Punctul central al viziunii keynesiste asupra economiei este acela că echilibrul pieţei poate fi atins numai printr-o intervenţie de la centru menită să corecteze acele eşecuri naturale, normale şi inerente în mecanismul schimburilor. Ocuparea totală a forţei de muncă, echilibrul general şi stabilitatea preţurilor sunt adevărate obsesii ale intervenţioniştilor care, pentru a-şi justifica acţiunile, pentru a mai face un deficit, pentru a mai organiza o licitaţie pentru un proiect al statului şi pentru a mai creşte un impozit, o taxă sau o inflaţie.
Keynesiştii nu sunt departe de colegii lor monetarişi care şi ei cred în posibilitatea de a manevra economia, diferenţa dintre ei fiind dată de tipul de panou de comandă folosit (politică fiscală versus politică monetară). Ideile propagate de keynesişti au devenit adevărate sloganuri şi o bază (slabă din punct de vedere teoretic) pentru toate manevrele politice prin care este agresată piaţa liberă: statul poate crea locuri de muncă, statul trebuie să controleze preţurile (deși starea naturală a prețurilor de piață este instabilitatea lor), statul trebuie să dezvolte proiecte publice pe care piaţa refuză să le deruleze fiind neprofitabile, statul trebuie să asiste social familiile nevoiaşe. În opinia acestor socialiști ”liberali”, cu cât preţurile din piaţă sunt mai rigide, mai reglementate şi mai controlate de stat, cu atât există un impact mai direct al expansiunii monetare asupra prosperităţii economice. Economia, datorită keynesiştilor, a devenit mai degrabă politică, fiind foarte greu acum pentru toţi aceşti intervenţionişti şi planificatori să facă pasul înapoi şi să lase loc pieţei libere pentru a se reface şi pentru a-şi găsi un echilibru natural, singurul durabil. Încetul cu încetul, doctrina keynesistă (nu departe de dogma socialistă sau marxistă dar care a avut „şansa” să fie propovăduită din afara blocului comunist) a alterat complet sistemele economice moderne, sărăcindu-ne pe cei mai mulţi dintre noi prin distribuţionismul iluzoriu şi prin risipa statului de resurse pe proiecte pe datorie. Cu mânie proletară, keynesiştii au înfierat piaţa liberă şi consumerismul privat (după ce în prealabil monetariştii l-au alimentat cu credite ieftine) pe care apoi l-au înlocuit cu un consumerism public mult mai lipsit de logică economică. Un consumerism dezvoltat eminamente pe deficite şi datorie publică. În acest fel s-a grăbit calea către faliment a acelor economii care au decis alterarea şi agresarea cu şi mai multă forţă a pieţei libere.
Situaţia datoriei publice a devenit de-a dreptul periculoasă pentru stabilitatea întregului sistem economic global și este vizibilă atât în SUA, UE sau Japonia. Dacă îi întrebi pe neo-keynesiştii, care până mai ieri propovăduiau pe la toate colțurile virtuţiile ”bail-out-ului”, ale proiectelor publice sau ale creşterii fiscalităţii şi rolului statului în economie care să ne scape de aşa-zişii capitaliştii hărăpăreţi (în realitate tot nişte socialişti dar monetari ce s-au concentrat în bănci centrale, instituţii financiare, intermediari pe piaţa de capital, companii de asigurări) cum explică ei situaţia vei primi doar nişte bâlbâieli sau răspunsuri vagi, insuficiente pentru a putea extrage vreo concluzie de acolo (vezi Paul Krugman, vezi Nouriel Roubini, vezi Joseph Stiglitz). Toți banii cheltuiți de stat și pentru stat tipăriți ca și mai înainte tot cu ajutorul băncilor centrale s-au tradus în datorii și mai mari acumulate de aceste sisteme birocratice incapabile să înțeleagă forța și puterea economică a falimentului care ar fi inevitabil dacă ar fi luat aceleași decizii în piața liberă. În loc să înțelegem corect tot acest hazard moral și toată această lipsă de capitalism autentic în expandarea statului în dauna sectorului privat continuăm să lăudăm, să adulăm și să ne închinăm eforturile pentru a salva o doctrină economică complet falimentară care ne-a lovit cu regularitate în bunăstarea noastră periodic prin crizele pe care le-a generat. Din păcate și cei care sunt astăzi în jurul băncii centrale sau în jurul guvernului se complac tot în această paradigmă falimentară și se încăpățânează să ”crească” economic agresând piața fie cu inflație pe care nu o pot înțelege și descrie ca fenomen economic, fie cu tot felul de măsuri fiscale lipsite de logică economică (dovada cea mai clară despre cum facem tot posibilul să salvăm socialismul în România și cum ne înverșunăm să devenim capitaliști este invitația lui Yvan Allaire care să vorbească în fața Academiei Române despre faptul că e nevoie de și mai mult stat ca să scăpăm de criză – vezi aici sau aici). Foarte mulți în România mai trăiesc cu nostalgia comunismului și cu ideea fixă în cap că această doctrină este bună doar că a fost aplicată greșit… și acționează ca atare.
23 Comments on “Noi dovezi de faliment al keynesismului economic”
You can track this conversation through its atom feed.
Totusi cred ca daca banii se tiparesc intr-un ritm similar cresterii productiei de bunuri si servicii ei nu mai se regasesc in preturi si in felul acesta nu avem nici inflatie. Daca se produc 2 bunuri A fata de 1 bun A si am lasa doar 100 lei in economie pretul ar scadea la 50 pe bucata fata de initial 100. In cazul asta e mai bine sa fie 200 lei in economie care pe 2 bunuri A vor mentine pretul la 100 lei pentru ambele bunuri A.
Deci eu cred ca se procedeaza corect si ca e bine ca exista o banca centrala care sa mentina preturile stabile.
Posted on 1 iunie 2011 la 6:10 pm.
Mda stabile rau preturile daca analizezi inflatia din 1971-2011
Posted on 1 iunie 2011 la 7:22 pm.
Salut Cristi, am revenit si pe aici, am avut multe pe cap dar trebuia sa impartesesc cu tine niste chestii prin care trec zielele astea si care m-au scos din sarite.
Nu contest faptul ca statul poate reglementa si impune cerinte minime privind conditia medicala a unui angajat in unele locuri si anume acolo unde statul este angajator si acolo unde este vorba despre siguranta publica (sa zicem operatori centrale nucleare sau piloti) dar nu inteleg de ce trebuie ca un programator sa obtina un certificat medical pentru a fi angajat.
Am cautat pe internet care ar fi conditiile pe care, in viziunea statului, trebuie sa indeplineasca un programator pentru a fi angajat dar nu am gasit. Cine are sa posteze aici, ca sa ne distram sau sa injuram fiecare dupa cum simte despre aberatiile formelor fara fond. Sunt curios deasemenea sa vad o statistica despre cati programatori au fost declarati inapti pentru aceasta meserie.
In marea majoritate toti angajatii firmei mele mi-ai zis ca a fost formalitate, adica fara absolut nici un fel de consultatie. Imi inchipui ca medicii de medicina muncii au un ochi format si doar dintr-o privire pot depista daca un individ poate face fata meseriei de programator.
Au fost si cateva cazuri de medici mai vigilenti care i-au consultat pe viitorii angajati ai firmei noastre la sange… de exemplu ultimului candidat I s-a luat tensiunea si a fost controlat la ochi. Stau si ma intreb si nu pricep ce e cu ochii?
Adica daca sa zicem respectivul era ORB statul il declara inapt si ii INTERZICEA sa practice meseria de programator?! In primul rand DREPTUL la munca NU POATE FI INGRADIT in nici un fel. In stupizenia lor socialist populistico sindicaloida in numele protectiei sociale (insiruiti aici toate cliseele de stanga) practic statul tocmai asta face. Discriminare si ingradire a dreptului la munca.
Ca sa nu mai zic ca o alta idiotenie este aceea ca statul stie mai bine decat tine ce e bine pt tine si nici nu ma lasa pe mine, antreprenor, sa imi asum riscul. E orb, da, dar eu imi asum riscul sa il angajez, pe banii mei ca sa nu mai zic ca dovedesc ca dovedesc responsabitate sociala corporatista.
Imaginati-va ca o firma face exact asta… ca pune o conditie de exemplu ca nu angajeaza programatori orbi. Mamaaaaa…. ce-ar fi urlat sindicatele a discriminare iar firma si-ar fi luat niste amenzi…
O sa revin cu aberatiile privind protectia muncii cum ar fi faptul ca trebuie sa va avertizati angajatii cu privire la pericolele privind problemele care pot aparea daca poarta pantofi cu toc la birou sau ca obiectele pot cadea de sus in jos cu acceleratia de 9.81 m/s2. Daca nu o faceti inchisoarea este 1 la 3 ani.
Posted on 1 iunie 2011 la 7:53 pm.
Se poate sa facem schimb de adrese astfel incat site-ul unuia sa apara in lista de blogroll a celuilalt? Daca da, codul meu este:
Astept un semn.
O seara frumoasa!
Posted on 1 iunie 2011 la 8:20 pm.
Pai daca ne uitam la SUA observam ca au tiparit bani dar lucrul acesta nu s-a vazut in inflatia lor.
Pretul la paine in SUA nu a crescut pe cata masa monetara au tiparit. Deci cei de la FED au reusit sa acomodeze masa monetara cu productia. Poate mai bine decat o facem noi.
Posted on 1 iunie 2011 la 9:24 pm.
„Totusi cred ca daca banii se tiparesc intr-un ritm similar cresterii productiei de bunuri si servicii ei nu mai se regasesc in preturi si in felul acesta nu avem nici inflatie.”
Pai si cum faci sa-i tiparesti intr-un „ritm similar”? Ca asta-i problema. Inflatia, in afara faptului ca e un fenomen (oriunde si oricand pe termen mediu si lung monetar) cvasi-imposibil de controlat, e furtul caciulii, e iluzia ca poti sa si manaci tortul si acesta sa raman intreg!
In plus, principala problema a inflatiei e ca se propaga prin anumite puncte in economie distorsionand structura relativa a preturilor (beneficiarii ei fiind apropiatii emitentului, adica firmele de casa si prietenii guvernului, iar perdantii fiind de regula, cai care au venituri fixe cum ar fi pensionarii). Inflatia inseamna, pur si simplu, furt! Nu e nici o diferenta intre unul care trage bani la copiator si banca centrala care, in esenta, tot aia face. Cu diferenta ca ala care copiaza banii e numit impropriu falsificator din moment ce, e clar, nu poti sa falsifici ceva ce e deja un fals! 😀
Iar oamenii de afaceri o cam anticipeaza (ca cu asta se ocupa, cu anticiparea) si d’aia rateaza constant guvernatorul tinta.
„Pretul stabil” e o gugumanie, inseamna, de facto, renuntarea la pret, adica la informatia pe care acesta o incorporeaza cu privire la gradul de raritate al resurselor si bunurilor economice in raport cu nevoile de consum. Singurul pret relevant e pretul de consum adica cel la care se efectueaza tranzactia. Asta ignora toti neavenitii care emit ineptii de genul, pret mare, obscen, nesimtit, corect etc.
Posted on 2 iunie 2011 la 12:06 am.
@Captain Morgan
Faptul ca orice actiune a statului, nu inseamna altceva decat taxare, impozitare sau control prin reglementare e o teorema de mult demonstrata.
Tu nu intelegi, asa cum afirmai in postul anterior, „de ce trebuie ca un programator sa obtina un certificat medical pentru a fi angajat.” In afara de faptul ca eu inteleg (e vorba de agresiunea interventionista a talharului sef, statul), situatia prezentata de tine nici macar nu e cea mai rea si absurda. Uite aici culmea absurdului: inclusiv antreprenorul, daca e propriul sau angajat, e obligat sa obtina un certificat medical si sa absolve testele alea de „ssm”. Adica nu poate sa munceasca (si e pasibil nu numai de amenda dar si de puscarie) daca nu plateste o firma care sa-l evalueze (daca e calificat) si sa-l invete care-s riscurile si standardele de calitate ale meseriei! Si toate astea spre binele lui nu, ca doar daca se accidenteaza la munca, in firma proprie, se va da singur in judecata si va cere daune de la el insusi! 😀 😀
Cand eu spun ca intampinarea reprezentantilor talharului sef (statul) cu „pusca” nu e altceva decat legitima aparare si ca evaziunea fiscala e o actiune perfect firesca si morala impotriva agresiunii statului, o gramada halucinant de numeroasa de colectivisto-etatisto-socialisti spalati pe creier mai sa faca infact de indignare nu alta! 🙂
Posted on 2 iunie 2011 la 12:29 am.
@ionut
era o intrebare rertorica. Uite aici „pericolele” care ii pandesc pe programatori. Te cuprinde groaza si renunti sa mai iesi din casa citind asta. 🙂 Ce idiotenie sa trebuiasca sa ii explic ca isi poate luxa o glezna daca poarta pantofi cu toc sau ca poate aluneca pe podele ude sau o masina poate da peste tine in drum spre birou. De parca a trait sub o piatra. Practic statul ii invata pe oameni sa nu gandeasca si sa nu isi asume nici o responsabilitate. Lasa ca gandeste statul pt tine si statul si angajatorul are grija de tine.
Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice (prinderea degetelor mîinilor la uşi, ferestre, sertare
Deplasări ale mijloacelor de transport (lovirea, strivirea de mijloace de transport în timpul deplasarii spre si de la locul de munca =auto traseu loc de muncă – domiciliu);
Alunecare, rostogolire, cădere a obiectelor aşezate pe rafturi sau pe dulapuri în poziţii inproprii sau instabile;
Devierea cu viteză a uşilor, datorita curenţilor puternici de aer;
Accidentarea datorata alunecarii provocate de podelele ude
Contactul cu plante decorative cu tepi (de ex: cactus)
Aplecarea excesiva sau escaladarea ferestrelor, balcoanelor, balustradelor
Calamităţi naturale – furtuni, vânt – desprinderea crengilor copacilor sau a ţiglelor de pe acoperiş în cazul vântului puternic
Agresiunea – posibilă din partea colegilor acestora (inclusiv agresiune sexuală);
Jaf, tâlhărie, răzbunare pe traseul loc de muncă – domiciliu în special seara – noaptea;
Acţiuni teroriste cauzate de factori externi (acţiuni împotriva statului de drept, acţiuni generate de lucratori de la alte unitati sau cu ocazia vizitelor în străinătate);
Acţiuni răuvoitoare cauzate de factori interni (de lucratori nemulţumiţi ,de răzbunări între colegi);
Pericol de cădere (dezechilibrare, alunecare, in fata instituţiei datorate neîntreţinerii ei (în special în anotimpul rece necurăţarea gheţii sau a zăpezii)
Pericol de dezechilibrare datorat utilizarii de încălţăminte inalta şi subţire şi/sau călcâi neasigurat
Necunoaşterea prescripţiilor minime de semnalizare (semnele de circulaţia (pe traseu sau în incintă, mijloace de transport);
Neutilizarea centurii de siguranţă în vehicole prevazute cu acest dispozitiv
Neutilizarea castii de protectie in timpul deplasarii pe motociclete, motorete si mopede;
De fapt nu STATUL a facut toate aceste aberatii. Cine e statul? Nume: stat, prenume: roman? Poporul le-a facut prin reprezentatii lor cei mai de seama sindicatele. Ele au venit cu aberatiile asta si cele despre care ai zis si tu Ionut.
Cum zice si in postul asta:
„Dar de ce nu au românii un partid de dreapta serios care sa-i salveze? Pentru ca n-au vrut! Pentru ca de 20 de ani le-a fost frica de capitalism, de risc, de responsabilitate individuală. Românilor le-a fost frică de patroni, dar și mai frică să devină patroni. N-au avut curaj să-si riște casa, banii și jobul de la stat, ca să pornească o afacere. Dar dacă vecinul a riscat, i-au zis exploatator nemernic!”
http://capitalismpepaine.wordpress.com/2011/05/17/chiar-si-suedezii-s-au-lepadat-de-socialismul-suedez/
Posted on 2 iunie 2011 la 3:14 pm.
O tot dati cu statul ticalos. Oamenii sunt ticalosi. Poate ca totusi sunt unii mai buni care nu sunt ticalosi si care pot conduce o tara corect.
De ce neaparat toti care iau decizii pentru popor trebuie sa fie ticalosi? Mai tine treaba asta nu doar de economie ci si de moralitate.
Posted on 2 iunie 2011 la 4:56 pm.
@Krug-man
E evident ca nu toti cei care iau „decizii pentru popor” (aici e eroarea) nu sunt toti ticalosi (rau intentionati). Cu toate acestea deciziile luate de la centru nu reprezinta, in ultima instanta, decat „risipa de resurse”.
Morala? Pai din pozitia de prim agresosr (baza sa fiind talharia/agresiunea adica taxare/impozitarea si confiscarea prin regllementare/control) statul e oricum, numai moral nu.
Posted on 2 iunie 2011 la 5:46 pm.
@ Krug-man
Pai da… dar el cand ia impozitele ni le ia nu pentru ca are in cap ticalosia sa ci pentru ca trebuie sa ne ofere servicii publice de ele.
Posted on 2 iunie 2011 la 6:25 pm.
@Krug-man
Care „servicii”? Un serviciu obligatoriu e taxa! Altfel, pentru a putea fi numit asa, „serviciu”, trebuie sa poata sa fie refuzat!
Poti sa-mi spui cum faci tu de exemplu, sa zicem ca salariat, in mod legal, sa renunti la privilegiul denumit „pensia publica”? Iti spun eu, Nu poti. Singurul mod de actiune e sa dai in judectata statul. Ori asta e dovada irefutabila a faptului ca statul e un agresor. Si exemplele pot continua…
Exact dupa cum spuneam, statul e prin definitie ticalos (nu pentru ca oamenii aflati in functii sunt neaparat ticalosi), ci pentru ca, tot prin definitie, e un agresor (altfel ar colapsa instantaneu).
Posted on 2 iunie 2011 la 6:35 pm.
daca prin stat te referi la cultura organizationala dintr-un minister, departement, institutie atunci da, statul e ticalos, cultura unei organizatii transcede individul. adica mai pe romaneste, poti sa fii animat de cele mai bune intentii, o sa sfarsesti prin a fi modelat in spiritul institutiei. cultura unei organizatii e un organism viu care te inghite, me mesteca si te scuipa afara dupa chipul si asemanarea ei. da in cazul asta poti sa zici ca statul e ticalos.
daca prin stat te referi la increngatura de cumetrii, relatii, cunostinte, pile,etc care este transpartinica si uneori apolitica atunci statul e ticalos. daca prin stat intelegi legile care au fost facute de sindicate care repet sunt cele mai antireformiste forte din romania si pentru satisfacerea maselele largi populare si populiste atunci statul e ticalos.
statul e ticalos pt ca asa a fost construit de catre romani. are chipul si asemanarea majoritatii poporului roman.
Posted on 2 iunie 2011 la 9:47 pm.
Precisely thanks to the parallel uni-
verses that the internet has brought into being
beside the existing, ossified, self-rejecting and
disintegrating institutions, there’s no stopping
this dynamism. There is a high probability that
positive cash flows can continue to be generated
in this environment.
“High probability of positive cash flows”: this is
no parallel universe, and there’s nothing virtual
about it. On the contrary, it’s the only thing that
can really be described as “real”. This, in our view,
is the real haven of stability, against which all the
nominal promises of all the state debtors and
central bankers pale into insignificance. Never
since we have written the Investment Commen-
tary has there been such a striking difference
between content-free declarations and tangible
performance. Dürrenmatt’s Durcheinandertal of
parallel universes may expand further; previous
structures may become increasingly irrelevant –
we put our trust in those who react to change
with dynamism, and who have shown that they
can do this: businesses. Those who seek “real
value” for their assets must back businesses,
though they are not in individual instances con-
trollable (and from this perspective, not “sta-
ble”). Nominal value belongs in parallel
universes that offer just the illusion of stability.
Real value renounces the masquerade of control-
lability. We recommend it in multipacks – that is,
globally diversified. For the big wide global fi-
nancial market is the most efficient means of
“control”, if we may put it like that.
(Cristian, trimite-mi pe mail documentul de care ziceai)
Posted on 5 iunie 2011 la 6:26 pm.
@Krug-man, raspuns la: „Daca se produc 2 bunuri A fata de 1 bun A si am lasa doar 100 lei in economie pretul ar scadea la 50 pe bucata fata de initial 100. In cazul asta e mai bine sa fie 200 lei in economie care pe 2 bunuri A vor mentine pretul la 100 lei pentru ambele bunuri A.”
Bunurile A si B trebuie produse in functie de cererea existenta in piata. Cred ca este eronat sa maresti masa monetara in functie de cantitatea de bunuri din piata, pentru ca se poate intampla de exemplu ca ptr un bun sa nu ai cerere ! Cu ai zis tu in exemplu cu A si B, daca se produce bunul B si nu il cumpara nimeni, pretul bunului A nu mai scade, ramane tot 100 ron, iar daca tu aduci in piata 200 ron, vei avea inflatie !!!!
Posted on 6 iunie 2011 la 12:46 pm.
M-am grabit un pic, am vrut sa spun ca daca nu ai cerere ptr bunul B si ai doar pentru bunul A, pretul bunului A va creste la 200 ron, provocand inflatie :))
Posted on 6 iunie 2011 la 12:50 pm.
Bun, si care ar fi o propunere concreta? Sa desfiinteze Romania singura de maine banca centrala si sa faca optionala plata tuturor taxelor?
Si de unde echivalenta asta 1:1 keynesism = comunism, ca eu imi amintesc ca Keynes il dispretuia pe Marx si voia sa salveze capitalismul cu propunerile lui, nu sa-l doboare ca sa instituie comunismul!
Posted on 7 iunie 2011 la 5:50 pm.
@Cristi:
Cum vezi tandemul keynesiştii – monetaristi. Se discuta mult precum ar fi doua viziuni distincte, eu consider ca unul nu poate supravietui fara celalalt! Ce parare ai?
Posted on 9 iunie 2011 la 5:54 am.
i-economics
Foarte simplu:
– Curentul keynesist este un curent interventionist (socialist) prin care statul trebuie sa intervina pe piata prin proiecte publice, controlul preturilor si mentinerea lor rigide (sub masca de stabile). Greseala keynesistilor este ca nu se poate ajunge la ocupare totala (full employment) prin deficit bugetar sau datorie publica.
– Curentul monetarist (Friedman) spune ca nu e nevoie de proiecte publice ci de o politica monetara, adica tot de un interventionism (socialism) dar prin parghii monetare. Greseala monetaristilor e ca politica monetara nu poate fi optima atata timp cat instrumentele sunt imperfecte (asta asa ca sa nu dau cu ele complet de pamant) si aici ma refer la inflatia masurata prin indicele preturilor de consum sau la cresterea economica (cu care ar trebui acomodata masa monetara care nu stim cat de mult va creste de la M1 la M5) masurata prin PIB.
In concluzie: ambele curente de gandire au un punct comun, acela al interventiei pe piata a statului si au dat apa la moara etatistilor care in loc sa reduca interventia lor au alterat si mai mult capitalismul si piata libera.
In prezent, dupa perioade alternative de keynesism si monetarism am ajuns la un control aproape total al statului in economie! Adica SOCIALISM.
Posted on 9 iunie 2011 la 1:35 pm.
Cu alte cuvinte ambele inseamna interventionism, adica mars fortat spre socialism (mises). Si bineinteles ca ele au fost larg imbratisate de ctre stat.
Posted on 10 iunie 2011 la 9:38 am.
jelly a spus:
@ Jelly
Bun, si care ar fi o propunere concreta? Sa desfiinteze Romania singura de maine banca centrala si sa faca optionala plata tuturor taxelor?
Răspuns: măcar să le reducă semnificativ ca să poată şi alţii percepe beneficiile libertăţii economice. Prosperitatea noastră este acum îngrădită de un stat care nu a ieşit din stadiul său de socialism, găsind în Keynes o „teorie” extraordinară.
Si de unde echivalenta asta 1:1 keynesism = comunism, ca eu imi amintesc ca Keynes il dispretuia pe Marx si voia sa salveze capitalismul cu propunerile lui, nu sa-l doboare ca sa instituie comunismul!
Nu l-am citit încă pe Marx dar din ce am citit de Keynes ideile sale nu sunt departe. Keynes nu a vorbit de comunism (eliminarea totală a proprietăţii private) ci de un socialism economic cu păstrarea unei proprietăţi private însă agresată prin legi, taxe, instituţii. Din păcate însă experienţa economică a ultimelor decenii dominate de ideologii keynesiste nu au dus la mai puţin stat şi control în piaţa privată ci dimpotrivă. Un socialism mai mic va duce inevitabil întotdeauna către un socialism mai mare şi în final către comunism. Nici nu e egalitate între Keynes şi Marx, prin comparaţie cu acesta din urmă Keynes pare un adevărat „LIBERAL”. Ca mulţi alţi liberali socialişti de pe la noi.
Posted on 12 iunie 2011 la 9:35 am.
„Bun, si care ar fi o propunere concreta? Sa desfiinteze Romania singura de maine banca centrala si sa faca optionala plata tuturor taxelor?”
Acestea ar fi doar 2 printre multe altele…
Posted on 14 iunie 2011 la 6:39 am.
Keynesianistii nu au absolut nici o dovada ca ideologia lor este functionabila, in sensul ca aduce prosperitate omului de rind.
Posted on 16 mai 2013 la 2:11 am.