Dintr-un comunicat al ANCOM, remis joia trecută de către AGERPRES am aflat cu stupoare următorul lucru: „compania SC Direct Post Services SRL a prestat servicii poştale constând în colectarea, sortarea, transportul şi livrarea la cutiile poştale ale destinatarilor din Bucureşti a trimiterilor de corespondenţă cu greutatea cuprinsă între 0-50 grame, percepând pentru acestea un tarif mai mic de 2 lei/trimitere. Astfel, a fost încălcat dreptul rezervat exclusiv Compania Naţională Poşta Română SA (CNPR) ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale pe teritoriul României”.
Această ştire care a trecut aproape neobservată zilele trecute demonstrează încă odată cât de puţin înţeleg cei care lucrează în instituţiile publice din România (plătiţi din bani privaţi) din ceea ce înseamnă economie de piaţă şi capitalism. Ea nu a iscat din păcate nici un val de mânie generală şi nici cele mai timide huiduieli aşa cum a iscat ştirea că ambulanţele de stat ar putea fi concurate de ambulanţe private. Nici un consumator nu s-a arătat oripilat şi nu a scris vreun afiş revoluţionar contra acestei măsuri pe care apoi să îl afişeze plin de mândrie în piaţa publică. Nici o galerie de fotbal nu a fost interesată să urle organizat şi în turmă împotriva celor de la ANCOM care s-au raliat dubios de rapid cu statul a cărei companie a fost agresată. Nimeni nu s-a simţit lovit în bunăstarea sa, nici măcar cei care trimit prin poştă plicurile cu pricina. Nici o dezbatere politică de pe TV nu a atins măcar tangenţial acest subiect considerat, se pare, neinteresant pentru o comunitate prea preocupată să schimbe oamenii şi nu sistemul.
Se vede „de la o poştă” faptul că aceşti birocraţi de la ANCOM (şi nu numai) sunt complet întorşi cu spatele la piaţa liberă şi duşmănesc de moarte pe oricine încearcă să concureze statul. Zelul cu care ei se grăbesc să amendeze în stânga şi în dreapta privează consumatorii de servicii la preţuri mult mai reduse decât cele pe care un monopol de stat ni le vâră cu forţa legii pe gât. Acest zel alimentează şi mai mult ineficienţa şi lipsa de interes a companiilor de stat să se reformeze şi să elimine risipa de resurse de care dispun, oricât de privat ar fi managementul pe care li-l stabilim mai mult sau mai puţin transparent (cineva din Petroşani a primit deunăzi confirmarea pentru primirea unui colet trimis prin Poşta Română după… patru ani). Această ură faţă de piaţa privată nu face decât să ţină departe orice antreprenor care ar dori să intre pe o piaţă alături de stat. La adăpostul acestei protecţii „politice” companiile de stat vor continua să fie agresoare cu buzunarul nostru şi să acumuleze datorii şi arierate pe care în final tot noi le vom plăti (Poşta Română datora, de exemplu, în trimestrul al treilea al anului trecut suma de 109 milioane lei, fiind în topul datornicilor la bugetul de stat).
Evident că este de la sine înţeles, într-un astfel de context, ce miză şi ce agendă politică au toţi cei care se opun din răsputeri scoaterii statului din economie şi eliminării controlului său asupra mijloacelor de producţie. Nici nu mai poate fi pusă la îndoială adevărata intenţie a celor care strigă în gura mare pe la toate colţurile că anumite servicii ale statului sunt prea „strategice” sau prea „neprofitabile” pentru a fi privatizate. Toţi aceşti „binevoitori” uită complet de faptul că raritatea resurselor este o caracteristică a tuturor serviciilor sau bunurilor care în momentul de faţă sunt considerate a fi apanajul doar a statului şi care sunt apărate prin toate mijloacele de aceşti birocraţi mereu în căutare de rente politice, privilegii şi putere extrase prin coerciţie. În condiţii de raritate a resurselor, doar proprietatea privată şi schimburile voluntare pot oferi un preţ real şi o alocare eficientă, în beneficiu şi întru bunăstarea consumatorilor.
Politica menită să apere concurenţa îşi arată de fapt adevărata faţă: este o politică de apărat concurenţii, şi nu pe oricare dintre ei. De cele mai multe ori, pe aceia care convin, adică în România cei de stat. Companiile de stat româneşti devin astfel adevărate redute de ineficienţă la adăpostul cărora se rulează contracte fabuloase, greu de controlat şi greu de câştigat prin participări la licitaţii trucate. Astfel de atitudini antieconomice nu fac în final decât să ne sărăcească şi mai mult (pe cei mai mulţi) şi să îmbogăţească mult doar pe câţiva. Absurdul situaţiei este şi mai mare având în vedere faptul că tema preferată a socialiştilor este lupta dintre bogaţi şi săraci. Socialiştii, într-un astfel de context, îşi vor găsi mult mai uşor masă de manevră şi de manipulare ca să îşi întărească poziţia la butoanele economiei şi să poate să distribuie şi mai multe privilegii şi stimulente. Iar noi cu paşi repezi ajungem să cădem într-o prăpastie şi mai mare. Culmea… din vina capitalismului şi pieţei libere!
17 Comments on “Statul care amendează mereu privatul”
You can track this conversation through its atom feed.
@Cristi
Doua Observatii:
1. De acord, dar nu se poate nici sa permiti cherry picking! Daca lasi o astfel de firma sa actioneze dupa bunul plac, ok e libertate, dar va presta servicii doar acolo unde e profitabil si va acoperi o parte restransa a teritoriului cu implicatii de genul sigurantei nationale, ce pot fi factori gen alb si negru nequantificabili economic.
2. Tot spui de socialisti in ale tale artocole, dar cine sunt acesti socialisti Cristi? Masele care voteaza pe cei care promit si eventual ofera beneficii fara munca? Nu.. astia sunt doar fripturisti. Socialistii sunt cei care conduc, politicienii; cazul in care nu inteleg cu vine chestia asta cu lupta de clasa bogati saraci, ca la momentul actual in Romania si nu numai, acesti socialisti sut de departe cei mai bogati si ii gasesti uniform distrubuiti in absolut toate partidele politice….
Posted on 28 ianuarie 2012 la 9:20 pm.
Inteleg ca nici onorabila companie nu prea a catadisit la respectarea legii, neparticipand nici macar la licitatie …
„Poşta Română a dobândit acest drept exclusiv la data de 26 aprilie 2009, în urma unei proceduri de desemnare a furnizorului de serviciu universal lansate de către ANCOM, la care au participat CNPR şi compania Poşta Atlassib Curier Rapid.”
Posted on 29 ianuarie 2012 la 7:52 am.
@ i-conomics
Socialiştii sunt toţi aceia care rezonează, apără, promovează, aplică, implementează, rafinează, elaborează scheme de intervenţie agresivă în economie. Nu e neapărat nevoie să te afli înregimentat într-un partid politic, cu atât mai mult cu cât el foloseşte abuziv sintagma de „liberal”. În momentul în care te afli în tabăra celor care iubesc intervenţionismul sectorial sau generalizat şi te opui prin orice mijloace liberalizării pieţei te afli de partea socialismului ca ideologie. În momentul în care privatizarea, liberalizarea, libertatea economică de orice tip îţi provoacă fricţiuni este clar în ce crezi şi ce îţi doreşti de la lumea care te înconjoară.
De ce includ în tagma socialiştilor pe oricine e ostil pieţei libere sau pe cineva care în mare rezonează cu ideea de piaţă liberă dar pe ici pe colo ar dori puţin intervenţionism? Simplu… Pentru că orice intervenţionism, fie el sectorial sau punctual, va duce, mai devreme sau mai târziu, la etatizarea tuturor mijloacelor de producţie. Este doar o chestiune de timp până când etatiştii vor reclama că nu controlează suficient şi vor invoca noi şi noi butoane de care au nevoie pentru a seta preţuri în economie. Haosul se produce din prima clipă când socialistul umblă la butoane. Iar consecinţele economice sunt întotdeauna în răspărul bunăstării şi eficienţei economice (deşi aparent am înclina să credem invers). Să luăm, de exemplu, un caz aparent inofensiv: socialismul sau intervenţionismul monetar (producţia de monedă din nimic, controlul de la butoane al dobânzii şi al cursului de schimb). După 100 de ani de socialism monetar ne aflăm într-un mare impas care are ca soluţii: naţionalizarea de datorii, naţionalizarea de bănci, intervenţionism şi mai mare în economie prin tipărirea unei cantităţi şi mai mari de bani etc. În final, vom ajunge tot la control de preţuri, mercuriale, alocări de resurse de la centru, politici publice menite să decidă ce să cumpărăm, cât să cumpărăm şi unde să ne facem cumpărăturile.
Odată ce am acceptat ca socialistul să ne împresoare cu o sârmă ghimpată vor urma şi altele. Ferească Sfântul să încerci să tai cu patentul vreuna din sârmele astea.
Posted on 29 ianuarie 2012 la 8:12 am.
@ Marian
Licitaţiile patronate de către stat sunt mostra cea mai clară de eşec în alocarea eficientă a resurselor. Sunt atât de bine blindate legal încât e imposibil să demonstrezi vreo fraudă acolo, deşi e clar aproape întotdeauna cât de cu dedicaţie sunt cele mai multe dintre ele. Ideea că prin lege putem controla comportamentul abuziv al unora înzestraţi cu putere politică e complet greşită.
Probabil că această companie nu a participat la licitaţie fiind prea mică şi fiindu-i imposibil să ia plicuri din toată ţara. Probabil că le putea lua dintr-o singură regiune doar. Şi evident că nu a fost eligibilă pentru că, probabil, criteriu era să ai ghişee în toată ţara. Ori, în acest caz, e clar că nu mulţi îndeplineau criteriul.
Posted on 29 ianuarie 2012 la 8:17 am.
@ i-conomics
Dacă statul ar lăsa liberă piaţa pe orice tip de serviciu sunt mai mult decât sigur că imediat vor apărea furnizori privaţi local, regionali sau naţionali care vor înhăţa din zbor oportunităţile generate de nevoi reale. La un cost şi mai mic şi la o calitate şi mai bună.
Ori acum apărăm un mastodont naţional cu 30.000 angajaţi care ar putea fi spart şi concurat de companii regionale cu brio. În Poşta Română nu se mai fac demult doar servicii poştale. Se fac servicii pe care le poate face un simplu bancomat sau automat de plăţi cu costuri mult mai mici şi cu eficienţă mult mai mare. Raritatea resurselor funcţionează deopotrivă şi la nivel local, regional şi naţional. Produsele substituibile presează şi ele pe piaţă puternic (e-mail, corespondenţa electronică securizată, e-banking etc.). Ori noi plătim din buzunarul nostru luxul de a ţine în viaţă ceva la dimensiuni care poate, pe o piaţă liberă, ar arăta complet altfel. Suntem prea săraci să ne mai permitem astfel de luxuri.
Posted on 29 ianuarie 2012 la 8:23 am.
Unde incepe statul se termina economia si incepe risipa (de resurse).
@Marian
Ai inteles fix pe dos: problema e tocmai legea aia!
Posted on 30 ianuarie 2012 la 7:38 am.
Cristi:
Exista vre-un interventionism cu care tu ai fi de acord? si daca da, care este acela si de ce?
In lupta impotriva ori carui fel de interventionism vezi si o lupta impotriva ori caror reglementari?
Fara interventionism / reglementari cum asiguri concurenta libera si echitabila?
Tu pleci de la premiza extrem libertariana ca piata libera este un mecanism perfect iar omul ia cele mai bune decizii pentru sine insusi; ori din studiile aprofundate elaborate in ultima vreme riese clar ca omul in general este departe de a fi capabil in a lua decizii bune pentru el iar mecanismul pietei libere cerere oferta nu este todeuna capabil sa genereze rezultatele cele mai optime… ce ai de spus la acestea?
Sunt de acord cu dereglementare si reducerea interventianismului statal… dar nu totul e rau… fundamental noi nu suntem finte singure, noi suntem un colectiv, iar omul in colectiv produce infinit mai mult de cat omul singur.. iar intr-un colectiv trebuie sa ai interventii si reglementari altfel conform dovezilor istorice todeuna vei avea cativa favorizati si foarte multi defavorizati…
Posted on 30 ianuarie 2012 la 8:41 am.
Apropos de articolul trecut si de postul lui ieconomics: ec lar ca in randul publicului e ceata totala in ceea ce priveste notiunile de capitalism si piata libera.
Piata libera nu este despre concurenta ci despre primatul prorietatii private.
„Tu pleci de la premiza extrem libertariana ca piata libera este un mecanism perfect”
Vorbesti, ca de obicei, pe nas! Premisa libertariana exclude perfectiunea vreunui sistem institutional! Din contra, ea porneste de la premisa foarte vizibila ca omul e o fiinta imperfecta si neomniscienta. Iar statul este populat cu fiinte umane!
„iar omul ia cele mai bune decizii pentru sine insusi”
1) Omul nu poate lua cele mai bune decizii pentru el insusi pentru ca, repet, nu e o fiinta omniscienta. D’asta conceptul de eficienta e o iluzie.
2)Dar, cu atat mai mult, daca nu e in stare sa le ia pentru el insusi, pentru altii nici atat nu e!
„Conceptul de eficienţă ca atare, aplicat instituţiilor sociale sau politicilor publice, presupune grave erori, pe multiple paliere: (1) problema nu constă numai în precizarea scopurilor, ci şi în a decide ale cui scopuri trebuie să fie urmărite; (2) obiectivele individuale sunt sortite să intre în conflict; orice concept sumativ de eficienţă socială devine, în consecinţă, lipsit de sens şi (3) nici măcar acţiunile fiecărui individ în parte nu pot fi presupuse „eficiente”; ele nu vor fi eficiente, fără îndoială. Prin urmare, conceptul de eficienţă este eronat chiar în situaţia în care este aplicat acţiunilor fiecărui individ în parte, îndreptate către atingerea scopurilor proprii. În mod necesar este un concept lipsit de sens dacă se referă la mai mult de o persoană, cu atât mai mult dacă este aplicat întregii societăţi.
Să luăm în discuţie un individ anume. De vreme ce scopurile sale personale sunt în mod evident date şi el acţionează pentru înfăptuirea lor, s-ar părea că putem spune cu certitudine că cel puţin acţiunile sale pot fi considerate eficiente. Însă nu este aşa, acţiunile nu pot fi eficiente, căci acţiunea eficientă pretinde din partea individului o cunoaştere perfectă, adică o cunoaştere perfectă a celei mai bune tehnologii, a acţiunilor şi a reacţiilor viitoare ale celorlalţi oameni şi a evenimentelor naturale viitoare. Deoarece nimeni nu poate niciodată să deţină cunoaşterea perfectă a viitorului, acţiunea nimănui nu poate fi denumită, prin urmare, „eficientă”. Să nu uităm că trăim într-o lume a incertitudinii. Eficienţa se dovedeşte, aşadar, o himeră.
Cu alte cuvinte, acţiunea reprezintă un proces de învăţare. Acţionând în vederea atingerii scopurilor sale, individul învaţă şi devine mai capabil în urmărirea lor. În acest caz însă, acţiunile sale nu puteau fi eficiente încă de la începutul lor – ba chiar nici la sfârşit – din moment ce cunoaşterea perfectă nu este niciodată atinsă, tot timpul existând câte ceva în plus de învăţat.” Rothbard -Mitul eficientei.
Posted on 30 ianuarie 2012 la 6:35 pm.
bine le-a facut dandu-le amenda. Daca au incalcat legea sa plateasca.
Posted on 31 ianuarie 2012 la 11:34 pm.
@ sandu
Aşa e… De ce să cumpărăm servicii private mai ieftine când putem cumpăra servicii de stat mai scumpe? Când putem să sărăcim cu toţii ca să se îmbogăţească unii la adăpostul legii şi a statului protector…
Ce ziceţi dacă mâine vom vota o lege prin care să îi amendăm pe toţi care se numesc SANDU? Aţi mai avea aceeaşi determinare şi ură?
Posted on 1 februarie 2012 la 12:14 pm.
Prietene, nu te supăra că-ţi spun, dar eşti complet străin de lege scriind acest articol.
Serviciile poştale (în orice ţară de pe lumea asta) se împart în două categorii: rezervate, şi nerezervate (adică concurenţiale). Serviciile rezervate sunt cele care intră sub incidenţa aşa-denumitului „serviciu universal”. Care serviciu universal prevede obligativitatea prestatorului de a efectua serviciile poştale de bază în mod uniform, atât în buricul târgului, cât şi prin zonele unde sunt cinci case pe 50 de km, şi la şes, şi în văgăuna muntelui.
Cârnaţii ăia de la Direct Post Services SRL nu au avut şi probabil că nici nu vor avea vreodată puterea, logistica şi personalul neceare pentru executarea serviciului universal, dar s-au gândit şi ei să facă o mică furăciune: să se bage pe felia operatorului mare, în buricul târgului (unde orice mototol ar fi în stare să presteze servicii), cerând un tarif mai mic decât cel reglementat pentru operatorul care a plătit şi licenţa de operare. Că aşa e în Ro, ce dacă există o lege, ce contează?
Nu-ţi place această lege? Cere reprezentanţilor statului român să părăsească Uniunea Poştală Universală, că o să-ţi duci singur pachetele din State sau din China acasă.
Orice lucru e perfectibil, sunt de acord. Dar nu poţi înlocui un sistem care funcţionează măcar cât de cât, cu un haos total.
Dacă eşti nemulţumit, ia vino cu o idee de reformare a serviciului poştal.
Posted on 1 februarie 2012 la 6:02 pm.
„dar eşti complet străin de lege scriind acest articol.”
Ceea ce e de bine! 😀 De unde ma rog, ineptia aia cu „serviciu universal”?
Aceasta fractura de logica e deja suparatoare prin dimensiuni: „asa e legea”! Si daca legea spune ca Max va fi sodomizat bisaptamanal, acelasi apel cretin ar fi raspunsul?
„dar s-au gândit şi ei să facă o mică furăciune”
Ai inteles fix pe dos: furaciune (institutionala) face posta romana! Nicidecum unii care practica un pret mai mic.
Posted on 1 februarie 2012 la 7:27 pm.
@ionut: „inepţia”, aşa cum o cataloghezi, este încă o prevedere legală. Nu-ţi place, du-te la parlamentarul pe care l-ai ales şi fă o propunere de modificare.
Comparaţia cu sodomizarea este deplasată, nu e un argument de om raţional, dacă nu te superi.
Dar de ce mă rog nu s-au dus tipii ăia să ia, de exemplu, serviciul de scrisori din două judeţe din Apuseni? De ce au preferat să rămână la marketingul direct din buricul târgului, unde e comod, unde există un volum estimat de trimiteri? Chiar crezi că-i doare prea mult pe indivizii din Balta Albă sau din Militari de pliantele împărţite de ei?
Deocamdată n-am înţeles nimic pe dos, ci ştiu cum e treaba cu serviciul universal cam peste tot prin lumea asta, că n-au inventat românii roata. Serviciul universal există şi în SUA, şi în Franţa, şi în Germania…
De la 1 ianuarie 2013 se vor liberaliza complet serviciile poştale, nu va mai exista niciun serviciu rezervat. Crezi că se vor înscrie pentru ceva? Îţi garantez că n-ai să-i vezi!
Îmi pare rău, în termeni legali nu ai dreptate. Iar îndemnul de a-ţi bate joc de lege, aşa cum mi se pare că faci, nu este o idee prea fericită.
Ideea că orice lege e proastă nu e de bun augur. Este exact ideea ţeparului, care după două-trei tunuri este scuipat din piaţă.
În loc de a lansa astfel de idei, mai bine ai încerca să găseşti şi să propui o soluţie. Dar care să se încadreze şi în tratatele semnate deja de RO, că nu suntem insula lui Robinson Crusoe, globalizarea a început cam de multicel.
Posted on 1 februarie 2012 la 8:11 pm.
@ Max Peter
Cei furați suntem noi cu toții că trebuie să fim obligați să plătim un preț protejat de stat sub pretextul ”interesului național”, a ”securității naționale” sau… mai nou aflu cu stupoare de la dumneavoastră că sub pretextul ”universalității serviciilor”. Cred că și Poșta Română suferă de problema universalității că nu poate încă livra colete pe Lună… Ar trebui să o amendăm zic eu.
Ce reformă mai bună ar fi decât cea care lasă libere aceste servicii să fie concurate de oricine?
De ce haos concurența? Și dacă e haos concurența aici de ce nu e haos concurența în domeniul producției de mașini, lapte, carne, ouă?
Am obosit să tot răspund unor socialiști care habar nu au ce înseamnă piață și ce avantaje are ea pentru fiecare dintre noi. O tot dăm înainte ca idioții cu frica asta ca privatul să se apuce de treabă. De aia batem pasul pe loc în România. Că nu a avut loc o Revoluție Economică ci doar una de fațadă prin care socialiștii au aruncat la populație circ și pâine. Restul le-au menținut strâns sub controlul și oblăduirea statului. ”Punem botul” la tot felul de tâmpenii și le ridicăm la rang de mari principii economice fiind orbi complet la ce se ascunde în spatele lor.
Și mai lăsați-o moale cu tratatele semnate cu alții, sau cu puterea legii care poate decreta orice. Ba e foarte bun exemplul cu sodomizarea dat de Ionuț. Nu înțelegeți deloc diferența dintre sodomizarea prin lege și obligarea să plătiți un serviciu necompetitiv de stat tot prin forța legii. De ce furtul din buzunare în autobuz e condamnat de lege și furtul prin refuzarea privatizării unor servicii nu e pedepsit? Principiul e cam același. Poate că încă hoții de buzunare din autobuz nu au încă o bancă centrală sau o Organizație Internațională care să universalizeze acest serviciu.
Mai puneți mâna pe o carte de economie bună înainte să vă dați cu părerea pe probleme pe care nu le stăpâniți economic ci doar politic!
Fără supărare, vă recomand să începeți cu:
http://mises.org/journals/jls/9_1/9_1_2.pdf
http://mises.org/daily/1471
Posted on 2 februarie 2012 la 7:56 am.
@Max Peter
„Argumentul” (el, de facto, e un non-argument) „prevedere legala” nu este decat un paravan inadaratul si la adapostul caruia se poate justifica orice ilegitimitate. E cazul ca lumea sa inceteze sa mai faca si sa promoveze confuzia intre legitm si legal. Lagarele de concentare au fost „legale”. La fel si pogromurile sovietice. La fel si inchisorile – „lagare de reeducare” – romanesti. Asta nu le face mai putin ilegitime.
Asta ca sa nu mai spun si de celalalt „argument”, la altii…
Posted on 2 februarie 2012 la 9:27 am.
Nu știu prin ce fuga de idei mi-am adus aminte de articolul asta si de faptul astalalt: Poasta statului.
Stie lumea pe aici ca institutiile statului folosesc un serviciu postl complet separat si, daca nu ma insel, gratuit? In orice caz mai complet decat cel comun? E door-to-door, cu apelare telefonica, ce sa mai, tot dichisul.
Cu atat mai amuzant si ironic e ca statul amendeaza un privat in conditiile astea.
Posted on 9 februarie 2012 la 4:17 pm.
A simple and inlegtilent point, well made. Thanks!
Posted on 16 noiembrie 2016 la 9:37 am.