Presaţi de un FMI pe care puţini mai înţeleg ce mai caută în noua conjunctură globală şi ce rol mai are el, guvernul a trecut sârguincios la „reducerea statului”, a cheltuielilor publice cu salariile bugetarilor. Primii bugetari îşi consultă cu teamă şi disperare fluturaşul de salariu din care trebuie să acopere bugetul familiei (ce include şi rate la credite contractate când aveam impresia că economia românească „duduia”).
Salariile diminuate cu 25% la toţi bugetarii, fără a ţine cont de complexitatea muncii fiecăruia, de importanţa sa în angrenajul numit stat, reprezintă o victorie capitală pentru actuala guvernare în lupta sa cu criza. Sindicatele deja s-au grăbit să aclame faptul că acest guvern demontează statul şi dă o lovitură puternică acestuia. În realitate nu se întâmplă deloc aşa atâta timp cât banii „salvaţi” din bugetele celor angajaţi la stat se duc în „bugetele” acoliţilor de partid. Statul rămâne la fel de puternic şi de implicat în economie doar că politic s-a decis o redistribuire a banilor într-un alt mod (la fel de discreţionar).
Efectele imediate ale acestei tăieri de salarii sunt următoarele:
-
Fără o simplificare a sistemului de stat din România lucrurile tind să se complice foarte mult pentru toţi cei care suntem obligaţi să avem contact cu instituţiile statului: impozitele se vor plăti mai greu, autorizaţiile se vor obţine cu întârziere, soluţiile în justiţie vor întârzia şi mai mult etc. Dacă guvernul actual a decis să îi plătească mai prost pe angajaţii din sectorul de stat care oferă „bunurile publice”, fără ca numărul de avize şi autorizaţii cerute să scadă, blocajul va veni imediat. Deja oamenii care părăsesc sistemul de stat pentru că nu îşi pot permite să rişte viitorul familiei lor pun presiune extraordinară pe cei rămaşi care, după ce că sunt plătiţi mai puţin, trebuie să preia şi munca acestora (fiind interzise angajările în sistem).
-
În momentul în care un angajat în primărie care trebuie să elibereze din puterea pixului său un aviz dar care constată că este plătit mai puţin cu 25% va uita de cuvântul „celeritate” şi va merge la limita permisă de lege cu eliberarea documentului. Va face însă şi o ofertă de genul: dacă vrei documentul mai repede trebuie să cotizezi în plus. În acest fel, corupţia din sistem va creşte pe fondul încercării funcţionarilor de a-şi recupera paguba produsă de deciziile neinspirate ale guvernanţilor care contabil taie din cheltuieli fără a se gândi la consecinţele imediate.
-
Prin alocarea economiilor generate de această tăiere de salarii către „proiectele statului”, atribuite direct doar celor de o anumită culoare politică, statul nu se simplifică deloc. Mafia ce înfloreşte în jurul banului public (mai uşor de obţinut dacă eşti prieten cu cine trebuie) loveşte puternic în sectorul privat, cel care se luptă cu forţe înzecite pentru a-şi păstra clientela şi pentru a face faţă concurenţilor.
Genul acesta de dezvoltare nu a însemnat niciodată prosperitate şi este tipic unei ţări din „lumea a treia”. Un alt tip de stat, la fel de periculos pentru bunăstarea noastră ca şi cel puternic birocratic (plin de funcţionari care plimbă o hârtie dintr-un birou în altul pe bani grei) se dezvoltă acum în România. Este statul care ştie „eficient” să direcţioneze şi să îngroape resurse financiare importante în buzunarele unui număr restrâns de favorizaţi. Este statul care îmbogăţeşte sistematic pe câţiva sărăcind cea mai mare parte a populaţiei prin tot felul de măsuri aberante (impozitări de pensii, creşteri de TVA, creşteri de accize).
Toate guvernările de până acum au făcut greşeli mari în politicile publice pe care le-au aplicat şi au dat lovituri grele sistemului privat care încearcă să se dezvolte cu mare dificultate în România. Deficitul public este pus mai presus de deficitul privat al fiecărei familii sau a fiecărei afaceri private. Cheltuielile publice (controlate de câţiva decidenţi) sunt mai importante decât cheltuielile fiecăruia dintre noi pe care ne vedem obligaţi de un stat tot mai agresiv să le reducem.
Ajungem să mâncăm mai prost, să nu ne mai facem concedii, să trăim cu teamă de pe o zi pe alta, să nu putem să demarăm proiectele noastre personale pentru că nişte „favorizaţi ai sorţii” ajunşi la putere prin ruleta alegerilor nu se mai satură şi acaparează tot mai mult din bunăstarea noastră prin orice mijloace. Folosesc FMI şi Uniunea Europeană ca instrumente de coerciţie, convingere şi de justificare a acestor măsuri contrare oricărei logici economice. La adăpostul unor recomandări dubioase făcute de aceste instituţii care nu au nici în clin nici în mânecă cu situaţia personală a fiecăruia dintre noi, guvernanţii actuali expandează deficitul public, datoria publică internă şi externă fără ca rezultatul acţiunii lor să se traducă în vreun bun public concret. Doar vorbe şi promisiuni deşarte. Acesta nu este nicidecum capitalism ci un autentic socialism de care nu înţeleg de ce nu ne putem desprinde. Cum socialismul a adus numai nenorociri şi sărăcie, cu astfel de lideri de stânga şi cu astfel „politici publice” suntem condamnaţi pentru multă vreme de acum înainte la un trai de mizerie care mai „duduie” din când în când.
No Comments on “De-a datul cu stangul in dreptul”
You can track this conversation through its atom feed.
Avand in vedere ca, din discursul imbecilului Boc de ieri din Parlament, inteleg ca totusi nu sunt chiar o tara cu drepturi depline in UE (vom fi o tara cu drepturi depline doar cand vom avea legea ANI in forma dorita de cel mai mare profesor de drept constitutional si cel mai apreciat economist al tarii!), si ca suntem o tara second-hand, nu vad de ce nu am trai ca niste cetateni mandrii de o astfel de tara. In definitiv, este ceea ce am creat noi, iar acum a sosit momentul in care a venit nota de plata pentru „emanatia” creata in acesti ani. Cu precadere in ultimii… Si nu avem nici o scuza, intr-o era a internetului, comunicatiilor, liberei exprimari. Trebuia sa ne gandim mai bine. Iar cat s-a furat, intr-un fel a fost cu acordul nostru:
– unii au votat – oare cum?
– marea majoritate nu au votat – deci a fost loc sa se fure la vot.
– dezinteresul general se manifesta cu precadere in preferinta de a sta pe bara si a comenta (tipic romanesc!).
– nici macar de protestat nu suntem in stare (unde au iesit tinerii, macar!, in strada?).
– nu am auzit de nici un conducator linsat pentru furt.
– cati au curajul sa protesteze, la orice nivel, fata de diferite nedreptati? Si prin protest inteleg inclusiv masurile de aparare ale propriilor drepturi sau prin mentinerea unei coloane vertebrale drepte in micro-mediul in care traim.
Cu alte cuvinte, asa cum ne spuneau bulgarii, suntem un popor de „mamaligci”.
Si, Cristi, iti urmaresc articolele de ceva vreme. Chiestia asta cu socialismul, e frumoasa in text. Ai dreptate (economic vorbind – ha!). Dar problema noastra nu este de a ne delimita in concepte economice. Deja este mult mai profunda. Muuult mai profunda.
Posted on 11 august 2010 la 12:00 pm.
socialism… intr-adevar este orice numai democratie nu. in alta ordine de idei, imi puteti lasa si mie o adresa de mail pe care sa puteti raspunde unor solicitari? cu stima.
Posted on 11 august 2010 la 2:26 pm.
[email protected]
Posted on 11 august 2010 la 2:45 pm.
@ Alexandra
Raman la ideea ca boala principala de care sufera Romania este socialismul asta pacatos de care nu se poate dezbara.
Ideea ca politicile publice fac si dreg in economia reala. Ideea ca e bine ca privatul sa dea bani din averea sa unui stat care stie mai bine decat privatul ce trebuie facut cu acei bani. Ideea ca bunurile publice se pot dezvolta exclusiv de catre stat…
Consider ca prosperitate in Romania nu vom avea decat daca ne schimbam din mentalitate si daca punem accent pe sectorul privat si initiativele sale si mai putin pe cel de stat. Decat daca suntem mai interesati de deficitul nostru personal si mai putin de cel bugetar care, in opinia mea, ar trebui interzis.
Posted on 11 august 2010 la 2:48 pm.
@ Cristi
Aha, deci vezi, ajungi si tu mai pe planeta noastra…deci este vorba de mentalitate – adica baza celor ce ni se intampla. Mai departe, putem enumera diferite motive, dupa criteriul de selectare:
– social: nepasare, imbecilism, incultura etc.
– economic: socialism, coruptie, lipsa profesionalismului/educatiei specifice etc.
– politic: iresponsabilitate, nesimtire, imbecilism etc.
Si tot asa….
A, si lasa-ma sa-ti mai completez ceva. Departe de mine gandul de a sustine socialismul (poate ca sunt chiar mai infocata decat tine in lupta impotriva acestui tip!), dar macar de ar fi fost vorba doar despre socialism la noi… (asta am comentat si altadata!).
Posted on 11 august 2010 la 3:07 pm.
Buna seara,
sunt nou pe blog, iar calea pe care am ajuns aici este destul de ocolita.
Desigur ca aveti dreptate cand spuneti ca reducerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor facuta fara analiza si discernamant nu reprezinta o masura inteligenta, este discretionara intr-un anume sens, (desi teoretic statul ar trebui sa poata sa faca asta cu angajatii sai, ca orice alt angajator) si probabil ca va crea distorsiuni importante. Am emis aceeasi parere, in cercuri private, ca in sistemul birocratic actual, probabil ca numarul de angajati nu numai ca este oarecum necesar, dar cu siguranta este si insuficient in anumite cazuri.
Calea debirocratizarii si eficientizarii este insa extrem de lunga. Presupunand ca de maine am popula guvernul cu zeci de oameni rationali, aceasta sarcina ar lua ani. In conditiile date, nu indraznesc sa dau un pronostic.
Problema este insa reala. Imaginand un anume sistem, dezarticulat, ineficient, dar proiectat totusi sa rezolve anume sarcini asumate, statul are nevoie sa cheltuie niste bani, pe care, iata, nu-i mai are. Desi nu sunt suficient de inteligenti pentru a reproiecta acest sistem, nu pot eluda constatarea ca nu sunt destui bani pentru a-l finanta. Guvernul nu ar fi facut nici un gest in aceasta privinta, daca lucrurile nu ar fi stat asa.
Adrian Nastase arata cu degetul spre guvernele DA, PNL si PDL, afirmand ca a lasat 900.000 bugetari si acum sunt 1,4 milioane. Cu alte cuvinte, stanga acuza dreapta, (sa retinem aceste denumiri de dragul diferentierii adversarilor), de masuri de crestere a birocratiei si dimensiunilor aparatului de stat, respectiva cheltuielilor. In realitate, dimensiunea aparatului de stat nu a speriat pe nimeni pana acum in asa masura incat sa ia in calcul vreo reforma, toate schimbarile avand la baza alte consideratii.
Cu toate astea, reducerea cheltuielilor statului, sub orice forma, cred ca este pozitiva, chiar si in aceasta varianta grobiana. Atractivitatea slujbelor la stat, si ma refer aici in special la sinecure, va scadea. Daca se va instala vreo disfunctionalitate grava, in aceste vremuri cu bani putini sistemul va fi, poate, obligat sa „externalizeze” din sarcini, creand oportunitati in zona privata, (sanatate, invatamant).
Desigur, ea nu va inlocui in nici un fel incapacitatea crearii unui mediu de business cu reguli putine, simple si stabile, asa cum si-ar dori intreprinzatorii privati si desigur ca acestia din urma privesc cu ingrijorare inspre scaderea in continuare a consumului datorita acestor masuri. Dar este o ajustare, cred eu, necesara.
Posted on 14 august 2010 la 9:46 pm.
Seful Societatii Romane de Economie: Cine pierde si cine castiga din reducerea salariilor bugetarilor | blogu' lu' skreach says:
[…] Romane de Economie. Profesorul de la Academia de Studii Economice din Bucuresti comenteaza, pe blogul personal, ca […]
Posted on 16 august 2010 la 11:48 am.
@ Alexandra & Cristi
Ok, mentalitatea cui?
Mie mi se pare ca deja avem o sumedenie de mentalitati si nici una mai de Doamne ajuta…
E mentalitatea functionarului public (ala pe care nu il laud eu), care isi ia concediu ori de cate ori poate si care isi baga picioarele (pe romaneste) in toate lucrurile pe care le face. Am lucrat cu niste gigei din astia anul trecut si mi-a fost incredibil de greu.
E mentalitatea tanarului si eternului student a la bolognese, care la 30 de ani sta masterand sau doctorand pe nu stiu unde…
E mentalitatea celui care se supra-imprumuta si are in permanenta 5 carduri de credit la el…
E mentalitatea tanarului care nu-si face lectiile si nu se preocupa de scoala, ca vorba ceea! „ha!ha! cu scoala si cu MBA nu se ajunge presedinte!”
Sa mai continuu?
A, si mai e mentalitatea celor putini, care incearca si care sunt intr-adevar role models…
Eu nu mi-am imaginat viitorul asta. Sincer. Si eu sunt cam socialista-comunista, pentru ca nu imi aduc aminte sa fi fost atat de multa dezordine pe vremea aceea.
Melania
Posted on 16 august 2010 la 4:52 pm.
Cristian, e cam ciudat sa zici de „coruptie”” si „socialism” cand tu ai in dreapta sus niste link-uri cu „finantare europeana”..
😀
(love/hate scenario?)
😛
Posted on 21 august 2010 la 4:06 pm.
suntem condusi de imbecili….
that’s for sure…….
Posted on 10 ianuarie 2012 la 6:38 am.