” produc disconfort la nivelul populatiei si al societatii 😀
    Sigur ca bolnavii nu mai au bani dupa ce i-a expropriat „statul”.
    Analfabetii si cersetorii sunt asa voluntar!

    Uite un punct de vedere:

    http://www.ecol.ro/content/munca-somaj-si-asigurari-sociale

  16. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    Si încă ceva subliniat de ionuţ… Nimeni nu te împiedică, dacă vezi prea multă suferinţă în jurul tău şi lipsă de educaţie, să participi la un proiect sau un act de caritate privat care face o şcoală pentru săraci finanţată din donaţii private.

    O să rămâi surprinsă câte economii se pot face la nivelul unei şcoli private şi ce mari salarii ar avea toţi profesorii într-un astfel de sistem.

    Cu condiţia ca el să fie făcut cu adevărat privat. Că aici lucrurile vor fi complicate de dorinţa statului de a stabili programele şcolare, competenţele, conţinutul minimal al cursurilor, forma de testare şi evaluare. Şi asta e o altă discuţie destul de grea.

    O să scriu odată câteva articole pe viziunea mea privind sistemul de educaţie din perspectivă minarhistă.

  17. Paun Cristian a spus:

    @ ionut

    Asta nu e punct de vedere. E ditamai tratatul.

    :))))

  18. ionut a spus:

    @Paun Cristian

    „E ditamai tratatul.”

    😀 😀

    De acord. Da’ e greu de sintetizat. Si e si vineri seara! 🙂

  19. Alexandra a spus:

    sunteti simpatici. curios este insa ce o sa se intample cu pensionarul care nu isi permit costul spitalului si u familia care nu isi permite costul scolii. scoli private suna bine, dar vedeti in romania vreun harvard? populate acum cu cei din clasa a 8 a ? foarte tare. prefer sa ma lipsesc. si prefer, chiar cu pretul ca voi sa-mi spuneti ca sunt socialista (sic!) sa cotizez la contul social…

  20. Alexandra a spus:

    a, si discomfortul mentionat de voi este reprezentat de persoanele „saltate”si cazate la spitalele de dezintoxicare (inclusiv drogatii). La cele 4 clase obligatorii asigurate soi pentru cel mai sarac dintre noi – si pentru asta trebuie sa multumim, pentru ca in conditiile in care si asa avem deputati si senatori cu liceul, va dati seama…si alte costuri sociale. Acestea lipsesc doar in state de prin africa. oare din acestea vreti sau inventam un sistem nou? si hai sa luam un exemplu: acum avem bani suficienti de multi incat sa prestam cotizatii pentru sanatate privata si pentru scoli private. dar de maine s-ar putea sa nu mai avem. Care este costul?

  21. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    Cine nu isi permite acum o scoala cu sistemul public actual (meditatii, taxe de restante) va avea aceleasi probleme si atunci. Asta e clar. Insa exista cateva sanse:
    1. Ajutorul social pe care il poate primi
    2. Bursa pentru care poate da concurs (daca nu are bani sa manance cartea de economiei si sa intre pe locurile cu bursa pe care le da universitatea)
    3. Taxele vor fi mult mai mici decat cele practicate acum de universitatile publice. Datorita concurentei reale intre institutii.

  22. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    Pe langa bursele universitatilor pot exista si burse private date de diferite organizatii filantropice. Cu conditia ca statul sa creeze legislatia aferenta mecenatului.

  23. Paun Cristian a spus:

    Alexandra fii convinsa ca statul nu rezolva acum problema celor saraci din societate. Doar mimeaza ca o face. Nu se gandeste catusi de putin la ei. Ci la cum mai poate ciordi si el (aici ma refer la cei din sistem) ceva. Noi dam banii din taxe si impozite ca statul sa ii adune pe cei saraci de pe strazi si sa aiba grija de ei. Iar cei saraci fug rupand pamantul de asistenta sociala pe care o „ofera” statul iesind din nou pe strazi. E clar ce se intampla aici.

  24. Paun Cristian a spus:

    Tu spui ca nu vrei sa vezi oameni cersind, saraci si lipsiti de educatie. Dar statul a esuat demult cu serviciile pentru acesti oameni. E evident acest lucru: statul decide pe banii altora (platitorii de taxe si impozite) ce e bine pentru altii (cei asistati) neavand nici un interes real nici pentru unii nici pentru ceilalti.

    Ba mai mult, mentinand sistemul public actual de educatie ofera mai putina calitate in educatie decat daca si-ar lua mana total de pe el si ne-ar lasa sa ne concuram real unii pe altii.

  25. Paun Cristian a spus:

    Simpla ta libertate de a alege sa mergi la o universitate sau alta ne va indemna sa fim mai atenti cu cei pe care ii dorim sa vina la noi. Acum universitatile de stat sunt subventionate masiv de stat si nu sunt deloc interesate sa se conecteze cu adevarat la cerintele si nevoile pietei.

  26. Alexandra a spus:

    da, dar pe de alta parte simpla mea alegere de a merge la facultate ar trebui sa imi dea si dreptul de a selecta profesorii. iar asta ar arunca din nou sindicatele in strada. pe de o parte. pe de alta parte exista inca de acum facultati particulare. calitatea acestora? depinde. nu as vrea sa detaliez acum. ideea este ca indiferent cat ar dori unii, unele costuri sociale nu le poti elimina. pentru ca omul este o fiinta sociala si deci traieste in societate. iar acesta trebuie sa se ridice la anumite standarde. acum depinde de optiunea fiecaruia.dar vorbeam aici despre chestii economice, nu?

  27. ionut a spus:

    @Alexandra

    Faci o confuzie: cata vreme statul detine monopolul emiterii de diplome (prin acreditari, impuneri de programa etc.) NU exista, de fapt, scoli (facultati) private. Valoarea unei diplome e data de piata muncii!
    I’auzi:
    Parintii care nu-si dau copii la scoala (obligatoriu) vor fi amendati cu 5 salari medii!!!
    E ceea ce se pregatesc deputatii sa voteze. Adica invatamant de „stat” (care are ca scop educarea oamenilor in sensul obedientei fata de actualul sistem si „autoritati”) obligatoriu! Adica statul nu doreste egalitate de sanse, ci de rezultate 🙁

  28. ionut a spus:

    @Alexandra

    Cu alte cuvinte numai privatizarea reala a scolii ti-ar da posibilitatea sa-ti alegi profesorii! 😀

    Multi dintre profesori s-au „privatizat” (meditaiile) si in actualul sistem, dar o „privatizare” defectuoasa, deoarece nu exista RASPUNDERE (contractuala).

  29. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    Lasa-mi puţin timp şi o să formulez un punct de vedere la toate problemele spuse de tine aici. Într-un articol. Şi discutăm pe marginea lui.

  30. Alexandra a spus:

    @ cristi
    Sigur ca da. Placerea este de partea mea.

  31. Petre a spus:

    Dar de ce a spus Dan mai sus nu comenteaza nimeni? Chiar unde ne este aurul?

  32. Paun Cristian a spus:

    @ Petre şi Dan

    Teoretic ar trebui să se găsească în subsolul BNR în seif. Aşa este peste tot în lume. Băncile centrale păstrează aurul în lingouri undeva. Nu prea e public acest lucru să nu îi vină cuiva ideea unui tunel. Din ce am văzut, cu câtă silinţă s-a turnat beton în faţa BNR (parcarea din faţă) am bănuiala că seiful se află exact sub parcarea de la intrare. La francezi, banca centrală are câteva nivele la subsol unde este păstrat tot aurul Franţei. Foarte bine betonate.

    Eu nu prea cred că am dus aur afară. Aurul este destul de greu transportabil şi ne-am fript odată în vremea războiului când ne-am grăbit să îl ducem la ruşi. Doar în caz de război poate să apară o astfel de problemă. Afară am trimis valută şi monedă naţională pentru cota de la FMI.

  33. ionut a spus:

    @Petre si Dan

    Teoretic, in cazul in care banca nationala n-ar detine monopolul artificial (oferit de guvern) asupra banilor de hartie (moneda fiduciara) si moneda ar fi ceea ce este de fapt (moneda marfa etalon), rezerva bnr-ului n-ar exista!
    🙂

  34. Paun Cristian a spus:

    @ Ionut

    Corecta observatia ta. Rezerva de aur a BNR ar deveni rezerva fiecaruia dintre noi. Si pe care fiecare dintre noi, prin pricepere si stradanie ne-am chinui sa o multiplicam asa cum credem noi de cuvinta. Si pe care bancile ne-ar pastra-o cu sfintenie pentru ca nu pot produce aur artificial in cazul in care umbla la depozitul nostru.

  35. Mihai Voicu a spus:

    Spre deosebire de marfuri, banii de hartie ne-acoperiti in ceva nu raspund unei nevoi umane directe. Chiar si aurul are anumire utilizari tehnologice pe langa cele estetice/rituale.
    Singurul lucru care le da valoare este faptul ca … sunt datorati unor banci. Cat timp exista suficient datorie de bani catre banci, ei au o valoare, pentru ca fiecare este motivat sa scape de ipoteca de pe casa/terenul cu care a garantat. Daca unii falimenteaza si raman prea multi bani … am facut o mica analiza aici:

    http://mihvoi.blogspot.com/2010/02/despre-banii-ca-datorie-altfel.html

  36. ionut a spus:

    @all

    Ati vazut ce simplu e? Pac 700 de miliarde de euro „tipariti” si gata, „salvam” zona euro!
    Daca e asa simplu nu inteleg de ce nu tipareste si bnr-ul cate un metru cub de „bani” pentru fiecae sa revarsam bunastarea catre romani! 🙂

  37. Paun Cristian a spus:

    @ ionut

    O face stai linistit. Am o idee in cap pe care o sa o dezvolt cu un nou articol: banii rai dau afara de pe piata banii buni (Legea lui Gresham).

  38. Mihai Voicu a spus:

    Banii tipariti au valoare cat timp cineva este motivat sa produca bunuri/servicii pentru ei. Daca viteza banilor este mica (creditarea blocata) atunci mai multi bani echilibreaza balanta. Cand viteza revine la loc insa, sa vedem daca pot sa ii scoata de pe piata.

  39. Dan a spus:

    Cristian,

    Cu SIGURANTA cel putin 50% di aurul romaniei nu este in tara… eu banuiesc ca poate chiar 70%… vezi Bank Of Nova Scotia ca au si ei un bulion trading desk… si alte banci dastea de bulion… problema este ca COMEXUL si Londra functioneaza pe metoda fractional reserve .. ei spun ca au un depozit 100 aur cind de fapt au doar 2-3 …. restul hirtii…. nu vezi cite s-au inventat in ultima vreme doar doar sa nu ceri „phisical delivery”..? dau bonusuri daca accepti sa fi platit cu ETF’s pe Au…. si marile ETFuri din vest tot ca price supresion mechanism au fost infintate.. ele spun ca la fiecare actiune cumparata ele au unalocated gold in cantitatea x… problema este ca nu o au…. in acest fel cererea mare de aur a fost satisfacuta prin aur pe hirtie inexistent… de ce peste tot… brusc citva ani in urma… tranzactio0narea aurului inexistent.. pe hirtie… costa foarte putin.. dar a aurului real… vai si amar.. platesti si TVA.. si de toate..?

  40. Paun Cristian a spus:

    Pentru Mihai Voicu

    Banii nu sunt şi nu trebuie să fie credit. Ei reprezintă doar mijloc de schimb prezent şi nu unul viitor. Instrumentele de credit nu sunt bani.

    Uite aici un articol care lamureste cat de cat diferenta dintre „datorie” şi „bani”:

    http://www.huffingtonpost.com/thom-hartmann/debt-is-not-money_b_186423.html

  41. Mihai Voicu a spus:

    @ Paun Cristian

    Multumesc pentru articol, a fost interesant.

    Observatiile mele sunt similare despre banii creati prin datorie (link la final).

    In acelasi timp trebuie sa luam in considerare ca in acest moment banii sunt creati ca si datorie. Poate nu este cel mai fericit lucru, intrucat se creaza o spirala periculoasa de multiplicare a banilor prin politici iresponsabile ale statului, dar este realitatea actuala.

    Pe de alta parte, pentru ca detinerea banilor sa reprezinte o valoare „garantata”, trebuie ca cineva sa fie motivat sau fortat sa imi dea oricand niste bunuri in schimbul acelor hartii. Cum hartiile nu satisfac direct o nevoie (precum aurul, smirna, matase), inseamna ca trebuie ca cineva sa isi faca o „datorie” din a da produsele corespunzatoare in schimbul acelor bani (cum era acoperirea in aur).

    Variante alternative pentru a crea „bani” cu valoare „cunoscuta” si „garantata” ar fi tichete valorice preschimbabile in energie, grane sau orice altceva care sa poata satisface nevoi cat mai variate. Ar putea sa fie emise de stat (daca detine capacitatile de productie) sau de firme private suficient de mari. Ar fi un cosmar sa faci un cos de astfel de „valute” dar teoretic poate functiona.

    Pana cand insa vor exista firme/state care se „indatoreaza” sa converteasca bancnotele in bunuri care satisfac nevoi, singurul lucru care mentine o oarecare valoare banilor este ca satisfac nevoia de … a-ti plati „datoria” catre banca. Si daca datorezi altcuiva banii, pana la urma tot la banca emitatoare duce lantul de datorii.

    Mai jos un mic model simplist/metaforic al banilor actuali, vedeti asemanari, deosebiri ?


    http://mihvoi.blogspot.com/2010/03/comportarea-banilor-datorie.html

  42. John Galt a spus:

    Untermyer: Is not commercial credit based primarily upon money or property?
    JP Morgan: No, sir. The first thing is character.
    Untermyer: Before money or property?
    JP Morgan: Before money or anything else. Money cannot buy it … a man I do not trust could not get money from me on all the bonds in Christendom.

    🙂

    Culmea e ca desi te contrazic, eu iti dau dreptate. Acesti bani (bazati pe incredere si caracter) chiar nu valoreaza nimic. Dar asta se intampla doar pentru ca omenirea a uitat principiile morale, etice, pentru ca azi nu mai conteaza aproape deloc CARACTERUL.

    (adica dl Croitoru avea dreptate).

    Insa hai sa vezi cum varianta ta este irealista. Sa zicem ca legam dolarul (euro/leu/whatever) de gramul de aur. Sa zicem ca aplicam proportia veche de pe vremea romanilor cu moneda de aur si toga/costumul Armani samd.

    Daca ai imparti mana monetara la cantitatea de aur din lume ai vedea cum singura modalitate in care principiile etice nu ar fi incalcate ar fi DOAR in ipoteza ca populatia lumii nu ar mai creste deloc. Ba mai mult, cand nici o descoperire nu ar mai justifica tiparirea banilor „din nimic” (aer), cand absolut nici o afacere nu ar mai produce profit (sau in fine, daca ar produce profit ar fi automat deflatie).

    Duc la extrem, evident, insa hai sa continuam jocul: sa zicem ca regula va fi acoperirea in aur. Asta duce automat la rezerve fractionare de 100% (pentru moneda dar si pentru ETF-uri – unde raportul e de 1/100 si nu de 8/10 ca in cazul RON), adica orice banca va trebui sa garanteze cu aur, echivalent in aur samd.

    Daca privesti din celalalt punct de vedere vei vedea ca acoperire 100% inseamna si „RISC = 0”. Implicit profitul ar trebui sa fie aproape zero (pentru cel care imprumuta – daca tot nu poate pierde nimic, imprumutul fiind acoperit/garantat de un tert samd, nu?). Risc 0 duce automat la dobanzi/profituri extrem de mici (sau deloc) > ba chiar ajungem la o creditare scapata de sub control pentru ca spalatoresele cu piscina pe credit vor dori sa-si ia yacht (daca dobanda e si VA FI zero, de ce nu?), adica ajungem in absurd (drept urmare piata se regleaza singura inclusiv aici).

    Nici nu mai spun ca daca am face astazi aceasta paritate fixa la aur nu ai reusi decat sa CERTIFICI furtul facut in generatii intregi in care minciuna si lipsa „caracterului” au fost lege. Daca la momentul X tu ramai cu 30.000 de tone de aur (USA) uite cum ramai cel mai bogat om de pe planeta indiferent daca meriti sau nu (e ca amnistia fiscala a lui Patriciu).

    Nu ar mai exista autoreglarea naturala, e ca si cum ai interzice „copacilor tineri sa mai creasca”, e ca si cum ai certifica pe veci ca „acei copaci batrani din padure” trebuie sa traiasca cel putin 1000 de ani.

    E ca si cum ai interzice monopolul (cand tu ai DEJA monopol, doar ca sa nu mai ajunga nimeni in situatia ta). Ca si cum te-ai proteja de eventualii competitori.

    Uneori, cel mai bun lucru care i se poate intampla unei paduri de sute de ani este SA ARDA. Din radacini. Din cenusa fii sigur ca vor iesi alti copaci, TINERI, mai vigurosi, ce altfel nu ar fi avut cum sa creasca in umbra sau intuneric.

    Cred ca exact acest lucru se intampla cum: arde tot. Indiferent ce ar incerca socialistii de pretutindeni (interzicerea CDS, rezerve orice), rezultatul va fi acelasi. E ca in sah: urmeaza matul in 7 mutari.

    🙂

Comentariul tau