TVA-244-6548_185x185Din discuții cu diferiți experți fiscali, care stau foarte bine la capitolul reglementări și foarte prost la capitolul economie și principii economice, aud tot mai des în ultima perioadă o aberație economică ce merită să nu fie lăsată așa: TVA este o taxă pe valoarea adăugată, o taxă aplicată consumului, o taxă care îl afectează puțin spre deloc pe producător / antreprenor, firme în general. Această aberație este invocată, culmea, și ca argument împotriva reducerii TVA de acești experți fiscali.

Aș începe prin a spune că nu există taxă care să fie neutrală economiei în general. Nu există taxă ”bună” și taxă ”rea”, chiar și atunci când vorbim de taxe aplicate, chipurile, din rațiuni de ordin statistic sau din rațiuni de a stimula / reduce anumite fluxuri economice. TVA este o taxă care se aplică din primul moment în care materiile prime, bunurile intermediare și bunurile finale trec de la un producător la altul pentru ca în final să ajungă la consumator. Fiecare bun are anumite stadii de producție, în care se adaugă valoare nouă bunurilor intermediare create. Este bine ca aceste stadii de producție să fie cât mai alungite, aceasta însemnând că din bunuri primare vom avea de a face cu bunuri finale cu grad înalt de prelucrare.

Să încercăm să fim acum mai expliciți printr-un exemplu: să presupunem că o firmă A extrage minereu de fier în valoare de 100 lei (preț din factură fără TVA). Vinde acest minereu cu 100 de lei la care adaugă TVA de 24%, adică îl vinde cu 124 lei / unitate. Minereul este preluat de către un combinat siderurgic (firma B) la acest preț pentru ca el să îl facă tablă, adăugând și alte ingrediente (muncă, tehnologie, excludem că ar fi nevoie și de alte materii prime). Tabla ajunge să aibă o valoare adăugată suplimentară de 200 lei fără TVA, adică minereul de fier a devenit tablă prin tehnologie și muncă de la 100 lei fără TVA (sau 124 lei cu TVA) la 200 lei fără TVA (248 lei cu TVA). Firma A își va recupera diferența dintre TVA colectat (24 lei) și cel plătit pentru diverse cheltuieli de producție (lopeți, mașini, utilaje). Trebuie spus că TVA pentru mașini și utilaje care se consumă la mai multe cicluri de producție se recuperează diferit decât TVA de pe consumabile care se folosesc pentru fiecare ciclu de producție. Firma B va avea de plătit TVA de 24 de lei când cumpără minereul de fier, plătește TVA pentru echipamentele și consumabilele pe care le consumă pentru a produce tabla și încasează TVA de 48 lei de pe fiecare unitate de produs finit. Regularizează ca și firma A TVA-ul (diferența dintre ce încasează și ce plătește). Tabla este cumpărată acum de către o firmă care face autoturisme, firma C care le vinde către consumatorul final, care poate fi persoană fizică sau poate fi persoană juridică. Să presupunem că după prelucrare (muncă, tehnologie, fără alte materii prime pentru simplificare), produsul finit (autoturismul) ajunge să coste 1000 lei fără TVA (1240 lei cu TVA). Las la o parte discuțiile despre existența unor firme care nu sunt plătitoare de TVA, firme pentru care se returnează TVA (cele care exportă) sau care plătesc un TVA reținut la sursă (importuri), ele sunt cazuri particulare care complică discuția, și așa stufoasă. Las la o parte și schema fiscală complicată a TVA (e nevoie de 5 conturi diferite): TVA de plată (4423), TVA de recuperat (4424), TVA deductibil (4426), TVA colectată (4427) și TVA neexigibil (4428) care pentru cineva novice în ale fiscalității și contabilității devine o problemă clară care te aruncă automat în brațele contabililor și consilierilor fiscali.

 Plecând de la exemplul de mai sus haideți acum să argumentăm de ce TVA nu are cum să aibă un efect neutral asupra sectorului de afaceri și că acesta nu ar trebui să rămână indiferent la scăderea sau creșterea TVA:

– În primul rând, TVA apare la consumatorul final. Orice bun se vinde cu TVA în prețul final. Consumatorul, mai ales atunci când este vorba de consumatori săraci, cu venituri drămuite sau când este vorba de bunuri ușor substituibile, cu valoare adăugată mică (alimentele de exemplu) unde concurența este foarte mare, se uită la preț. Prețul final este elementul esențial în decizia sa. Nu e totuna ca în final pentru o mașină pe care vrei să o cumperi să plătești statului 24% sau 19% (de ce nu mai puțin!). E o diferență de 5% care în bugetul omului sărac se vede clar. Dacă nu cumpără consumatorul, companiile producătoare nu vând. Dacă producătorii nu vând, ei nu au profit și trebuie să umble la costuri sau dau faliment într-un final. Și situația se propagă apoi pe tot lanțul de producție la toate nivelele (și la minereu de fier, tablă). În final toți se confruntă cu un consum mai mic pentru că la nivel de consumator resursele disponibile sunt dijmuite semnificativ. Când a crescut TVA la 24% consumul a scăzut clar (mai ales la bunurile de folosință îndelungată cu valoare adăugată mare). Nici acum anumite segmente de consum nu și-au revenit, și cel mai probabil nu își vor reveni cu un astfel de TVA. În plus, producătorii nu uită că sunt și ei consumatori. Și ei încearcă să pună un TVA mare plătit de ei pe consumurile lor în profitul cu care produc, dacă piața și consumatorii acceptă acest lucru.

– Persoanele fizice salariate (cei mai mulți în România obțin venituri din această sursă) sunt cele mai afectate de TVA mare pentru că nu pot regulariza TVA-ul. Un antreprenor mai poate încărca cheltuieli pe firma sa care regularizează TVA din veniturile obținute. Șmecheria cu PFA a fost o portiță de scăpare pentru anumite categorii de salariați care au creat un regim fiscal privilegiat, și pe care codul fiscal actual o corectează dar o dublează și de scăderea TVA, ceea ce este foarte bine.

– După cum îi spune numele, TVA este o taxă pe valoarea adăugată. Adică statul taxează valoarea adăugată, fiecare stadiu nou de producție fiind dijmuit semnificativ de stat. Atunci când o face, antreprenorii vor căuta să adauge cât mai puțină valoare și să vândă produsele în alte țări unde taxarea valorii adăugate este mai redusă. Prin aplicarea unui TVA mare în final ajungi ca în țara ta să se producă bunuri indigene cu valoare adăugată mică. Valoare adăugată înseamnă tehnologie și inovare, înseamnă capital investit, înseamnă muncă implicată în procese de producție complexe.

– TVA, deși se regularizează (plătești doar diferența între TVA încasat de tine când vinzi mai departe ceea ce produci și TVA plătit pentru tot ceea ce contribuie la procesul de producție – mașini, utilaje, echipamente, consumabile etc.), pentru firmele de intermediere (magazine de desfacere de exemplu) înseamnă mai degrabă plată decât încasare: plătesc 124 lei (24 lei TVA) ca să cumpăr minereul de fier, îi pun un adaos comercial de 10 lei și încasez pe el 134 lei fără TVA (adică 166 lei cu TVA, din care TVA este 32 lei; am plătit 24 lei TVA să cumpăr minereul, am încasat 32 lei din minereul vândut cu factură mai departe, fără să fac altceva decât să îi adaug 10 lei. Aparent, expertul fiscal ar spune: ai de plată TVA după regularizare pentru că ai plătit 24 lei TVA și ai încasat 32 lei, se regularizează cu 8 lei TVA (TVA aferent cumpărărilor este mai mare decât TVA aferent vânzărilor, soldul 4426 este debitor). Însă situația nu identică pentru toate afacerile. La firmele mici, care vând puțin (doar intermediază), TVA aferent cumpărărilor poate fi mai mare decât TVA aferent vânzărilor de cele mai multe ori (vinzi cu costuri mari), acolo poate fi mereu vorba de încasat TVA, tocmai de aceea statul a creat pentru microîntreprinderi posibilitatea de a nu fi plătitori de TVA. La firmele mari situația e complet inversă: acolo vânzarea se face cu costuri / unitate vândută mult mai mic, regularizarea e de cele mai multe ori negativă (vorbim de TVA de plată, și nu puțin). Firmele mari au de plată TVA în timp ce firmele mici au de încasat TVA de cele mai multe ori. Companiile puțin capitalizate, intensive în muncă plătesc TVA mai mult decât cele care au bunuri de capial și tehnologie semnificativă.

– Plata, încasarea și regularizarea TVA reprezintă un efort și o muncă neplătită pe care sectorul privat o execută pentru stat. TVA este o taxă indirectă aplicată pe cifra de afaceri. Statul obține eficient niște bani fără a avea personal plătit care să asigure colectarea. Are doar niște inspectori care pe sărite controlează și mențin situația sub control. Cu cât TVA este mai mare, cu atât profitul statului este mai mare. Printr-un TVA mare (și prin orice taxă indirectă aplicată afacerilor cum ar fi impozitul pe dividend, impozitul pe profit etc.) firmele sunt transformate abuziv în încasatori de taxe pentru stat (agenți fiscali) și își pierd timp semnificativ cu formalitățile de decontare, fără a avea un profit prea mare din acest lucru.

– Regularizarea TVA cu statul este o altă operațiune greoaie. Când ai de recuperat bani de la stat îi recuperezi greu. Când ai de plătit bani din TVA la stat trebuie să o faci cu maximă rapiditate pentru că altfel intri în belele cu fiscul (penalități, dobânzi usturătoare). Fluxul de nu numerar al unor afaceri poate fi dat peste cap de această taxă, decontările de TVA cu statul depinzând nu doar de cât vinzi (încasând TVA) ci și de cât cheltuiești (plătind TVA). TVA este deci un element de impredictibilitate semnificativ pentru lichiditatea oricărei afacere.

TVA este cea mai importantă la bugetul de stat. Aceasta nu înseamnă că taxa respectivă nu trebuie diminuată la un nivel suportabil pentru toată lumea. Deși contabilii și experții fiscali încearcă să ne convingă de contrariul, consumatorii și producătorii sunt de aceeași baricadă când vine vorba de reducerea taxelor. Prin taxarea excesivă, bunurile ajung mai scumpe la consumatori. Taxarea excesivă reprezintă cost și stres pentru o afacere. Taxarea excesivă este o formă incorectă și abuzivă de austeritate care trebuie redusă la minim. Taxarea excesivă generează birocrație, corupție și privilegii pentru unele companii în piață (decontări ilegale de TVA, controale preferențiale la anumite firme în timp ce altele sunt ocolite sistematic). Taxarea excesivă omoară lent din economia care trebuie să fie prioritatea zero pentru orice națiune și care zi de zi ne servește bunurile de care avem atâta nevoie: economia privată. Experții fiscali sau contabilii, care încearcă să ne convingă de neutralitatea TVA pentru mediul de afaceri, privesc tehnic problema și scapă argumentul esențial al discuției, cel economic.

TVA atunci când scade (ca orice taxă dealtfel) pune pe picior de egalitate toate companiile. Cu cât taxele sunt mai mici (mai ales cele indirecte), cu atât afacerile se concurează mai puternic între ele și rezistă dacă ajung la consumator în condițiile cele mai bune. O taxă mare face ca o parte din companii să evazioneze pe riscul lor, altele să evazioneze cu ajutorul fiscului în timp ce altele dau faliment încercând să fie corecte.

Dacă tot e neutral mediul privat de afaceri la TVA, de ce să nu îl facem 100%?


13 Comments on “O aberație a fiscaliștilor: TVA nu afectează firmele!”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. cksvnsk says:

    TVA-ul actioneaza chiar si mai subtil ca inhibitor: daca emit o factura cu pretul net de 100, trebuie sa pun totalul de facturat 125. Acuma se pune si o alta problema, de cash-flow: in mod efectiv, clientul trebuie sa scoata din buzunar 100 (valoarea serviciului meu), plus 25 (reprezentind TVA). Pina in momentul in care se regleaza contul de TVA al clientului, banii astia (25) trebuie clientul sa-i puna de undeva. Am observat acest lucru in mod direct: un pret de 100 practicat catre un client dintr-o alta tara EU este mult mai usor de inghitit (pentru ca brut egal net pe factura), decit pe piata domestica (unde 80 pare sa fie limita superioara).

  2. Cris says:

    Foarte bun si explicit acest articol. Eu sunt de parere ca ar fi mai bun modelul american, de colectarea a TVA numai de la distribuitorul final (vanzator), fara a mai colecta TVA pe tot fluxul economic. Ar fi mult mai simplu de gestionat si mult mia usor de controlat evaziunea fiscala.

    La americani, taxa de vanzare se pune numai de cel care vinde ultimul produsele catre consumatori. In acest fel, ai de 100 de ori mai putini colectori de taxa, poti sa-i controlezi mai bine si acestia au tot interesul sa colecteze corect taxa si s-o verse bugetului de stat pentru ca neplatind taxa la achizitie, practic aloca mai putin cash-flow, iar atunci cand incaseaza cu tot cu TVA au un plus de lichiditate si pot achita taxa.

    Ar fi foarte interesant ca in UE sa se aplice modelul american de TVA.

    In privinta avantajelor ale reducerii TVA la 19% ele sunt atat de evidente ca doar tampitii nu le vad. Se cumpara mai mult (Romania are un deficit cronic de cerere, o parte de necesar de consum neacoperita din lipsa banilor)… si in final, rezulta aceleasi taxe colectate de stat.

    Dezamagirea mea cea mare fata de Isarescu este ca omul acesta cunoaste, cu cifre, deficitul de consum la gospodariilor, datorita puterii de cumparare reduse. Stie foarte bine ca o simpla crestere a veniturilor cu 500 de lei pe gospodarie in Romania (din reduceri de taxe, etc) ar scula din morti industrii care abia o taraie cu activitatea, pentru ca nu au oamenii bani si vanzarile merg foarte prost.

    Principalul efect al reducerii de TVA este tocmai revigorarea micilor industrii, a serviciilor. Chiar si un mic spor de putere de cumparare se va vedea in consum. Oamenii vor merge mai des la Service, nu vor mai schimba filtrele in parcare.

  3. Cris says:

    Petrom a anuntat un profit in scadere cu 25% pe primele sase luni din 2015. E rezultatul politicilor nesabuite de taxare abuziva a consumatorilor la pompa, Petrom fiind „mana in mana” cu guvernul in acest proces. Urmarea acestui mod de taxare: romanii au alimentat si continua sa alimenteze cu tzaraita, doar strictul necesar de combustibil (cca. 50-100 lei pe luna), masinile stand mai mult parcate decat in miscare. Consumul de combustibili e un indicator clar al nivelului de trai… Alte comentarii sunt de prisos.

  4. Yogy_thebear says:

    Domnule Cristian Paun .
    Se tot vorbeste la televizor despre crestere economica si PIB dar nu se explica care este relevanta si importanta acestor cifre !?
    PIB-ul reflecta ceva real sau nu ?
    Cresterea economica ce este ?? Spre unde tot putem sa crestem ma rog ?
    Poate ca par stupide intrebarile mele ,dar as fii recunoscator cu niste raspunsuri de la cineva care stie .

  5. Paun Cristian says:

    @ Yogy

    O să scriu un articol de blog despre PIB.

    Urmează să public un articol teoretic despre rolul fondurilor europene în dezvoltarea economică și acolo am explicat pe larg iluzia din spatele PIB.

    PIB are cateva probleme și dinamica sa le cuprinde:
    – Nu include economia subterană sau cea neoficială (agricultura, autoconsumul);
    – Nu include bunurile intermediare ci doar pe cele finale, ori e foarte complicat uneori să distingi între bunuri intermediare și bunuri finale, bunuri intermediare și bunuri de capital etc.
    – Nu include datoria acumulată de sectorul privat și de către cel public. La partea cu datoria privată nu ar fi mari probleme, la cea publică da. PIB are deci neajunsul că poate să crească prin umflarea datoriei publice care să alimenteze cheltuieli publice fără rost.
    – PIB este greu de calculat: sunt 3 metode consacrate și toate 3 au probleme și lipsuri.

  6. Yogy_thebear says:

    Domnule Cristian Paun
    Va mulumesc atuncea si astept sa publicati articolul !
    Dar o rugaminte daca se poate . Sa vorbiti si despre crestere economica :cum se calculeaza , ce exprima in realitate ,ce relevanta are ?
    Tot timpul m-am intrebat despre cresterea economica spre ce crestem !? Mi se pare ca discursul de la televizor cu cresterea economica ii identic cu acela din vremurile de altadata cand in fiecare an cresteau toate si nu se mai opreau .

  7. Cris says:

    PIB-ul ar trebui studiat in dinamica alaturi de gradul de indatorare a unei tari. Cu alte cuvinte, degeaba ai o crestere de PIB de 2.5%, sa spunem, daca in acelasi interval ai o crestere de indatorare de 5% sau o crestere a somajului de 6%. In aceasta situatie se numeste ca ai o crestere nesustenabila, pe datorie. E ca si cum te-ai impovara, indatorandu-te la banca si, ulterior, te-ai lauda la vecini ca iti merge bine.

    In alta ordine de idei – daca Romania nu avea economie de autoconsum si economie subterana era „Pa” de mult la cat de criminale au fost asa-zisele masuri de reforma implementate in Romania la cererea FMI si CE. Practic, o mare parte a romanilor a supravietuit si inca supravietuieste cu ce cultiva in curte sau castiga la negru… La actualul nivel de impozitare, daca toate veniturile ar iesi la lumina, tara s-ar bloca in secunda doi sistemul criminal de impozitare in zona veniturilor mici, de subzistenta, fiind unul letal in Romania…

    Isarescu ar trebui sa stie ca, atunci cand o tara impoziteaza drastic iobagia (cazul Romaniei) un TVA de 24% trebuie sa scada chiar si numai pentru faptul ca e abuziv de mare in raport cu veniturile nete disponibile pentru consum. In tara noastra peste 80% din micile servicii, specifice unei tari europene, civilizate, sunt blocate de TVA-ul de 24% si de veniturile mizerabile ale grosului populatiei care abia daca are bani de mancare.

    Si atunci cum poti sa asculti linistit aberatiile lui Mugur Isarescu fara sa te apuce drachii?

  8. Cris says:

    Economia Romaniei e praf, dar vad ca a inceput frenezia cresterii salariilor in sectorul public: la demnitari, la parlamentari si mai nou.. in sectorul medical. Nu ca medicii nu ar fi platiti mizerabil, in tara noastra dar.. de unde bani ???

    Ideea e ca, reducera TVA de la 24% la 19% care e de fapt o corectie nu o reducere nu ar trebui sa fie simultana cu cresteri de salarii in sectorul bugetar… dintr-un motiv cat se poate de simplu: economia Romaniei e praf si nu poate sustine astfel de masuri.

  9. iosiP says:

    @Cris, de unde bani? Pai din tiparnita lui Isarescu, ca doar nu face tendinita apasand pe „print”. Desigur, si pe baza faptului ca este an pre-electoral deci toate injuratirile vor fi adresate guvernului urmator.
    Iar daca urmatorul va fi (aproximativ) acelasi aplicam una dintre legile lui Ohm: Omh trai si Omh vedea 😛

  10. Cris says:

    Daca explici astazi unui copil sau unui tanar ca economia Romaniei avea, cu numai 30 de ani in urma, industrie si agricultura de amploare, flota fluviala si maritima, ca se fabricau avioane comerciale in Romania, ca se construiau amenajari hidrografice si centrale nucleare… iti spune ca ai vazut un film SF.

    Daca tinerii Romaniei ar putea face o comparatie intre ce era Romania, inainte de 1989, din punct de vedere economic si ce este astazi, s-ar sinucide in masa.

  11. Cris says:

    Crestera salariilor in sistemul medical cu 25% va induce in popor niste asteptari inflationiste destul de mari, care se vor adauga la efectele obiective ale secetei asupra inflatiei.

    Pe de alta parte…nici salariile de 1000 de lei la medicii rezidenti debutanti, identice cu cele ale agentilor de paza (necalificati) nu erau normale nici macar pentru o tara bananiera, aflata la periferia Europei, cum e Romania.

  12. Cris says:

    Dupa ce ani de zile Romania a platit salarii de maturatori sau de agenti de paza unor categorii profesionale cu pregatire superioara: profesori, medici, functionari publici, etc….acum, brusc, toata lumea vrea cresteri de 75%.

    Asa se intampla cand niste dubiosi conduc tara si raspandesc iluzia ca economia duduie cand, de fapt, e praf.

  13. iosiP says:

    Cris, ce fac functionarii publici ca s-si ia salariile?
    Incearca sa traiesti fara maturatori vreo sase luni (sa nu vorbim de gunoieri) si vezi ce de intampla… pe de alta parte, incearca sa treiesti fara „doamna” de la ghiseu si vei vedea ca nu se intamola mai nimic!

    Stre edificare, mi-am petrecut ultimele doua decenii implementand sisteme ERP, MIS si CSM in diverse firme privare instiutii, atat private cat si de stat. Stii care au fost piedicile fundamentale in implementarea proiectelor? Opozitia „doamnelor de la ghiseu”, desigur, care refuzau sa invete cum se lucreaza cu noua aplicatie si se temeau (pe buna dreptate) ca din zece vor ramane doar cinci!

Dă-i un răspuns lui iosiP

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person