#24 Virtutea esențială a pieței: prețul

Alocarea resurselor rare pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate a dus la apariția și dezvoltarea unei științe devenită esențială pentru înțelegerea realităților în care acționăm: economia. În centrul tuturor fenomenelor economice de care se ocupă această știință se află un mecanism cheie, expresia celei mai avansate forme de cooperare socială (schimbul) – PIAȚA.

Piața este adesea ceva vag și fără o localizare precisă. Desigur, nu orice schimb voluntar formează o piață în adevăratul sens al cuvântului. Pentru conceptul de piață nu este atât de importantă localizarea sau cât de înalte și curate sunt clădirile care adăpostesc în interiorul lor schimburile voluntare. Elementul cheie al conceptului de piață este acela al REGULILOR care guvernează schimbul voluntar de bunuri sau servicii. Regulile acestea unanim acceptate de către toți cei care trec pragul unei piețe vizează, în esență, transferul de proprietate asupra resurselor în cadrul acestor schimburi. Și mai exact, proprietatea asupra banilor (care mijlocesc schimburile) este transferată pentru proprietatea asupra bunurilor sau serviciilor propuse spre tranzacționare.

Un aspect important al transferului de proprietate este CUM anume se face acest transfer, mai precis care este raportul de schimb între bunurile și serviciile schimbate în piață. Prezența banilor în piață ne-a îndepărtat de barter-ul inițial care era foarte greoi și imposibil de utilizat pe scară largă. Deși aparent astăzi în piață pare că nu se mai schimbă bunuri sau servicii cu alte bunuri sau servicii (prezente sau viitoare) ca la barter, banii cu care cumpărăm bunurile pe care ni le dorim provin din schimburi anterioare sau din bunuri viitoare la care vom renunța (schimburile intertemporale, pe credit). Sunt nimic altceva decât CÂȘTIGURI din ceea ce producem anterior și vindem în piață, fie că le încasăm ca salarii, fie ca dividende. De acolo avem bani, în mare parte. Prin bani, continuăm să schimbăm voluntar în piață bunuri sau servicii pe care le producem noi contra bunurilor sau serviciilor pe care nu știm sau nu putem să le producem.

Raportul de schimb bunuri / bunuri care exista la barter s-a schimbat acum în raporturi de tip bani – bunuri. E mai ușor de calculat. Acest raport reprezintă PREȚUL. Piața este singurul mecanism existent în momentul de față care generează așa ceva. Niciun alt mecanism nu generează prețuri. Statul nu poate genera prețuri. Doar piața poate face acest lucru. Cu cât este generat mai liber în piață prin voința părților implicate în schimb, cu atât este mai apropiat de imperfecțiune. Mecansimul prin care se formează prețul (piața adică) nu este niciodată perfect. Dar prețul în sine, dacă se formează liber, este perfect pentru acțiunea noastră. Mai mic sau mai mare, atâta timp cât se formează liber, este corect și perfect.

Desigur, sunt unii care lovesc în această virtute unică a pieței pe care trebuie să o apărăm cu cerbicie spunând că prețul este imperfect pentru că este subiectiv (depinde de percepțiile noastre personale, de calitatea informației, de timpul limitat pe care îl avem la dispoziție etc.) sau pentru că se bazează pe o iraționalitate scoasă din pălărie. Nimic mai fals. Singura atingere a acestei perfecțiuni a prețului (format, repet, printr-un mecanism mereu imperfect) este dată de intervenționismul statului, în toate formele sale. Cu cât statul alterează întâlnirea dintre cerere și ofertă prin bariere specifice, cu atât imperfecțiunea prețului scade semnificativ.

Prosperitate apare doar dacă alocarea resurselor se face eficient, pentru că resursele sunt rare. Alocarea resurselor nu poate fi niciodată eficientă în absența prețurilor. Prețurile sunt întotdeauna apanajul pieței și nu a statului. Cu cât piața este mai liberă, cu atât prețurile se apropie mai mult de perfecțiune și servesc de minune acțiunilor noastre. De aceea, dacă ne dorim prosperitate, trebuie să luptăm cu toată îndârjirea pentru liberalizarea piețelor și a prețurilor pe care acestea le generează. Cum bine spunea Mises: ”sarcina principală a puterii politice este de a proteja funcționarea neobstrucționată a economiei de piață împotriva fraudei sau violenței ivite din interiorul sau exteriorul țării” (Economia în 7 lecții, Partea 3: Intervenționismul). Orice altceva ne dorim pentru stat este contra prosperității noastre.