Socialiștii din România iau obsesiv drept model țările nordice (Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda) sau Franța atunci când fac front comun în a apăra fiscalitatea împovărătoare sau orice altă formă de interventionism pe care o aplică cu vârf și îndesat mediului de afaceri de pe la noi. Sunt sătul deja de mereu aceleași argumente bazate pe experiența acestor țări. Nu mai știm de unde să mai copiem măsuri fiscale care mai de care mai bizare (impozitul forfetar, impozitul pe proprietăți nefolosite, impozit pe fast-food). Ne scremem efectiv când vine vorba să reducem vreo taxa în România, de parcă se prăbușește sistemul economic (a se vedea TVA). Este mai puțin evident faptul că socialiștii de pe la noi spun doar jumătate din adevăr sau că din experiența acestor țări extrag doar ce le convine (taxele mari de regulă). Exemplul cu țările nordice sau cu Franța e bun numai pentru taxe. Nu și pentru libertatea economică a acestor țări, nivelul redus de corupție, ușurința cu care poți dezvolta o afacere sau competitivitatea lor.
Dar să lăsăm cifrele să vorbească de la sine:
Legat de ușurința cu care poți să îți deschizi sau să îți dezvolți o afacere în aceste țări prin comparație cu România observăm că în țările nordice e de circa 10 ori mai ușor să faci acest lucru, iar în Franța de vreo 2 ori mai ușor.
În ceea ce privește libertatea economică, România ocupă în 2013 locul 59 față de locul 9 ocupat de Danemarca, locul 16 ocupat de Finlanda, locul 18 ocupat de Suedia sau locul 31 ocupat de Norvegia. Este drept că ne aflăm pe o poziție similară Franței (stăm puțin mai bine decât această țară care ocupă locul 62). Scorurile sunt și ele representative (vezi graficul de mai sus).
Competitivitatea economică este și ea relevantă în acest caz: din nou țările nordice se află pe locuri fruntașe (Finlanda pe locul 3, Suedia pe locul 4, Danemarca pe locul 12, Norvegia pe locul 15). Franța ocupă și ea un loc fruntaș aproape de țările nordice – locul 21 din 144 de țări. România se află abia pe locul 78 în acest clasament.
Dimensiunea corupției este și ea un indicator care face diferența într-o astfel de analiză comparativă. Din nou țările nordice sunt fruntașe în clasament: Danemarca și Finlanda își dispută locul 1 în clasament cu cel mai redus nivel de corupție, Suedia ocupă locul 4, Norvegia ocupă locul 7 și Franța ocupă locul 22. România se află abia pe locul 66 cu o corupție peste cea din Ghana, Leshoto, Namibia sau Brunei. Corupția de la noi este de vreo 5 ori mai mare decât în țările nordice.
Concluzia este cât se poate de clară: spre deosebire de ”socialistele” țări nordice și Franța, România este o țară în care libertatea economică lasă mult de dorit, o țară în care este mult mai greu să inițiezi și să dezvolți o afacere datorită piedicilor imense pe care un stat foarte corupt și birocratic le impune cu brutalitate și pe care politicieni slabi se încăpățânează să le elimine pentru că nu găsesc (culmea!) ”spațiu fiscal”, crează deficite și datorii. Consecința este clară: România este o țară tot mai puțin competitivă, o țară care stagnează economic și în care sărăcim sistematic. Orice măsură fiscală nouă (taxă, inflație, deficit) trebuie să țină cont de această realitate. Politicienii trebuie determinați să se înhămeze rapid la un efort susținut de liberalizare economică autentică pe care să o mențină pe termen lung. Altfel nu avem nici o șansă. Să încetăm să mai preluăm de la țările din jurul nostru doar ceea ce ne convine și doar ceea ce servește cel mai bine interesului politic. Haideți să facem România mai liberală și mai puțin coruptă decât țările nordice și apoi să discutăm despre statul asistențial suedez, despre taxele din Franța sau despre bursele pentru studenți din Norvegia.
6 Comments on “România vs Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda și Franța”
You can track this conversation through its atom feed.
Ia uite-i cum salvează ei situația. Mereu și mereu noi taxe:
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-14586304-radu-mazare-anunta-noua-taxa-suportata-agentii-economici-proprietarii-apartamente-din-mamaia.htm
Atâta pot ei să facă. Iau cu japca bani pentru ca apoi să facă petreceri cu fetitze la discreție.
Posted on 9 aprilie 2013 la 8:48 am.
Unii au declarat că România ar fi un paradis fiscal prin comparative cu Germania:
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/oficial-german-romania-ar-putea-fi-considerata-un-paradis-fiscal-pentru-germania-180452.html
Posted on 9 aprilie 2013 la 10:13 am.
Am înțeles că se cearta rau socialistii cu liberalii in interiorul USL.
Pe ce credeți? Pe tema introducerii unei noi taxe – TAXA DE SOLIDARITATE:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/divergenta-in-usl-pe-taxa-de-solidaritate-ponta-1032004.html
La cât mai multe taxe!
Posted on 10 aprilie 2013 la 7:52 am.
Un stat national nu mai poate fi o insula de scapare certa, indisolubila, irevocabila, pe termen lung … te gaseste EcoFin-ul la fel ca EuroPol-ul!
Posted on 16 aprilie 2013 la 9:50 am.
Statul este creat de popor. Statul există şi funcţionează sub controlul poporului. Raţiunea de a fi a statului este să slujească poporul, să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, să furnizeze servicii publice, de uz şi de interes public.Constitutia României (1991-2003) trebuie, realmente, modificata, revizuita. Este o Constitutie care nu apara libertatile si drepturile fundamentale ale cetatenilor, ci privilegiile guvernantilor, cei care au acaparat statul român prin lovitura de stat din decembrie 1989. Este o Constitutie prin care poporul nu controleaza statul, ci statul controleaza poporul…
***
Înţeleg motivele care au dus la acest compromis. Se încearcă să se facă omletă, fără să se spargă ouă. După cum am făcut cunoscut domnului Cojocaru , am altă abordare aici. În mare, mi-am reiterat poziţia cunoscută, la art 135.5. Consider că nu trebuie să ne lăsăm paralizaţi de frica faţă de reacţia străinătăţii complice la jaf, sau a „juriştilor” autohtoni, crescuţi în cultul primatului formalului asupra realului. În Constituţia noastră, nu au ce căuta neadevăruri „strategice”.
al 1. Statul român nu trebuie să răscumpere ce a vîndut ilegal unor escroci din alte ţări, dacă salvgardăm cîteva adevăruri:
1. Statul nu era proprietarul bunurilor vîndute
2. Legea 15/1990 nu este constituţională şi nu a fost emisă de un regim care să reprezinte cu adevărat poporul român, ci de o grupare criminală care a deturnat revoluţia, împiedicat judecarea crimelor comunismului şi jefuit genocidar populaţia
3. Privatizările s-au făcut ca o crimă organizată, fiind -toate- prezumabil incorecte
4. Cei care s-au pretat la a profita de acest jaf, cumpărînd bunurile furate poporului român la preţuri vădit subevaluate sînt complici – şi nu cumpărători de bună credinţă.
5. Similar conceptului de „datorie odioasă”, făcută împotriva intereselor unui popor, de o garnitură care a uzurpat puterea în stat, este vorba la noi de o „înstrăinare odioasă” a capitalului naţional.
al. 2. Doar în cazul în care cumpărătorii au achitat un preţ just şi s-au achitat de obligaţiile conexe asumate, se poate pune problema dezdăunării lor. Aceasta trebuie făcută de cei care i-au înşelat, vînzîndu-le marfă de contrabandă, rezultată dintr-un furt bine cunoscut public. Doar atunci cînd, din motive temeinice, nu se poate recurge la această soluţie, statul român va dezdăuna cumpărătorul de bună credinţă dovedită, cu valoarea plătită, după care, în mod obligatoriu, se va îndrepta în regres spre cei care au profitat (autorii sau moştenitorii lor) de pe urma tranzacţiei incorecte, „răscumpărate” din bani publici. Dacă nici astfel nu se recuperează pierderile integral, cei responsabili nu pot rămîne în libertate. Numai cu statele care vor respecta convenţiile internaţionale de repatriere a datoriilor faţă de statul român, scoase afară, se poate pune problema răscumpărării.
al 3. Să zicem. Dar asta înseamnă , dacă nu se face recuperarea în regres la care m-am referit la aliniatul anterior, că populaţia îşi cumpără propria avuţie , pe care nu a vîndut-o ea ci nişte escroci – care au „păpat” banii, neajunşi la popor! Mai este atunci vorba, după recuperare, de o proprietate publică sau de una privată, în devălmăşie, a întregului popor român plătitor al „răscumpărării” ? Sau poporul devine creanţier privilegiat asupra statului hoţ, care nu va putea plăti nici unei terţe părţi despăgubiri sau datorii, de orice factură, pînă nu se va achita cumva de datoria faţă de propria populaţie ? Dar cum să se achite statul de datorie faţă de popor dacă el nu are nimic în proprietate? Nu cumva ar fi util ca să concedem că există şi proprietate privată a statului (definind foarte precis din ce poate fi compusă) ca să fie posibil ca din aceasta , să despăgubească poporul, prin trecerea unor valori din proprietatea sa privată în proprietatea publică, întotdeauna a poporului? Poate că ne ajută cineva să limpezim aceste complicaţii, de exemplu, înţelegînd ce se întîmplă cînd sînt vîndute populaţiei titluri de stat. Ce se cumpără atunci, o bucăţică din averea statului…. sau a poporului? Datoriile externe (deseori frauduloase), sînt făcute de agenţii statului , în cîrca poporului, nu-i aşa? Nu este acest proces , deseori, la fel de nelegitim ca lanţul legea 15/privatizări/ vînzări pe nimic?
al. 4 Din cele de mai sus, se poate vedea că, eu cel puţin, nu mai pot verifica legitimitatea transferurilor propuse la acest aliniat. Poporul a avut un bun. I-a fost vîndut de un stat hoţ, care nu răspunde material, pentru că nu are nimic în patrimoniu! Responsabilii individuali nu sînt forţaţi să plătească şi nici nu se mai poate recupera toată pierderea de la ei. Poporul plăteşte atunci propriul său bun, pentru ca să nu supere cumpărătorii „de bună credinţă”. După care, cum se justifică trecerea în FNPP sau FNCD ? Cum e legată proprietatea publică imprescriptibil ă a poporului cu fondul de pensii?
Trecînd peste toate aceste contorsiuni, care se datorează poate numai insuficientei mele priceperi, şi dispar dacă se merge pe calea anulării fără răscumpărare, aş dori să aflu măcar cum se va face trecerea finală a bunului răscumpărat, după ce a trecut prin cele două fonduri, în proprietatea privată a cetăţenilor ţării?
Forumul CONSTITUŢIONAL: Revizuirea Constituţiei României – Noua Constituţie 2013 ( platformă de dezbateri liberă). Să oferim poporului român posibilitatea de a alege între Constituţia Guvernanţilor şi Constituţia Poporului.
Link : http://www.nouaconstitutie.info/dezbateri/economia-si-finantele/6-legi/147-constitutia-romaniei-articolul-135-economia-si-finantele-publice-economia.html
Posted on 23 aprilie 2013 la 5:29 am.
@Vasile Mirauta,
Am citit cu atentie textele publicate pe „platforma” dar nu-mi regret cele cateva ore din viata petrecute lecturand: este, de departe, cea mai absurda colectie de idei bine intentionate dar fara potential de a functiona simultan.
Va sugerez sincer publicarea, Kafka si Eugen Ionescu au ajuns celebri pentru texte mai retionale…
Posted on 24 aprilie 2013 la 7:06 am.