Separarea puterilor in stat – o iluzie a etatistilor

Exista frecvent vehiculata ideea ca un stat puternic depinde fundamental de cat de bine sunt separate puterile intre diferite institutii. O buna guvernare, in opinia etatistilor, depinde de posibilitatea de a mentine guvernantii sub control si de a putea impune diferite bariere in calea exercitarii puterii asupra celor care compun acel stat.

Principiul separarii puterilor in stat este dat divizarea functionala a guvernarii in „legislativ”, „executiv”, „judecatoresc si control” si de impunerea unei independente intre entitatile care raspund de aceste functii intr-un stat. Prin independenta se intelege in principal modalitatea prin care entitati care raspund de o anumita functie (legislativ de exemplu) au atributii in numirea reprezentantilor in celelate entitati functionale. De exemplu, orice control al Parlamentului (legislativ) in numirea si controlul judecatorilor, a presedintelui sau a guvernului inseamna ca nu exista o separare corecta a puterilor in stat.

Conceptul de separare pe orizontala a puterilor in stat este insa iluzioriu din urmatoarele motive:

• Cine asigura finantarea acestor entitati ale statului? Evident ca executivul care colecteaza taxe de la persoanele fizice si juridice. In conditiile in care nu exista surse de finantare proprii pentru toate aceste institutii (Parlament, justitie, executiv), administrate independent, separarea puterilor in stat este mai mult formala. Dependenta financiara a entitatilor functionale ale statului este evidenta. Important este si modul in care se finanteaza aceste institutii – prin taxe care sunt obtinute prin coercitie (forta legii) si care face ca, cel putin in privinta acestora, actiunea celor trei categorii de institutii (executiv, legislativ, justitie) sa fie una concertata;
• Imposibilitatea de a diviza perfect functiile intre aceste institutii: guvernul (executivul) produce hotarari de guvern sau produce legislatie secundara derivata din imposibilitatea parlamentului de a emite legi pentru orice tip de speta care apare in practica. Justitia, prin precedentul judecat, nu asigura doar o interpretare si o aplicare a legilor ci dau nastere, intr-o masura mai mica sau mai mare, la legislatie secundata. Este dificil, cel putin pe partea de legificare, sa avem o separatie perfecta functionala intre diferitele institutii ale statului.
• Institutiile statului care asigura diferitele functii ale acestuia nu se afla (sau nu ar trebui sa se afle) pe picior de razboi permanent. Actul guvernarii trebuie sa presupuna un control reciproc dar nu un conflict permanent. Armonia de multe ori este insa rupta pentru faptul ca institutiile care asigura diferitele functii ale statului ajung intr-un conflict de interese. In final, pentru a evita un razboi civil, trebuie sa existe o institutie deasupra tuturor care sa transeze litigiile care apar intre aceste institutii. Apare imediat problema hegemoniei acestei institutii si a necesitatii controlarii sale de catre societatea civila pentru a exista o protectie impotriva abuzurilor (a se vedea Curtea Constitutionala). Separarea puterilor in stat este imperfecta si din acest punct de vedere, o dictatura a celor care transeaza conflictele institutionale fiind usor de atins.
• Cu cat suspiciunile si slabiciunile guvernantilor sunt mai mari, cu atat apare necesitatea intaririi controlului reciproc intre institutiile functionale ale statului. Exista un risc inerent al paralelismului functional (mai multi care controleaza incrucisat acelasi lucru), riscul unei birocratii excesive dezvoltata in sistem piramidal (controlori controlati de alti controlori) si, implicit, riscul de coruptie (cu cat formalitatile de raportare sunt mai mari si fata de foarte multe institutii ale statului, cu atat apare un cost mai mare al indeplinirii acestora si, deci, o tentatie de la evita prin coruperea institutiilor statului ca ele sa inchida ochii).
• In spatele institutiilor sunt de fapt tot oameni care sunt imperfecti si care sunt tentati sa deturneze puterea in beneficiul lor. Nu exista functionari publici (legiuitori, judecatori sau executivi) care sa actioneze 100% independent de interese proprii sau de grup. Separarea puterilor in stat este neputincioasa in fata unor judecatori care sunt formal independenti dar care sunt corupti sau ignoranti. Nu are nici o relevanta separarea puterilor in stat in cazul unui guvern care aloca proiecte publice catre grupuri de prieteni sau in cazul unui parlament care voteaza legi menite sa favorizeze grupuri restranse de cetateni in defavoarea majoritatii.

In plus, nu trebuie uitat din vedere faptul ca puterile intre diferitele institutii sunt definite prin Constitutie care este votata de o majoritate cu educatie redusa si propusa de o minoritate formata din elitele intelectuale. Votul unei astfel de Constitutii care face referire la separatia puterilor in stat depinde de nivelul de educatie al celor care voteaza dar si de implicarea politica a populatiei (daca merge sau nu la vot). Atunci cand Constitutia si Parlamentul nu sunt alese / aprobate prin vot universal si cu praguri electorale ridicate (votate de cat mai multa populatie), statul va fi unul nedemocratic si va fi expus controlului unor grupuri restranse de oameni politici. Rolul partidelor si rolul societatii civile in actul guvernarii si al legiferarii este si el important in aceasta separatie a puterilor in stat. O serie de functii de conducere din aparatul administrativ (legislativ, executiv, judecatoresc) au in spate numiri politice din randul partidelor aflate la guvernare. Este foarte important si cum este reglementata migratia de la un partid la altul. Modul in care se aleg reprezentantii in legislativ este si el important: pe liste de partid sau prin vot uninominal. Mai mult, este important si cat de usor un candidat independent poate accede la o pozitie in legislativ. Rolul societatii civile (ONG, presa) si transparenta fata de aceasta este si ea importanta. Aservirea politica a acestor grupuri este si ea un aspect sensibil.

Toate aceste probleme fac din separarea puterilor in stat mai degraba un deziderat si nu o chestiune clara si usor de transat. Este evident faptul ca nu prin Constitutie, lege sau institutii ale statului obtinem mai putin haos sau mai multa corectitudine in viata de zi cu zi, ci dimpotriva. Cu cat puterea (sau atributiile) de care beneficiaza diferitele institutii ale statului se reduc semnificativ, separarea puterilor in stat devine nesemnificativa. Eficientizarea functionarii aparatului de stat nu va veni niciodata de la institutii aparent independente. Discutia trebuie rapid mutata catre minimizarea rolului statului in viata economica si nu catre „o mai buna reglementare” sau catre „institutii mai vigilente si mai puternice„.