#17: Nu vă fie frică de deflație! Deflația e prietena celor săraci, aflați la periferia societății…

După ce am aflat că inflația e o taxă ascunsă care adâncește inegalitatea în societate, este timpul să studiem puțin și natura și efectele fenomenului invers – deflația.

Deflația este opusul inflației. E scăderea generalizată a prețurilor. Dacă inflația e o taxă, deflația e opusul. E o primă. Înseamnă o creștere a puterii de cumpărare. Etatiștii, mai ales cei ce gravitează în jurul robinetului de bani, mereu vă cultivă o frică de deflație. Să nu cumva să scadă prețurile. Căci asta duce, conform teoriei lor defecte (Keynes i-a aiurit cu asta), la scăderea profiturilor și antreprenorii vor trebui să reducă costuri, adică să dea oameni afară. Keynes & co. scăpând din vedere un lucru elementar: când scad prețurile, puterea de cumpărare a salariilor și dividendelor (profiturilor) crește. Nu e nevoie să dai oameni afară cu prețuri în scădere. Dimpotrivă! Îi poți păstra și le poți și reduce salariile nominală căci ele pot cumpăra aceleași lucruri ca înainte, chiar dacă vor fi diminuate.

Deflația este răspunsul natural și normal al pieței la trei lucruri:

1. Atunci când banii nu puteau fi multiplicați fără niciun control (aurul era în spatele banilor) masa monetară nu creștea în ritmul de astăzi. Bunurile erau produse într-o cantitate mai mare decât erau multiplicați banii ca acum, din nimic (aurul avea un cost în a-l extrage, masa monetară de aur nu creștea cu mai mult de 2-3% pe an). Capitalismul autentic din vremurile de atunci însemna și această deflație permanentă datorată antreprenorilor din piață mereu în căutare de inovație și de a face lucrurile cât mai bine pentru cliențiilor. Astăzi, nu mai avem așa ceva. Deflația aceea ajuta enorm pe cei săraci. Căci ei aveau acces, grație progresului tehnologic, la tot mai multe lucruri. Astăzi, avantajele progresului (mai ales în educație sau sănătate) au devenit tot mai exclusive. Pentru mulți săraci, greu accesibile. Iar acest avantaj al capitalismului este astăzi anulat din plin de antreprenorii monetari interesați să inflateze cât mai mult banii pe care îi folosim. Antreprenori monetari care nu au nicio legătură cu capitalismul. Dimpotrivă…

2. Răspunsul la un anumit comportament – păstrarea banilor la saltea (nici la bancă ca economisire și nici în consum). Banii păstrați ”la saltea” (money hording) cresc puterea de cumpărare a banilor rămași în circulație. Practic, prin scăderea prețurilor ca urmare a păstrării unei cantități de bani în saltea, cei care consumă pot cumpăra mai mult. Acest lucru va da de gândit celor care țin banii la saltea. Care, văzând prețurile atractive, se vor reîntoarce în consum. Nu e nevoie să îi forțăm să nu mai țină banii la saltea tipărind bani (tot Keynes). Se vor întoarce natural dacă lăsăm lucrurile să funcționeze de la sine;

3. Deflația este răspunsul pieței la efectele expansiunii creditului mult peste ceea ce economisim. Astăzi, băncile pot da credite peste ceea ce economisim. Cu economisiri în scădere, dobânzile scad pentru că pe piață sunt aruncați credite și bani creați din nimic (fără economisiri în spate). Deflația este corecția inerentă la aceste excese. Crizele economice apar atunci când piața sesizează astfel de erori și le corectează prin faliment. Prin prăbușirea prețurilor. Prin deflație. Deflația asanează economia de toate aceste erori și iluzii vândute oamenilor creduli de antreprenori politici. Deflația dă posibilitatea celor săraci, aflați la mare distanță de robinetul de bani, să cumpere terenuri sau case în criză, inaccesibile în boom din cauza celor mai apropiați de robinetul de bani.

Frica de deflație a fost mereu alimentată de cei care au făcut din tiparniță / robinetul de bani un panaceu la problemele noaste și care ne spun și altceva: producția de bani nu are niciun efect asupra prețurilor sau structura producției (Keynes & co.). Frica de deflație e mereu invocată pentru a justifica apăsarea pe butonul tiparniței. E un argument ”teoretic” și ”irefutabil” în a da drumul la bani în economie fără niciun criteriu obiectiv / economic în spate.

Deflația este prietena noastră, așa cum inflația este dușmanul prosperității. Dacă inflația are cauze monetare, și deflația are tot cauze monetare, fiind fenomenul opus ei. Inflația este redistributivă în sens negativ în timp ce deflația este redistributivă în sens pozitiv.

Prosperitatea nu vine niciodată de la o politică monetară inflaționistă ci de la una conservatoare, deflaționistă pe termen lung. Care prezervă puterea noastră de cumpărare și nu o redistribuie aleator și nedemocratic.