Articol publicat și pe Republica.ro

Fantomele din RomaniaAberațiile din codul fiscal nu încetează să ne fascineze prin absurdul lor sau prin caracterul lor profund injust. Și aceasta cel puțin din următoarele motive: a). Noul cod fiscal a avut în centrul său o reducere normală de taxe (TVA mai ales) care trebuia, chipurile, compensată din altă parte. Această prevedere aberantă prin care dacă reduci o taxă trebuie să găsești sursa care o compensează nu lasă loc de prea multe reduceri de taxe în România și, de cele mai multe ori, atunci când taxele se reduc ele de fapt sunt mutate în alte taxe (introducerea de taxe noi cum a fost cazul ”taxei pe stâlp” sau a supra-accizei la carburant sau mărirea unor taxe existente cum este cazul acum a taxelor pe proprietăți). În consecință, cel care a propus reducerea de TVA trebuia neapărat să mute birurile în altă parte. La fel și în cazul reducerii impozitului pe dividend care a introduc contribuție la sănătate pe dividend (o taxă fiind transformată de fapt în altă taxă); b). Noul cod fiscal nu a beneficiat de o dezbatere autentică ce trebuia purtată nu cu specialiștii în fiscalitate sau pe la colțuri cu pseudo-reprezentați ai societății civile ci cu contribuabilul direct (antreprenori, persoane fizice autorizate etc.) Lipsa unei discuții și a unei transparențe a lăsat loc de foarte multe aberații și erori care fac din acest cod fiscal o bilă neagră pentru guvernarea anterioară; c). Noul cod fiscal, ca orice politică publică importantă, nu are în spatele său nici un fundament științific. Nu există studii de impact, nu există analize pertinente, nu există nici măcar o analiză logică cu privire la haosul fiscal pe care l-ar putea produce anumite măsuri pe care le conține.

Una dintre prevederile cu cântec ale momentului este cea a impozitării ”fantomelor” sau a impozitării celor care nu au nici un venit declarat în România dar trăiesc și supraviețuiesc în fel și chip și, din când în când, mai beneficiază de câte un bun public (merg pe drumuri publice, merg la un spital public etc.). În principiu, cel care a reglementat această situație are într-un fel dreptate: serviciile publice (medicale de exemplu) nu sunt niciodată gratuite; costul acestora provine din taxele pe care le plătesc contribuabilii. Dacă sunt mulți beneficiari ai acestor servicii și puțini contribuabili pentru ele calitatea serviciilor scade semnificativ, singura cale de a le ține în viață fiind creșterea impozitării pentru cei care încă mai plătesc sau lărgirea bazei de impozitare. Numai un socialist candid ar crede că, dacă în trecut a cotizat la sistem și nu a beneficiat de el, acum când nu mai are venituri statul este obligat să îl ajute necondiționat. Același socialist naiv crede că atunci când el cotizează la sistemul public (pensii, educație, sănătate) o face pentru el (într-un cont individualizat special) și că astfel are drepturi rezultate din obligația sa de cotizație. Nimic mai fals. Sistemul public are costuri ca orice alt bun livrat în condiții de piață de o entitate privată. Chiar costuri mult mai mari pentru că statul acționează cu o mare doză de hazard moral derivată din faptul că niciodată nu poate da faliment (cel puțin teoretic). Și atunci aceste costuri trebuie plătite cumva și de către cineva. Un sistem în care 1/3 cotizează și 2/3 beneficiază de serviciile sale fie este falimentar, fie nu poate oferi prea mult. Într-un astfel de context a apărut această idee năstrușnică. Fiecare să plătească o sumă de bani minimă la sistemul public de sănătate, are sau nu are venituri. Măsura este cu atât mai justificată cu cât la polul opus contribuție la sănătate se plătește pentru absolut orice venit: dividende, chirii, drepturi de autor etc. Sunt foarte mulți dintre noi care, încasând pe lângă salariu și aceste venituri, plătim câteva contribuții la sănătate cumulate. Și atunci o astfel de măsură pare a fi foarte justificată prin prisma unor astfel de contribuabili care plătesc de câteva ori serviciile publice și, în cel mai bun caz, beneficiază de ele la fel ca ceilalți (nu stai într-un salon de spital singur, deși teoretic ai plătit pentru toate paturile). Las la o parte lipsa de libertate de a alege la sistemul de sănătate pe care ți-l dorești: public sau privat (întâi plătești la sistemul public, chiar de câteva ori, și apoi dacă îți mai dă mâna poți opta și pentru o asigurare medicală privată).

Cei de stânga din România au și început să vocifereze când și-au dat seama de problemă, culmea propusă și votată tot de-ai lor. Imediat au apărut corifeii statului social să strige pe toate vocile că nu e drept ca un sărman fără venit să fie obligat să dea circa 50 lei pe lună pentru a beneficia de servicii medicale. Dacă nu are venit de unde să dea? Și aici adevărul este doar parțial. Tehnic vorbind, o bună parte dintre ei se află în întreținerea cuiva care are venit (prieteni, familie). Ar trebui ca cel care îl are în întreținere să poată să plătească pentru persoana fără venit și să îi fie dedus cumva acest efort fiscal. Alții lucrează la negru, într-o țară în care politicienii sunt preocupați să ridice cât mai sus din pix salariul minim pe economie. Am scris și am afirmat de nenumărate ori că această măsură cu salariul minim împinge spre muncă la negru pe cei marginali într-o afacere (dacă până acum foloseam o persoană pentru curățenia în birourile firmei impresionat de situația sa materială precară, creșterea salariului minim mă obligă să renunț la această persoană – la 1000 lei net se plătesc circa 860 lei impozite sau să îi propun să muncească la negru, cu costurile de rigoare pentru ambele părți). Mulți din România (o țară foarte săracă) care acum muncesc la negru sunt consecința directă a acestor aberații ”generoase” cu care politicienii ne gratulează pe bandă rulantă. Pot fi și alte persoane (numai eu cunosc 2 în anturajul meu) care trăiesc efectiv din veniturile transferate de familie din străinătate (deși sunt majori și pot munci fără probleme). Sunt și alte persoane care trăiesc exclusiv din ceea ce produc în gospodăria lor la țară și nu au alte venituri (servicii de tip telefon sau cablu TV fiind suportate de familie). Acești oameni nu au de unde să plătească într-adevăr. Dar nici nu au dreptul sistematic să apeleze la servicii publice pentru care nu cotizează. Mai sunt și alte persoane care intenționat nu înregistrează nici un venit în România și niciunde. Prin diferite forme și strategii supraviețuiesc plasând costurile existenței lor curente pe spinarea unor fundații, ONG-uri sau chiar SRL-uri create în acest scop. Și care, în caz de urgență, nu se sfiesc să meargă și să ceară cu tupeu să fie tratați ca oricare alt cetățean în sistemul medical public din România. Că, deh, toți trebuie să avem acces și drept egal la sănătate, educație, muncă etc.

Cedând acestei prevederi problematice există riscul ca anumiți cetățeni să își continue călătoria în regim de ”pasager clandestin” și să transfere costuri importante în buzunarul celorlalți. Cred că principiul din spatele măsurii este sănătos dar cred că mai trebuie lucrat puțin la definirea ”fantomelor”. Legea trebuie să fie foarte clară cu categoriile de persoane fără venituri și să limiteze cât mai mult hazardul moral și arbitrarul din spatele aplicării sale. Nu suntem o țară de contribuabili fantomă dar nici nu trebuie pornit un război fiscal cu toată lumea din dorința de a acoperi cât mai bine găurile negre generate de un stat eșuat.

Lupta cu ”evazioniștii” trebuie pornită doar atunci când statul s-a reformat complet și când suntem siguri că resursele pe care le colectăm nu sunt risipite sau nu sunt dijmuite usturător de politicieni rapace puși pe căpătuială cu orice preț.


8 Comments on “Fantomatica impozitare a fantomelor”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Cris says:

    Prima aberatie majora este OBLIGATIVITATEA asigurarii la Sanatate, indiferent daca ai sau nu venit. Daca ai venit, intleg rostul obligativitatii, dar cei care nu au venit de ce sa se asigure ???? Chiar si in ipoteza ca ar plati o ruda pentru ei, de ce sa fie obligatoriu ??? Nu e optiunea omului daca se asigura sau nu la sanatate? Daca omul opteaza sa traiasca din ce produce in propria gradina si sa nu mearga la medic.. .ce-l freaca grija pe stat???

    Eu zic ca abordarea ar trebui sa fie alta, total inversata. Onor statul roman, trebuie sa faca eforturi proprii pentru reabilitarea din temelii a sistemului medical pe cheltuiala proprie. Intr-un sistem medical, modern, de calitate, curata, civiliizat, cu aparatura moderna, unde nu se sta la cozi, unde nu se vine cu medicamentele de acasa, romanii se vor calca in picioare sa se asigure. Asta trebuie sa fie abordarea.

    Calitatea ofertei serviciului public motiveaza decizia omului de a se asigura la sanatate si nu obligativitatea, caracterul coercitiv.

    A aparut astazi un articol ca s-au cheltuit sume colosale pe amenajari stradale (borduri, panselute, etc.) cca. 600 de milioane in doar cativa ani… Anul acesta taxele locale au crescut cu 25% in Bucuresti. Ce se inatampla cu toti acesti bani? De ce nu ajung acolo unde este nevoie de ei? De ce nu se lasa naibby amenajarile stradale si parcurile sa se bage banii masiv in spitale ???

    Daca toate lucrurile se intampla anapoda in RO, de ce ar fi motivati romanii sa mai plateasca taxe? Care ar fi argumentul? Doar prosteala de care avem parte an de an, ca la sfarsitul anulu sa vina Curtea de Conturi sa evalueze paguba, iar noi sa bagam, cuminti, inca un deget in gura? Asta e rostul democratiei, a dezbaterii publice? Sa mai introducem inca un deget in gura, pe langa cele pe care le mai aveam deja acolo, constatand din nou dimensiunile jafului public?

    Statul nu se reforma niciodata complet dintr-un motiv simplu – reforma ar trebui pornita de aia care profita de lipsa de reforma, iar aia nu au niciun interes sa o faca. O sa ne uitam in continuare, ca prostii, la primarii, cu cheltuie o carutza de bani din taxe si impozite locale majorate.

  2. Vero says:

    D-le Paun, opinia dvs. privind sistemul public de sanatate este integral criticabila. Injustetea nu rezida in beneficiul freerideri-lor, ci chiar sistemul este alcatuit injust.

    De ce este orice venit impozitat cu impozitul pentru sanatate? De ce este legat acest impozit de dimensiunea venitului si nu este legat, asa cum ar fi firesc, de nivelul de servicii incluse in pachetul medical pentru care se plateste? De ce este acest impozit obligatoriu, desi se refera la niste servicii care-si au locul pe piata libera? Daca tot e un impozit, de ce e separat de asa-zisa cota unica si nu este inclus in impozitarea generala?
    (Pentru ca cei mai naivi sa nu observe ca nu avem impozitul asa-zis mic de 16%, ci impozitarea reala, oprita la sursa, ajunge la 50% sau chiar peste? La care se mai adauga TVA si accize si altele?)

    Iar in cadru mai general, de ce contributiile individuale nu se acumuleaza in contul fiecaruia?

    Acestea erau intrebarile pe care trebuie sa le puneti la adresa sistemului, nu sa observati ca unii beneficiaza, in timp ce altii sunt taxati mult. Desi observatia dvs. este corecta, problema rezida in modul de taxare si nu in faptul ca unii nu cotizeaza.

    (Observati ca am folosit sintagma „impozitul pentru sanatate”. Desi denumirea oficiala este „contributie”, iar mascarada publica vorbeste despre „asigurarea” de sanatate, cred ca sunteti de acord ca vorbim de un impozit clasic)

  3. Maria Manea says:

    O alta aberatie din CODUL FISCAL este si cu inregistrarea agentilor de asigurare la care li se oprea direct prin societatea de asigurari unde isi desfasurau octivitatea 21.5% respectiv sanatatea si impazitul.Pentru an 2016+ trebuie sa se inregisteze la finante cu ctr.de comodat la locuinta,sa-si anticipeze venitul,cu inregistrare contabila in partida simpa pentru a-si plati toate darile si pt.vechime chiar daca mai are o activitate de baza pentru ca ANAF-UL sa incaseze diferit di impozit pe locuinta,mai vreo amenda in cazul vreune-i erori la inregistrari fapt care a dus la rezilierea in masa a acestoera,si implicit impezitele pe venit nemaiexistind,deci se mareste economia la negru,o fi mai bine?

  4. Cris says:

    Nu va mai plati nimeni, de bunavoie, nimic in tara asta, o sa vedeti. De ce? Pentru ca, incepand cu Guvernul Boc, abuzurile fiscale din Codul Fiscal, s-au tinut lant, atat pentru persoane fizice cat si pentru firme.

    Am ajuns in situatia in care, pentru afacerile mici, cea mai buna firma e cea pe care o inchizi, pe care pui lacatul. Prin simpla inchidere a unei firme, castigi o carutza de bani, care altfel ajungeau la stat sau la alti mafioti care incaseaza tot felul de taxe, parafiscale, in baza legala.

  5. Cris says:

    Nu va mai plati nimeni, de bunavoie, nimic in tara asta, o sa vedeti. De ce? Pentru ca, incepand cu Guvernul Boc, abuzurile fiscale din Codul Fiscal, s-au tinut lant, atat pentru persoane fizice cat si pentru firme.

    Am ajuns in situatia in care, pentru afacerile mici, cea mai buna firma e cea pe care o inchizi, pe care pui lacatul. Prin simpla inchidere a unei firme, castigi o carutza de bani, care altfel ajungeau la stat sau la alti mafioti care incaseaza tot felul de taxe, parafiscale, in baza legala.

  6. Cris says:

    Nu va mai plati nimeni, de bunavoie, nimic in tara asta, o sa vedeti. De ce? Pentru ca, incepand cu Guvernul Boc, abuzurile fiscale din Codul Fiscal, s-au tinut lant, atat pentru persoane fizice cat si pentru firme.

    Am ajuns in situatia in care, pentru afacerile mici, cea mai buna firma e cea pe care o inchizi, pe care pui lacatul. Prin simpla inchidere a unei firme, castigi o carutza de bani, care altfel ajungeau la stat sau la alti mafioti care incaseaza tot felul de taxe, parafiscale, in baza legala.

  7. Cris says:

    Ceea ce spun si repet de ani de zile – ca multinationalele din Romania sunt adevarate masini de spalare de bani, cu sedii in cutii postale din Luxemburg se confirma din plin in prezent: Carrefour si Holzindustrie Schweighofer au dedus ilegal TVA prin firme fantoma sau inactive.

    Acelasi lucru fac si celelalte firme mari din RO, dar nu s-a dus nimeni sa le caute. Tot asa, preturi de transfer, achizitii la preturi umflate din firme din UE…. tot felul de mecanisme de diminuare a bazei de impozitare.

    In tot acest timp, asa-zisii specialisti in economie ne vand povestea „investitiilor straine” si a locurilor de munca, nefacand un calcul simplu – ca aceste multinationalae spala infinit mai multi bani prin firme fantoma decat produc valoarea adaugata in Romania.

  8. Cris says:

    Eu ma bucur intr-un fel ca Gelu Diaconu va ajunge la bulau…De vreo 5 ani Ministerul de Finante, ANAF, sunt conduse numai de infractori. E practic lupul paznic la stana…
    Dar, cu ocazia asta, poate afla si ministra de Finante – Anca Dragu, de ce romanul nu ar munci ever pe 2 lei, asemeni chinezului si nu ar plati nici macar 0,5 bani cu titlu de impozit la cei 2 lei castigati. Din motive de Blejnar, Dariu Valcov, Gelu Diaconu si alti escroci care s-au perindat pe la butoiul cu miere…

Dă-i un răspuns lui Cris

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person