FMI_Articol publicat inițial pe plaforma Ziare.com

Cei de la FMI și-au dat mâna peste țară cu cei de la BNR (și apoi cu Președintele) făcând un adevărat zid împotriva relaxării fiscale (mai exact împotriva reducerii de TVA). Motivele invocate sunt dintre cele mai bizare și complet în răspăr cu teoria economică. Deși FMI ar trebui să gândească economic, nu o face și, prin poziția lor explicită, specialiștii trimiși de instituție să ne păstorească în vremuri de restriște trădează lacune severe în plan economic. Iată câteva mostre de analfabetism economic care îmi ridică serioase semne de întrebare cu privire la cât de serioși sunt cei de la FMI și cât de credibili sunt în a le lăsa România pe mâna lor pentru a fi guvernată (vezi aici sursa):

  1. Înainte de a reduce taxele, spun reprezentanții FMI în România, guvernul trebuie să ne asigure că realizează o mai bună colectare a taxelor și impozitelor. Orice manual de economie vă poate spune că taxele mici se colectează mai bine și mai ușor decât taxele mari. Adică menținerea taxelor la nivelul actual nu va duce niciodată la performanță în materie de colectare (vezi aici cum au crescut veniturile la buget și ca urmare a reducerilor de taxe). România se pare că dintr-un TVA de 24% abia dacă încasează în jur de 14% din el, în condițiile în care TVA este principala sursă la bugetul de stat. Adică evaziunea este la cote înalte și este imposibil de combătut cu astfel de procente. Valoarea de 24% este tentantă pentru a corupe pe oricine vine în control la o firmă. Mai mult, taxele mari nu fac decât să reprezinte bariere în calea afacerilor care nu se află într-un mediu concurențial real; pot folosi organul fiscal drept element de luptă împotriva concurenței (e fac evaziune și peste concurenții mei năpădesc controalele sistematic). Taxele mari generează corupție care, automat, generează birocrație și supra-reglementare care sufocă și mai mult orice inițiativă privată. În plus, nu văd de ce ar trebui românii să plătească un TVA de 24% pentru ineficiența aparatului de stat condus de politicieni care au interese contrare sectorului privat în materie de îmbunătățire a serviciilor publice și de ce ar trebui să legăm relaxare de ineficiența statului în a colecta taxele sufocante. Atunci când taxele sunt setate la un nivel insuportabil (și 24% este un nivel insuportabil) orice procent în plus în colectare se obține cu costuri imense (ar trebui în final să plătim câte un controlor de TVA pentru fiecare firmă din România, și sunt vreo 600.000, și nici atunci nu putem fi siguri că se ajunge la o colectare perfectă).
  2. Se vorbește în scrisoare de cheltuirea mai eficientă a banilor publici. Aceleași manuale de economie ne spun că banii pe care statul îi are de cheltuit provin din taxe obligatorii. Adică în spatele banilor publici există hazard moral care se traduce astfel, pe scurt: tu trebuie să îți plătești taxele orice ar fi, fără să ai mecanisme clare și directe de control asupra modului în care sunt folosiți acești bani de statul care acționează ca un terț. Adică în statul utilizează agresiv forța sa pentru a obține venituri pe care apoi le distribuie arbitrar. A doua problemă care alimentează hazardul moral este tocmai acest arbitrar din spatele deciziilor politice de alocare a fondurilor din bugetul de stat. Hazard moral înseamnă întotdeauna ineficiență. Statul nu dă faliment niciodată. Dacă cheltuiește prost banii nu dă socoteală nimănui. Dacă alocă prost banii nu dă socoteală nimănui. Aceste lucruri îl fac complet ineficient prin raport cu alocarea banilor prin mecanisme private (piață). Singura modalitate prin care putem spori ”eficiența” statului este să reducem implicarea sa în mijloacele de producție (privatizare) și prin reducerea la maxim a veniturilor aflate la dispoziția sa (adică reducerea taxelor);
  3. Aceeași specialiști spun că România trebuie să se orienteze mai mult către deplasarea dinspre investițiile finanțate de la buget către proiectele finanțate din fonduri UE. Fondurile acelea provin tot din taxele românilor (și a altor europeni la fel de îndatorați și în strâmtoare). Deciziile din spatele alocării lor sunt tot politice și tot arbitrare. Sunt la fel de problematice ca și cele guvernamentale. Mai mult, multe dintre proiecte au la bază cofinanțare, adică bani importanți tot de la bugetul de stat. E drept că după ce taxezi românii și plimbi banii pe la UE și înapoi (după ce se înfruptă toți de pe traseu din ei) ar trebui să fii absurd să ceri românilor alte taxe pentru proiecte finanțate exclusiv de către guvern. Dar noi avem probleme și cu proiectele europene și cu cele guvernamentale. Ambele categorii sunt ineficiente, sunt suspecte de corupție și sunt blocate pentru că nimeni nu își mai asumă răspunderea unor licitații publice de frica DNA. Specialiștii FMI nu spun nimic despre privatizarea sectoarelor cu problemă în România care pot fi apoi finanțate din resurse private (sănătate, infrastructură, educație etc.). Ei nu ne spun nimic despre reformarea fondului public de pensii care de ani buni funcționează pe deficit și consumă cea mai mare parte din bugetul de stat, fără să ofere pensii semnificative, cu excepția unor categorii și caste privilegiate care mereu ies la înaintare când e vorba de apărarea cu cerbicie a acestora. Acești emisari ai FMI nu spun nimic de piața privată de capital și posibilitatea de a prelua finanțarea proiectelor de anvergură. Cei de la FMI nu vorbesc deloc despre conectarea României la fondurile private de investiții (care de câțiva ani sunt în picaj general), deși prezența FMI în România a fost mereu motivată astfel: FMI va da semnalul important investitorilor că țara este pe mâini bune și ei vor da aici năvală. Cei de la FMI nu au pus și nu vor pune niciodată vreo presiune pe guvernul României pentru a îndrepta lucruri.

FMI este o instituție puternic politizată care niciodată nu a avut de a face cu economia reală, cea privată. FMI este inamicul declarat al mecanismelor de piață și asociatul guvernelor slabe în lupta lor cu sărăcia și subdezvoltarea. FMI este o iluzie și o instituție care trebuia să dispară odată cu prăbușirea sistemului de la Bretton-Woods (1971). FMI este când băiatul ”rău”, când cel ”bun” pentru guverne care stau mult prea mult cu ochii pe votul popular și mult prea puțin dispuse să întreprindă reforme structurale reale. FMI este o instituție comodă pentru politicieni de duzină care niciodată nu iese în fața alegătorilor pentru a fi votată. FMI este un iluzoriu colac de salvare și un iluzoriu câine de pază al macrostabilității și reformelor.  La rigoare, FMI rămâne un instrument, se pare foarte eficient, în mâna marilor puteri, temătoare că unele țări mici emergente ar fi dispuse la reduceri de taxe semnificative și pe care îl folosesc pentru a ține mereu îndatorate aceste țări și mereu în necaz. Aș vrea să văd o poziție profesionistă și explicită a celor de la FMI pe toate problemele structurale ale României și cu soluții clare. Mă amăgesc singur însă, pentru că nu voi vedea așa ceva niciodată, doar bani ieftini (tipăriți de marile bănci centrale) puși pe tava guvernelor cu promptitudine pentru a le conserva status-quo-ul (incapacitatea sau indisponibilitatea de a face reforme reale).

Nu există model de succes care să aibă în spate această instituție și nici nu există țară care să fie salvată de intervenția acestui instrument financiar periculos care, mai degrabă, te împinge în prăpastie decât te îndepărtează de ea (conform aceleași scrisori, sub atenta ”supraveghere” și ”coordonare” a FMI, datoria publică s-a triplat aproape în ultimii ani). Așa că nu mă miră poziția FMI și combativitatea sa împotriva taxelor mici. Însă mă îngrijorează, cel puțin la fel de mult, prezența acestei instituții în spațiul guvernamental din România, fără semne prea mari că vom scăpa prea curând de ei.


10 Comments on “Analfabetismul economic al celor de la FMI”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. olimpiu says:

    Ei nu sunt analfabeti, ci doar literati mincinosi „ca-ti vreau binele” ca si aia care „te salveaza de arme chimice ca sa-ti ia petrolul”!
    Au aceiasi „scoala speciala”!

  2. Yogy_thebear says:

    Domnule Cristian Paun
    Astia de la FMI care poate chiar cred ca fac si zic bine sunt niste Keynesianisti rupti total de realitate ,niste socialisti monetari care cred ca sunt in stare sa se joace cu economia ca au ei o formula minune…..
    Am mai zis asta o data in articolul precedent :
    Cand reduci taxarea pe bune atuncea trebuie sa reduci obligatoriu si dimensiunea si scope-ul statului !!!
    Nu poti sa ai stat social /wealfare state cu taxare mica !(bine poti pe credite si deficit da alea tot populatia le plateste prin inflatie….!!)
    Va multumesc din suflet pentru acest blog si aceste articule ,singurele relevante din spatiul romanesc….
    Exista atatia asa zisi specialistii la televizor care citind articolele dumneavoastra si formandu-mi o gandire economica corecta ma ingrozeste ce prostii spun….

  3. Ion Ionescu says:

    Yogy_thebear, tu esti total rupt de realitate, nu FMI.
    Olimpiu a punctat perfect realitatea.

  4. Cris says:

    FMI si-a pierdut orice credibilitate in momentul in care a inceput sa imprumute statele cu bani de mancare (salarii si pensii) in detrimentul investitiilor. Cu banii de mancare imprumutati, reprezentantii guvernelor nationale si cei ai bancilor centrale, au devenit „agenti de vanzari ai FMI” cumparand pacea politica, si promovand, mai apoi, interesele finantatorilor (de fapt interesele unor puteri si organizatii straine de interesul national). Iar aceste organizatii sunt bancile si cercul ocult, corporatist care trage sforile in tarile emergente pentru resurse ieftine.

    Asa se face ca, o tara imprumutata de FMI devine datoare vanduta pe termen lung si e nevoita sa practice tot felul de masuri denumite „dure dar necesare” – taieri de salarii si pensii, cresteri abupte de taxe, concedieri, interventii brutale in drepturile salariatilor, etc….

    Amestecul in treburile interne ale unei tari suverane din partea acestor „puteri si interese straine” este unul brutal – practic acesti camatari hotarasc daca ai sau nu ce pune pe masa copiilor tai, cat castigi, cat trebuie sa muncesti pentru a castiga o subzistenta, lucuri care nu sunt comune cu economia de piata ci mai degraba cu o dictatura capitalista, un fel de totalitarism economic.

    Cand guvernatorul bancii centrale intra cu bocancii in politica Guvernului, se cheama ca nu mai avem democratie ca votul si institutiile democratice au devenit inutile.

    E clar pentru toata lumea ca Isarescu reprezinta interesele unor cercuri bancare si corporatiste in Romania, interesate ca actuala stare de lucruri, caracterizata prin munca multa, bani putini si taxe mari sa se mentina.

    Dar ipocrizia maxima la Isarescu rezida din declaratia: „Nu poti sa scazi concomitent taxele si sa cresti salariile”… Bine ca in timpul lu Basescu s-a putut realiza exact invers: sa cresasca taxele concomitent cu reducerea criminala a salariilor si pensiilor.

  5. cksvnsk says:

    Asta-i rezultatul conjuratiei dintre un pedofil si un agent sovietic (conform propriilor martusiri). Chiar daca acordul de la Breton Woods a decedat, fantomele lui continua sa bintuie…

  6. Cris says:

    Cum bine observa cineva mai sus, nu e vorba de „analfabetism economic” ci de o escrocherie gandita, studiata, de un joc de putere. Orice om, firma sau stat care are o datorie devine sclav pe termen lung la camatari.

    Din punctul meu de vedere camataria institutionalizata si acordurile cu retelele de crima financiara organizata, de tip FMI, ar trebui interzise prin lege.

    E clar pentru toata lumea ca Isarescu e sclavul / purtatorul de cuvant al unor astfel de retele.

  7. iosiP says:

    Orice om, firma sau stat care are o datorie devine sclav pe termen lung la camatari.

    N-aveau decat sa nu se imprumute: contractul e contract si se incheie, de regula, cu paragraful „prezentul inscris reprezinta vointa partilor”.
    Iar daca Dorel poate invoca scuza ca nu stia ce semneaza (cand si-a luat credit in CHF), statul grec nu are aceasta scuza, asa ca ne (scuzati) fyte pe noi toti ca sa continue regimul de „far niente” pentru frectionari.

  8. Cris says:

    @iosiP

    Din pacate lucrurile sunt mult mai complexe decat poti tu sa intelegi… Muncitorii de rand (iobagii comuni) au ajuns ca, din banii obtinuti prin munca, sa nu poata plati decat mancarea. Pentru restul au nevoie de credit… Si atunci, vrand, nevrand devii dator. E o chestie de vointa, cum spui tu.. dar, pana la urma nu ai loc de intors – ori faci un credit ca sa faci ceva in viata… ori traiesti toata viata doar ca sa mananci un salariul de mizerie. Alege… daca poti.

  9. Cris says:

    Domnule Paun,

    Nici nu se pune problema ca TVA-ul sa scada in trepte, la 21% si mai apoi la 19% pentru ca e vorba, pana la urma, de corectarea unui abuz fiscal, care a pus pe chituci o tara, nu de o scadere de taxe. Idem in cazul supraaccizei la carburanti si a taxei pe stalp – ambele abuzuri fiscale, care trebuie corectate. Ca nu se mai dau banii inapoi celor pagubiti e alta poveste, dar sunt abuzuri fiscale, cu efecte nefaste in economie, care trebuie corectate.

    Pentru Mugur Isarescu imi pare rau ca el, spre deosebire de Ponta care este un impostor, stie foarte bine, din cifre, cat de criminala a fost ajustarea de nivel de trai in urma terorismului fiscal din 2010. Si totusi o tine pe a lui.. Asta e trist.. Sa vezi cum un economist redutabil are ochelari de cal.

  10. iosiP says:

    @Cris, ma bucura sincer faptul ca, spre deosebire de mine, tu le intelegi pe toate!
    Poate ca de-aia eu am o casa de vacanta, o masina decenta si niciun credit bancar (exceptand cardurile ale caror solduri le platesc in fiecare luna, spre disperarea bancilor) iar tu te dai „solvent” pe Internet 🙂

Dă-i un răspuns lui Cris

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person