Consumer-Protection (1)Discuțiile la care am asistat în ultima perioadă legat de ”darea în plată” au implicat și problema protecției consumatorului. Consumatorii de servicii financiare ar fi insuficient apărați și complet vulnerabili în fața unor bănci ”lacome” și ”ticăloase”, și de aici implicarea în discuție a ideii de protecție a consumatorilor. În consecință, ar fi util să privim mai îndeaproape această protecție să vedem dacă este consistentă și plină de virtuțiile de care cei înregimentați încearcă să ne convină.

Protecția consumatorului (în general) ca activitate suferă de câteva probleme de logică grave care ridică serioase semne de întrebare cu privire la finalitatea unui astfel de demers (fie el și chiar privat):

[1] Între consumatorii pe care pretind că îi reprezint și îi protejez se pot găsi Consumatori X care să aibă interese contrare Consumatorilor Y. O poziție în apărarea / protejarea unei categorii de consumatori ar atrage după sine încălcarea intereselor celeilalte categorii de consumatori. Consumatorii care au luat credite și care acum, din motive variate, doresc să ”dea în plată” casa luată cu credit au interese contrare consumatorilor care au depozite bancare care au finanțat aceste credite ipotecare și care ar fi puse în pericol printr-o astfel de măsură. Cu alte cuvinte, apărarea intereselor unor consumatori de servicii financiare (cei care vor să dea în plată creditele ipotecare) lovește în interesele altor consumatori de servicii financiare (cei din ale căror depozite au fost finanțate aceste credite ipotecare). Un alt exemplu: cei care au luat credite în franci elvețieni au interese contrare celor care au luat credite în lei sau care au depozite în franci elvețieni la băncile din România. Acești consumatori nu pot fi protejați niciodată în același timp. Și exemplele pot continua…

[2] A doua inconsistență logică ține de un lucru mult mai profund. Prosperitatea noastră vine din implicare în procese productive care au ca scop final schimbul voluntar de bunuri și servicii apelând la mecanismele de piață. Înainte de a fi consumatori, cu toții trebuie să fim implicați într-o formă sau alta într-un proces de producție. Funcția de producător și cea de consumator se regăsește simultan în interiorul fiecăruia dintre noi. Mai mult, putem afirma că funcția de producător ia (sau ar trebui să ia) fața funcției de consumator pentru că nu putem să consumăm ceva dacă în prealabil nu am produs și schimbat ceva cu ceilalți (Legea lui Say, o lege fundamentală în știința economică). În momentul în care cineva pretinde că vrea să protejeze consumatorul, el nu poate să o facă fără să protejeze și producătorul care ar trebui să existe în fiecare dintre noi. Când protecția consumatorului este transformată într-o luptă la baionetă cu producătorii de bunuri și servicii, practic asistăm la protejarea consumatorului de el însuși sau de atacarea producătorului de către el însuși. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, protecția consumatorului se transformă în complet altceva: educarea consumatorului, informarea consumatorului etc.

La cele două inconsistențe logice se mai adaugă și o altă inconsistență legată de arbitrarul din spatele acțiunilor celor care pretind că doresc protecția consumatorului. Pentru că nu poți să aperi pe toți consumatorii sau pentru că nu poți apăra consumatorii fără să lovești implicit în producători, cei care pretind acest tip de protecție trebuie să aleagă arbitrar ce consumator protejează sau ce producător doresc să atace prin acțiunile lor. Las la o parte situația în care anumiți producători folosesc ”protecția consumatorului” ca armă de luptă cu alți producători din piață care este și a un subiect de discuție aparte. Activitatea de protecție a consumatorului, prin inconsistența sa logică, vinde iluzii consumatorilor și este doar sursă de putere pentru anumiți oengiști ”privați” care caută să câștige cât mai mult din această activitate care, dacă este vândută bine, poate fi destul de profitabilă.

Mai mult, protecția consumatorului oferită de stat are probleme suplimentare pe care merită să le discutăm separat. În cele mai multe dintre cazuri, ea se limitează a fi sursă de birocrație, barieră în calea afacerilor, sursă de costuri adiționale sau sursă de corupție (plătesc o șpagă ca să fiu iertat sau să fie controlat cineva anume de către stat). Cel mai bine ne protejăm noi înșine asumându-ne integral consecințele deciziilor noastre.


7 Comments on “Inconsistența logică din spatele ”protecției consumatorului””

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Cris says:

    Nu e vorba de „protectia consumatorului” e vorba de „protectie sociala” pe care statul trebuie sa o asigure consumatorilor vulnerabili (cu venituri mici).

    Majoritatea celor cu credit de casa sunt CAZURI SOCIALE. Sunt oameni care, daca isi pierd jobul nu numai ca pierd casa, dar mor de foame, nu mai au nicio varianta.

    Iar aici statul trebuie sa intervina (ca de asta incaseaza impozite si taxe) si sa dea posibilitatea cazurilor sociale sa puna bancii casa in brate. Dar nu e vorba aici numai de cazurile sociale. Orice roman cu credit de casa trebuie sa poata pune bancii casa in brate daca doreste sa o ia de la capat – in alta tara sau mergand la sat sa creasca gaini. E un principiu cat se poate de corect. Nu e discriminare intre consumatori, nici vorba de asa ceva.

    Majoritatea creditelor de casa, acordata de bancile straine din Romania au fost acordate din capitaluri speculative (provenind din frauda) nu din depozitele atrase de la deponenti. Sunt bani care nu aveau ce sa caute in economie pentru ca nu sunt produsi de economie – sunt produsi de MAFIE, din activitati infractionale si depusi in banci. Sunt aceiasi bani din care iau nastere si mall-urile, care tot infloresc in diverse zone din tara. In mod normal banii astia ar fi trebuit confiscati de stat.

    Democratia romaneasca este finantata de ani buni cu bani proveniti din infractiuni.

  2. Cris says:

    Tehnocratul Ciolos, a ratat sansa istorica sa taca in problema „Legii darii in plata”, sustinand o aberatie pe care o sustine si BNR-ul, cot la cot cu bancherii si anume ca Legea ar trebui sa se aplice doar „cazurilor sociale”….

    Si daca nu esti „caz social” (oricum criteriile nu au fost stabilite) si vrei sa pui bancii casa, inapoi, in brate, care e problema ??? Cine stabileste pentru titularul unui credit de casa cand e caz social sau nu, daca nu clientul insusi?

    Daca un om care e dispus sa reunte la casa, predand cheile bancii, nu este un caz social atunci ce este ??

    Adevarul crud este ca, in Romania, datorita veniturilor africane, peste 80% din titularii de credit de casa sunt „cazuri sociale” pentru ca au salarii mici si isi rup de la gura sa plateasca rate si comisioane bancilor. Si atunci, la ce mai avem nevoie sa departajam clientii in cazuri sociale si nesociale ???? E o aberatie !!!

    Maxima ipocrizie din partea bancilor si din partea slugilor acestora, aflate temporar in slujba statului…

    Orice om care doreste sa iasa dintr-un credit imobiliar trebuie sa aiba aceasta posibilitate !!!!

  3. George says:

    Dupa parerea mea cea mai catastrofala consecinta va fi limitarea accesului la creditare. Sa lovesti naprasnic in mii de tineri, sa ii supui prin propaganda ta la jigniri, amenintari, blesteme, atunci cand indrazanesc sa iti aduca la cunostiinta aceasta problema, asta mi se pare mie cel mai grav. Domnul Zamfir, in opinia mea, fura in acest fel startul in viata a multor tineri si a multor familii tinere, care poate se vor gandi sa plece din tara, vor amana venirea pe lume a unui copil sau pur si simplu nu se vor mai interesa de performantele profesionale atunci cand vor vedea ca munca lor se duce doar pe chirie si facturi. Cred, domnule profesor, ca latura CU ADEVARAT sociala a acestei „legi” nu a prea fost adanc analizata. A lovi in tineret nu este un act de bravura, asa cum crede domnul Zamfir si nu este nici „necesar” asa cum considera postacii si adeptii sai. Rolul unui legiuitor nu este sa prejudicieze o generatie incercand sa „salveze” alta ! Asta se pare ca unii nu prea pot intelege.

  4. Cris says:

    @George

    E propaganda mizerabila, ce postezi tu aici – nimeni nu mai pune botul, vreau sa te asigur. Tinerii nu sunt „loviti naprasnic” de lipsa accesului la credite (din contra e o binefacere pentru ei) ci de veniturile mizere pe care le castiga in Romania in urma muncii lor. Restrictionarea accesului la credite pentru niste oameni cu venituri mici e o masura buna, conduce la consolidarea stabilitatii sistemului bancar. Poti sa fii convins de asta.

    Cei de la BNR si din banci trebuie sa inteleaga ca, in Romania, peste 85 % din datornicii cu credit de casa sunt CAZURI SOCIALE. Ei daca isi pierd locul de munca raman pe drumuri, piata muncii fiind extrem de precara in Romania. In acest context este normal si firesc sa poti sa puii bancii casa in brate, sa se spele pe cap cu ea. E cat se poate de firesc, la fel cum e si falimentul personal, lege care intarzie nerusinat de mult in Parlamentul Romaniei.

    In economia de piata, capitalista, falimentul firmei sau a persoanei este o chestiune de un firesc strigator la cer.

    De aceea sustin intrarea in vigoare a Legii darii in plata !!!

  5. Cris says:

    Repet ce am mai spus: o mare parte din cresterea economica din Romania e falsa pentru ca e antrenata de puternicul efect de spalare de bani, realizat de primarii, prin lucrarile pe care le fac. Practic primariile umfla artificial cifrele statistice. O crestere de 3.5% e sanatoasa daca e produsa de firme si populatie nu de catre primarii, prin vanturarea banilor pubici in niste conturi a unor firme de partid. Excludeti din indicatorul cresterii economice toata cresterea generata de primarii si vedeti ce mai ramane.

  6. Cris says:

    Darea in plata a fost adoptata. S-a facut dreptate. Nu ma astept ca un numar mare de case sa ajunga la banci, dar s-a instituit un principiu corect in relatia client-banca, respectiv daca clientul isi pierde jobul si nu mai are nicio perspectiva de plata, banca e obligata sa preia casa, sa se spele pe cap cu ea. Capitalismul merge in Romania atata timp cat ai un seriviciu si salariu din care sa platesti. In momentul in care nu-l mai ai banca pierde un client dar castiga un apartament. Mi se pare foarte corect.

    Cu ocazi asta poate se trezesc si alde Isarescu din somnul cel de moarte sa constate ca piata muncii si salariile in Romania sunt absolut PRAF si, daca ramai fara job, chiar nu mai ai nicio solutie sa platesti un credit de casa.

  7. Cris says:

    Salutam promulgarea, fara niciun fel de obiectii, a legii Darii in plata de catre Presedintele Iohannis, intr-o tara dirijata si condusa de interesele marilor capitaluri financiar-bancare in detrimentul intereselor publicului de rand.

Dă-i un răspuns lui Cris

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person