E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac. E mai bine să ai bani decât să nu îi ai. La fel de important este însă și cum poți obține această prosperitate. Într-o piață liberă doar dacă ai ceva de vândut pieței. Doar dacă ceea ce ai promis este și ceea ce ai oferit. Nu este loc de minciună și nici de păcăleală. Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). Prosperitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț. Cu prețul unui război pe față cu antreprenorii (singurii care își asumă riscurile și care plătesc pentru necazurile din piață). O cale facilă de îmbogățire este să iei de la unii și să dai la alții. Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă). Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.

Românii sunt săraci. Nu e o noutate sau un lucru dificil de constatat. Mai greu e însă să explicăm de ce sunt românii săraci. Sunt ei săraci pentru că antreprenorii sunt lacomi și nu dau doi bani pe sclavii pe care îi angajează în firmele lor? Evident că nu. Dacă am avea suficient de mulți antreprenori care să se bată pentru forța de muncă existentă, probabil că mulți nu ar mai pleca în străinătate și ar rămâne aici. Cu afaceri care nu ar mai prididi să se deschidă forța de muncă ar deveni rară și antreprenorii ar fi mult mai grijulii în a o păstra și a o remunera corespunzător. Problema sărăciei noastre nu e deci ticăloșia și lăcomia antreprenorilor ci, mai degrabă, absența antreprenorilor într-un număr suficient de mare. De ce lipsesc antreprenorii în România? În primul rând pentru că sunt priviți cu o ostilitate vădită de antreprenorii politici care nu înțeleg modul natural de prosperitate prin mecanismele de piață și care mențin caldă ura claselor asuprite aducătoare de voturi negative (e suficient să se înfoaie puțin politicienii la ”ticăloșii” de antreprenori, ăia care mai există, și masele sunt în delir). În al doilea rând pentru că antreprenorii politici plimbă ostentativ prin fața ochilor schemele lor politice de prosperitate individuală (consilii de administrație, licitații dedicate, nepotismul din funcțiile publice, contracte oneroase), tăind orice elan de a deschide o afacere și de a prospera cinstit. Totul este conectat la tătuc prin fire nevăzute și nebănuite. Antreprenorii lipsesc și pentru că ne lipsește educația pieței. Vina e împărțită între școlile de economie din România (concentrate mai degrabă pe fiscalitate, monetarism, macroeconomie, politici publice, diplomație și mai puțin pe discipline pronunțat antreprenoriale) și indivizii cărora sistemul comunist le-a alterat orice inițiativă antreprenorială. În plus, disciplinele economice au fost populate de tot felul de teoreticieni cu serioase probleme de logică economică pentru care prețurile ar fi mai bine să fie fixate sau rigide decât decât să rămână variabile, pentru care e bine ca dobânda să fie cât mai aproape de zero, pentru care impozitele sunt mai bine mai degrabă mari și progresive decât mai degrabă mici și în sumă fixă per individ pentru că altfel ar afecta spațiul fiscal sau pentru care statul e mai bun investitor decât privatul cel ticălos.

Există vreo cale de ieșire din impasul acesta al sărăciei în care ne afundăm tot mai tare pe zi ce trece? Evident că da. Ridicarea vălului de pe ochii noștri și renunțarea la credința în iluzii deșarte: salariul minim cât mai mare, investiții publice cât mai mari, bani europeni cât mai mulți, consum mai degrabă pe credit fără ca cineva să economisească în prealabil resursele, bani cât mai mulți produși din nimic și cu costuri zero, impozite cât mai progresive pe care doar bogații să le plătească. Întotdeauna să ne gândim de două ori atunci când cădem în plasa politicienilor care ne îmbie cu fonduri, subvenții și facilități. Ele vin întotdeauna la pachet și cu deficite, datorii și taxe mai multe și mai mari. E greu să explici oamenilor cât de otrăvite sunt cadourile politicienilor. La fel de greu este să reziști în piața publică explicând aceste lucruri. Cu cât sărăcia e mai mare și asistații sociali sunt mai numeroși, cu atât mai ciudat pare mesajul pe care vrei să îl transmiți. Diferența dintre politician și antreprenorii reali este clară: [1] Politicianul depinde de voturi și de liniștea electorală pe care le poate cumpăra cu promisiuni pentru cei cu carte (nefiind niciodată obligat să le respecte ulterior sau fiind foarte ușor să le stingă cu alte promisiuni sau cu justificări ale nerespectării lor) sau le poate cumpăra cu pungi de alimente pentru cei săraci; [2] Antreprenorul real depinde de clienții săi care nu pot fi amăgiți cu promisiuni ci doar cu surprize plăcute (reduceri de prețuri, oferte atractive, raport calitate – preț etc.). Antreprenorul real nu minte și nu înșeală așteptări, iar dacă o face își asumă costul integral al acestor fapte sau atitudini. Cu cât mai mulți antreprenori, cu atât mai multe surprize plăcute, locuri de muncă și prosperitate. Cu cât mai mulți politicieni, cu atât mai multă minciună, iluzie, promisiuni și sărăcie. Oare putem decide noi cu adevărat în ce lume am vrea să trăim? Cum altfel decât tot politic?


26 comentarii la “De unde vine sărăcia noastră?”
  1. Free Drive Ro a spus:

    Prea dogmatic, domnu’ Paun, prea dogmatic.
    Mereu aceeasi placa cu piata libera, cand de fapt piata libera e un mit, o utopie, precum comunismul.
    Lucrurile sunt mult mai nuantate.

    In alta ordine de idei, cresterea economica nu inseamna (neaparat) prosperitate pentru societate in ansamblu (si exemplele sunt nenumarate, Chile, China, etc.)
    Prosperitatea pentru societate n-a fost adusa niciodata de politicile de dreapta, ba dimpotriva. O fi fost initiativa privata motorul economiei, nu zice nimeni ca nu, insa prosperitatea a fost adusa prin distribuirea profiturilor, pentru ca toti trebuie sa traiasca; sau sunteti de parere ca cei mai putin profitabili (pentru ca sunt multi care poate lucreaza la fel de mult ca un antreprenor, dar munca nu le aduce la fel de mult profit, un vidanjor de exemplu, un profesor, un analist economic, sau un taran care face agricultura de subzistenta), ei trebuie sa moara de foame, sau e cinstit si corect sa primeasca o parte din profturile distribuite, prin simplul fapt ca fac parte din aceeasi societate ca si antreprenorul?

    In societatile civilizate s-a inteles de mult treaba asta; acum recent o companie din China care nu stia cum sta treaba, a venit sa exploateze carbune aici in Canada si a incercat sa-si aduca muncitori din China pe care sa-i plateasca cum zici matale, cat mai putin; numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, si sidicatul minier din Alberta i-a dat in judecata, daca veniti sa ne exploatati resursele, angajati muncitori pe care sa-i platiti corespunzator, pentru ca in orice societate civilizata, nu se poate sa castige doar unii, fiecare trebuie sa manance o paine, nu-i asa?

  2. Vlad a spus:

    Cristi,

    mi-a placut. Pe fond e o reformulare succinta a singurei problem economice care conteaza si la care se reduc, in ultima instant toate celelalte. Antreprenorii (cu adevarat) privati, sau statul (care ca diferenta specifica n-are nimic altceva decat utilizarea fortei/coercitiei din care, pesemne, trebe sa rasara toate minunile).

    @Free Drive Ro

    Mai nou constat ca unua dintre cele mai dogmatice teze trantite in conversatie e „lucrurile sunt mai nuantate”. Mai ales cand nu urmeaza imediat dupa si vreun punct relevant care sa ilustreze „nuantarea”, ci ramane echivalentul unui tras cu ochiul, ”hai ca ti-am zis-o acu”,„ce trebuie sa mai demonstrez eu aici?” etc.

  3. Di Gigio a spus:

    Cititnd comentariile voastre ma apuca greata si imi vine sa-mi bag piata libera fix in cur.

    Pt majoritatea oamenilor, libertatea nu este un tel, dar DOBITOCENIA DA. Visul vostru e sa mergeti in turma ghidati de niste boi mai smecheri.

    Vroiam sa scriu niste cuvinte de lauda pt felul cum a sintetizat domn profesor nemernicia sistemului, dar dupa ce am citit comentariile cred ca mai bine v-ar lasa sa orbecaiti in intunericul ce va inconjoara.

    Paradoxul este ca cei ce initiaza HOTIA, adica votantii, ei platesc pretul prostiei. Sanatate le urez tuturor, si spor de munca, caci jugul ii asteapta!

    Traiasca sclavagismul!

  4. claudiu a spus:

    Chiar aveam o meditatie personala de genul acesta. Am ajuns la aceasi concluzie.

    Dar sa zicem, prin imaginatie, ca am lasa intreprinzatorii privati sa decida si sa preia conducerea tarii. Cine ar fi acestia? Acestia, ar prefera ca pondera votului sa fie proportionala cu ponderea in economie. Nu am avea cumva bancheri care dau in cap cu ordonanta 50, Patriciu, Voiculescu si altii de aceasi teapa care nu au o viata publica? Pana la urma aceastia ar conduce in favoarea romanului?

    Nu sunt politicienii nostrii reflexia unor interese economice, tot antreprenori privati? De ce nu le spun acestia, nu mai taxati asa, mariti baza de impozitare nu procentul etc.?

    Eu am ajuns la aceasi concluzie ca dvs. dar din pacate pana si solutia dvs. e compromisa. Asta dpdv al beneficiului resimtit de populatie.

    Bruma de firme care se lupta sa isi castige existenta sau lucreaza corect sunt victime colaterale. Oricum am intoarce-o ponderea majoritara a decidentilor in aceasta tara nu este in favoarea acestui popor.

  5. iosiP a spus:

    @claudiu

    „Acestia, ar prefera ca pondera votului sa fie proportionala cu ponderea in economie.
    Pai asa ar fi normal, pentru ca statul sustine ca nu ia cu japca banii castigati prin munca ci ii preia spre administrare, iar populatia se poate pronunta (indirect, prin vot) asupra modului in care acestia vor fi administrati.
    Deci daca eu dau mai multi bani „spre administrare” este logic sa am un cuvant mai greu de spus asupra modului in care sunt administrati!
    Presupun insa ca preferati situatia actuala, in care unii decid prin vot cum anume sa fie administrati banii altora. De curiozitate, aplicati acelasi principiu si la nivel micro-economic (de exemplu, „majoritatea” stabileste destinatia atunci cand organizati o excursie in grup cu masina dumneavoastra si cu benzina platita din banii dumneavoastra, sau atunci cand va invitati prietenii la cina ii lasati pe acestia sa decida restaurantul)?

    Sau hai sa folosesc un limbaj „orientat spre afaceri”: cei care platesc mai multe taxe si impozite decat „consuma” sunt atat actionari cat si clienti ai firmei numite Statul SA, in timp ce aceia care doar consuma dar nu platesc (aproape) nimic sunt exclusivclienti.
    Cine credeti ca este normal sa decida orientarea de piata a firmei, actionariatul sau clientii? Iar daca-mi spuneti ca si clientii au drepturi va voi raspunde ca acestea sunt limitate la decizia de a schimba furnizorul… ceea ce ii invit sa faca: granitele sunt deschise!

  6. CIP a spus:

    @ Free Drive
    pana sa inceapa cresterea economica in China, populatia o ducea foarte greu,
    Este gersita compartia China-Canada
    Corect este sa compari traiul de viata China 1990 cu traiul de viata China 2013, si atunci sa vezi ce minuni a facut capitalismul
    Sau Canada 2013 cu ce vor Chinezi sa ofere in comparatie cu traiul actual!
    Saracul isi va dori in primul rand o paine, carne pe masa etc si bogatul o masina, o casa noua etc.

  7. Captain Morgan a spus:

    Super articol. Doua observatii rapide ca marxistii ar putea rastalmaci si profita de niste formulari din textul dv.

    „Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). ”
    Antreprenorul nu impune nimic ci negociaza si cumpara ceva la pretul pietei. Sindicatele pot impune 🙂

    „Cu afaceri care nu ar mai prididi să se deschidă forța de muncă ar deveni rară și antreprenorii ar fi mult mai grijulii în a o păstra și a o remunera corespunzător.”
    Adica in mod normal antreprenorii nu sunt grijulii si nu remunereaza corespunzator? Antreprenorii sunt grijuluii si remunereaza corespunzator pretului de pe piata.

  8. Antreprenoru' sătul de taxe a spus:

    @ all

    E clar că nu avem ce să mai facem. O idee de ieșrire din impas poate fi inițiativa dl. Giurgea:

    http://capitalismpepaine.wordpress.com/2013/01/31/miscarea-antitaxe/

    Ce ziceți?

  9. iosiP a spus:

    Pai ce sa zicem, decat ca-i haios nenea Giurgea: adicatelea nu spune ce contine „Carta Libertatii Fiscale”, unde si la ce data se tine intrunirea („in București, la un hotel central”, respectiv „probabil sâmbăta, 16 februarie”) dar cere o – ghici ce? – taxa de participare!

    Cam seamana cu alta entitate care promite ca va face nu se stie ce, nu se stie cand si mai ales nu se stie daca, si tot pe taxele percepute.

    Bine, macar la Giurgea nu e obligatoriu… 🙂

  10. Mihal a spus:

    @Free Ride CA:
    „ei trebuie sa moara de foame, sau e cinstit si corect sa primeasca o parte din profturile distribuite, prin simplul fapt ca fac parte din aceeasi societate ca si antreprenorul?”

    Spuneti, va rog, cate persoane homeless cazati noapte de noapte in resedinta dvs. Ca apartinatori ai aceleiasi societati, mi se pare normal sa va sustineti ideile pana la capat si sa impartiti cu ei roadele muncii dvs. Mi se pare cinstit si corect sa fie asa.

    Apropos, vreau sa vin in CA si doresc cazare gratuita la dvs. Si mancare. Ca apartinator al societatii din Romania, mi se pare cinstit si corect sa fiu cazat pe gratis la dvs. acasa. Oricat de mult doresc eu. Pe 70% din suprafata locuintei, daca nu va e cu suparare. Asa e cinstit si corect, cum bine ziceti (sau zice-ti?)

  11. ionut a spus:

    „angajati muncitori pe care sa-i platiti corespunzator,”

    Aha, si pretul muncii e stabilit, „corespunzator”, de un birocrat public dupa o adanca meditatie si dezbatere cu … sindicatu’!

  12. Free Drive Ro a spus:

    muncitorii din China care lucreaza 14 ore pe zi si castiga doar cat sa aiba ce sa puna pe masa sunt dovada ca sclavagismul n-a murit nici in secolul XXI.
    avem insa de-a face cu un sclavagism cu lanturi invizibile :/

    exista suficient spatiu pe planeta, nu-i nevoie sa-i invit pe homeless la mine in sufragerie; in Toronto de exemplu exista un stoc urias de condo-uri care stau goale (multe cumparate de „antreprenori” de success chinezi care dupa ce au tras zece piei de pe conationalii lor s-au gandit sa se puna la adapost „investind” in piata imobiliara de aici, umfland nejustificat balonul imobiliar)
    sau orasele fantoma din China, tot „investitii” sunt si alea.

    cu siguranta asa ar fi cel mai bine, sindicatele sa fie inchise, iar de maine toata lumea internata in dormitoare comune de cate 200-300 de persoane precum in China, iar pretul muncii sa fie la latitudinea antreprenorilor (adica sa tinda catre zero), ca slava domnului forta de munca e suficienta, asteapta un miliard si jumatate gata hamesiti si pregatiti sa lucreze doar pe mancare.

    trebuie sa recunosc totusi ca la nivel de popor si tara (deci nu individual), se pare ca acolo macar au o strategie, reinnoiesc infrastructura, construiesc linii ferate de mare viteza, orase (chiar daca stau goale pentru ca poporul nu-si permite), poduri, etc.
    si astea ciudat sub conducerea de partid si stat (comuniste) ceea ce nu stiu daca infirma sau confirma rolul pozitiv al statului in economie :/

    ce stiu sigur e ca n-as vrea sa fiu in pielea chinezului (de rand) , adica fara oportunitati / alternative.

    in legatura cu articolul, daca toti am avea access la aceleasi resurse si posibilitatea de a deveni antreprenori, atunci intradevar am vorbi de o piata libera si probabil ca n-ar mai fi nevoie de negocieri pentru salariul minim. Dar e mai comod sa dam vina pe homelesii si sa zicem ca poporul e de vina (ca e lenes si nu vrea sa lucreze cu 5 centi la ora), si ne facem ca uitam cine sta la butoane si controleaza 99% din resurse.

  13. Di Gigio a spus:

    Mda, is strugurii acri. Nu ai lua oamenii strazii in casa ta, dar ai vrea sa-i bagi vecinului cu forta pe gat, in acele condouri.

    Daca tot vrei sa reimparti veniturile, ai putea trece la urmatorul stadiu, ia o mitraliera si anihileaza-i pe antreprenorii ce-si permit sa aiba un cuvant de spus in pretul pe care il platesc pt marfa-munca.

    Vreti sa fiti platiti in euro, sa aveti salarii imense, dar odata nu va intrebati cate bunuri produceti. Sau vreti sa cumparati o paine cu cateva miliarde de euro?

    Iar atunci cand cererea de munca ofera un pret prea mic in opinia ofertantilor de munca, acestia au posibilitatea sa refuze si sa produca bunuri intr-un mod mai eficient decat le-ar obtine cu acea salarizare propusa, indiferent ca munca asta individuala s-ar reduce a cultiva pamantul (agricultura de subzistenta) sau a initia o afacere.

    Sa nu-mi spuneti ca nu oricine poate incepe o afacere, caci asta ar insemna recunoasterea unui merit fata de clasa celor ce fac sa apara bunuri pe piata.

    O intrebare am: cate locuri de munca oferi tu pt a ridica pretul muncii pe piata Canadei? Sau sunteti cumva un spargator de seminte ce asteapta para malaiatza?

  14. Free Drive Ro a spus:

    eu nu trebuie sa ridic nimic, fiindca societatea l-a ridicat deja (pretul muncii), aici functioneaza niste chestii/mecanisme (unul dintre ele e legea bunului simt) pe care asa-zisi antreprenorii din Ro, deveniti ultra capitalisti peste noapte, nu pot nicicum sa le priceapa. Pentru un cent in plus si-ar calca in picioare si parintii.

    mie sa vin in Romania, sa deschid o afacere si sa platesc pe cineva cu cateva sute de lei pe luna mi-ar fi rusine, stiind care e costul vietii acolo.

    degeaba incerci sa-i explici unuia care n-a fost in cosmos cum e cu imponderabilitatea :/

    Răspuns PĂUN CRISTIAN: Noi am fost în Cosmos odată și imponderabilitatea (SOCIALISMUL) ne-a dus la un faliment ale cărui costuri le suportăm și acum. Utopia socialistă ne-a costat generații întregi pe care cu greu le repunem pe drumul cel bun. Eforturile sunt zădărnicite inclusiv de cei ca dumneavoastră.

  15. Paun Cristian a spus:

    @ Free Drive Ro

    Îmi place modul în care generalizați în discuție. Diferența dintre mine și dumneavoastră este următoarea:

    1. Dumneavoastră spuneți că TOȚI capitaliștii (români sau nu) sunt ticăloși și că doar STATUL prin metode haiducești este capabil să pună stavilă lăcomiei și ticăloșiei acestor antreprenori. Sunt curios care e SALARIUL CORECT pe care antreprenorul ar trebui să îl plătească muncitorilor săi și care este PREȚUL CORECT cu care antreprenorul ar vinde produse către dumneavoastră (nu mai vorbesc de calitate aici). Probabil ați răspunde simplu: salariul să fie + INFINIT și prețul să fie – INFINIT. Sau mai puțin ideologic: salariul să fie cât mai mare și prețul cât mai mic. În comparație cu ce?

    2. Eu spun că printre capitaliști (antreprenori) pot să existe și ticăloși pe care îi poate rezolva mai bine PIAȚA și nu STATUL populat cu ticăloși și mai mari. Eu rămân la soluția (imperfectă) a pieței în reglarea acestei ”ticăloșii a capitaliștilor” (prezumată de dumneavoastră că ar fi generalizată) spunând că antreprenorii sunt OBLIGAȚI (aici, în Canada, în spațiu, pe Lună) SĂ COOPEREZE CU MUNCITORII DE A CĂROR MUNCĂ ȘI ABILITĂȚI DEPINDE SUCCESUL AFACERII LOR. Dacă antreprenorii ar munci mai bine decât angajații lor nu i-ar angaja și nu ar mai negocia nimic cu ei. Și mai spun ceva în acest articol: DACĂ AR FI MAI MULTĂ LIBERTATE ECONOMICĂ ȘI MAI MULTĂ PIAȚĂ ÎN ROMÂNIA ȘI MAI PUȚIN STAT, INTERVENȚIONISM ȘI POLITICIENI ”ticăloșia” antreprenorilor ar fi semnificativ diminuată: dispar ticăloșii cu care fraternizează cei ce pot face afaceri cu statul; există concurenți deci am de unde alege; există produse substituibile deci am de unde alege (boicotul devine o forță); există mulți antreprenori unde pot să mă angajez dacă antreprenorul meu se poartă urât cu mine. Ce e așa de greu de înțeles? Sunt lucruri simple și logice. Evident că e mai ușor să iei secera și ciocanul în mână și să pornești lupta de clasă.

    Mie trebuie, așadar, să îmi dați argumentul fundamental: de ce STATUL și nu PIAȚA e mai bună în a-i pune cu botul pe labe pe acești antreprenori ”mincinoși”, ”păcălitori”, care se ”poartă de doi bani” cu consumatorii și cu angajații lor ”refuzând” (spuneți dumneavoastră) sistematic să coopereze (condiții în care eu chiar nu mai înțeleg cum își obțin profitul că cu forța nu te poate aduce la muncă și nici nu poate să îți îndese pe gât produsele lui).

    Aștept răspuns… fără a devia discuția de la aspectele punctuale menționate în comentariul meu.

  16. Mihal a spus:

    @Free Ride, lasa vrajala. Da tu un exemplu si imparte-ti primul casa cu altii. Ca asa vorbesti numai ca sa nu adormi despe ce ar trebui sa faca altii, dar cand vine vorba sa te conformezi tu, faci ca orice socialist: ai impresia ca tie nu ti se aplica. Ba ti se aplica, mestere. Hai, ia si vreo doi flamanzi si pune-i zi de zi la masa cu tine, ca e evident ca tu esti un bogatan imputit – fata de ei – si e corect si cinstit sa mai imparti din ce ai supt de la bietii saraci fara acces liber la resurse. Vezi ca am zis ca vreau sa vin in CA si sa stau moka la tine, cu casa si masa si n-ai raspuns nimic.

    Si, daca tot vrei sa te faci antreprenor in Romania si ti-e rusine sa dai salariile astea de mizerie, atunci hai si fa-te antreprenor si da-ne niste salarii ca-n CA. Ca nu te opreste nimeni, salariul maxim nu e plafonat. Uite, ca sa te ajut, ma ofer sa fiu eu director general si lider de sindicat. Si sindicatul meu zice ca trebuie sa-mi dai minim 5000 EUR pe luna. Si cu programul o vreau mai moale, ca am multa treaba la sindicat.

    Deal?

  17. Di Gigio a spus:

    Hmmm…80 de like-uri facebook,…se trezesc romanii din somnul cel de moarte?

  18. Dragos Enescu a spus:

    „Vina e împărțită între școlile de economie din România (concentrate mai degrabă pe fiscalitate, monetarism, macroeconomie, politici publice, diplomație și mai puțin pe discipline pronunțat antreprenoriale) și indivizii cărora sistemul comunist le-a alterat orice inițiativă antreprenorială.”

    Argumentul pare un pic slab. In ceea ce priveste scolile economice din Romania, cred ca si-ar dori sa poata avea o asemenea influenta. Corecta aprecierea asupra lor, dar cred ca importanta a ceea ce se preda acolo asupra politicilor economice din Romania este foarte mica (premierul Ponta de ex nu tin minte sa fi trecut printr-o astfel de scoala).

    In cazul motivatiei pentru antrepenoriat, dupa cum o inteleg eu ea functioneaza automat. Atunci cand se indeplinesc conditiile necesare pentru ca anumiti indivizi cu o toleranta mai ridicata la risc sa vada o oportunitate de a investi intr-o anumita zona, ei vor alege sa devina antrepenori.

    Eu cred ca problemele sunt mult mai adanci, atat in Romania cat si in alte zone care se confrunta cu situatii similare (de ex., mai in gluma mai in serios, SUA). Si mai grav, ca solutiile traditionale (de ex. implementarea unei constitutii) par sa fie din ce in ce mai usor eludate de catre state.

  19. ionut a spus:

    „daca toti am avea access la aceleasi resurse si posibilitatea de a deveni antreprenori”

    Daca toti am avea acces la acesleasi resurse, am fi in rai/nirvana deja. Plus ca am fi o lume de roboti identici (cea mai importanta resursa la care ai acces nelimitat si gratuit e … creierul propriu). Altfel, nu te impiedica nimeni sa vii in Romania, sa te faci antreprenor (antreprenoriatul e un „simplu” exercitiu de vointa) si sa dai salarii de 2-3000 de euro minim! Te bagi?

  20. Alin a spus:

    Stimate Domnule Doctor, Cristian Paun,
    un coleg (Bogdan)a facut o preluare si totodata o mica recenzie acestui uluitor material pe portalul nostru.
    Am dori sa va rugam sa vizionati materialul si eventual sa ne comunicati pe mailul (pe care tocmai v-i l-am transmis) eventualele optiuni, sugestii legate de drepturile Dvs. de autor etc.etc.
    Cu deosebita consideratie

  21. De unde vine saracia noastra ? | Blog.Zonaeconomica.ro a spus:

    […] Citeste mai mult pe sursa […]

  22. Alin a spus:

    scuze, nu gasesc mailul Dvs.

  23. Paun Cristian a spus:

    Mailul meu e public: cpaun@ase.ro

    Website: http://www.finint.ase.ro

    Mulțumesc pentru gândurile bune adresate și pentru imboldul de a veni alături de ele.

    Am întors gestul și am listat și eu Zonaeconomica.ro pe acest blog.

  24. Cristian a spus:

    Ce titlu incitant?Ce diagnostic pune doctorul Paun, bolii Romaniei?
    Statul e un gafeur inrait si interesat iar antreprenorii sunt niste victime
    permanente ale politicilor statului si unei viziuni rautacioase ale unei majoritati
    a angajatilor. Ei ar rezolva problema dar nu sunt lasati,in principal de decidenti,adica politicienii.
    Chiar asa? Piata libera la maxim,antreprenori super ,crescuti intr-un capitalism pur de mici , avand o mare vechime,ma refer acum la America,ce-au facut cu proprii angajati
    cand au fugit cu afacerile in Asia? In tupeul lor asteapta ca angajatii sa le fie,loiali si recunoscatori. Au de asteptat. Unii oamenii produc rezultate,altii scuze.Antreprenorii
    cand nu-si mai pot umfla buzunarul,incep sa produca scuze.Cu cinism.E clar ,politicienii au partea lor de vina(prostie amestecata cu lacomie) ,dar antreprenorii n-au nici una?
    Cadouri otravite si minciuni ofera si angajatorii pe banda rulanta ca sa-si apere buzunarul.
    Sansa,norocul angajatilor de azi,este tehnologia,in particular internetul,asta-I va salva pe multi,care-si vor putea castiga singuri banii si se vor proteja singuri creand valoare, de data asta pentru ei,lasandu-I pe angajatori sa se planga de nemer nicia statului.

  25. ionut a spus:

    „Piata libera la maxim,”

    Unde, unde? In sua? Vorbesti pe nas, mai neica! Ti-ai pus intrebarea de ce au fugit in China? Asa, ca le place sportu’?
    Cred ca ai inteles gresit: scopul unei firme e sa faca profit pentru proprietarii ei, nu sa faca viata mai buna angajatilor (imbunatatirea conditiei angajatilor e, eventual un mijloc, in atingerea scopului).

    Si, pe urma, eu nu mai inteleg ceva: oricine poate deveni antreprenor astazi. Exista diverse forme, nu trebuie nici macar sa devii persoana juridica. Cine-i opreste pe angajati sa devina antreprenori, si sa schimbe raporturile de munca actuale cu angajatorii in contracte de colaborare? Atentie insa, antreprenoriatul presupune 2 chestii: schimbarea pozitiei fata de risc si schimbarea preferintei de timp, al carei grad va trebui sa creasca considerabil.

    „Sansa,norocul angajatilor de azi,este tehnologia,in particular internetul,asta-I va salva pe multi,care-si vor putea castiga singuri banii si se vor proteja singuri creand valoare, de data asta pentru ei,lasandu-I pe angajatori sa se planga de nemer nicia statului.”

    Exact, si d’abia atunci isi vor da seama cine-i vinovatul principal! 😀 😀

  26. iosiP a spus:

    @ionut

    Toate ar fi bune si frumoase daca acel contract de munca (semnat voluntar) ar include sub forma de clauze toate cerintele si conditiile reale care sunt cerute partilor.
    De exemplu, faptul ca angajatorul include in mod uzual in contractele cu terti clauze interzicand „racolarea” specialistilor, sau ca angajatul nu poate lucra o anumita perioada pentru fostii clienti ai angajatorului. Nu de alta dar am avut surpriza sa dau de un antreprenor lipsit de scrupule de unde era greu sa pleci (nu te angajau multi care te-ar fi vrut, dar semnasera „clauza”) si cunosc cazuri in care angajatul a plecat sa lucreze pentru unul dintre clientii fostului angajator. Cat despre angajatul care „ia cu el” o parte dintre clienti, ce sa mai spun…

    N.B. „Haios” e atunci cand fostul manager de proiect ajunge sa lucreze exact pentru firma de consultanta angajata de un mare client al fostului angajator… pentru evaluarea aceluiasi proiect. Stii ce repede scoate „fostul” ex post prima exceptionala a carei neplata a cauzat plecarea persoanei respective?

Comentariul tau