Statul în istoria modernă a fost fondat pornind de la drepturile naturale ale individului (legi morale care stau la baza funcţionării societăţii în care trăim). Statul modern a fost creat în ideea exercitării unor puteri limitate strict la a proteja aceste drepturi naturale, pentru a utiliza forţa împotriva oricui încalcă aceste drepturi naturale. Statul modern trebuie interpretat deci ca un fenomen defensiv prin care oamenii decid să transfere auto-apărarea drepturilor lor naturale către un guvern care poate utiliza forţa DOAR în acest scop. Auto-apărarea individuală a drepturilor naturale a fost înlocuită de apărarea lor organizată, mijlocită de stat.
Pornesc discuţia de la ideea că trăim într-o lume în care ne-am născut liberi, libertatea fiind o condiţie naturală a individului şi care constă în „dreptul nostru de a ne apăra viaţa, dreptul nostru de a dispune de rezultatul muncii noastre, dreptul nostru de a ne apăra proprietatea şi dreptul nostru de a ne trăi viaţa aşa cum dorim” (John Locke) Guvernele trebuie deci să fie limitate strict la această acţiune de apărare a drepturilor naturale şi indivizii trebuie sa împiedice orice formă de abuz de putere justificat de „interesul naţional”, „raţiuni umanitare”, „patriotism”, „dragoste de ţară”, „egalitate de şansă” înţeleasă ca „egalitate de rezultate” sau „situaţie de urgenţă”. Libertatea noastră ca indivizi înseamnă a avea posibilitatea de a gândi, acţiona şi controla propriile eforturi în vederea atingerii unor scopuri precise, fără a exista vreo presiune din partea guvernului împotriva noastră care să ne limiteze în vreun fel în exercitarea drepturilor noastre.
Pentru ca această libertate să existe, ea trebuie apărată de un sistem de legi care să pedepsească orice încălcare a libertăţii individuale. Indivizii trebuie să adopte aceste legi care să le apere proprietatea, viaţa şi libertatea şi ei trebuie să fie egali în faţa acestor legi. Prin acest sistem de legi indivizii transferă practic apărarea individuală a libertăţii lor către stat, şi ATÂT. Trăind în libertate, indivizii sunt egali în faţa legii dar pentru că sunt înzestraţi diferit cu inteligenţă, abilităţi, aptitudini, calităţi fizice ei devin inegali în societate (acumulează diferit în funcţie de aceste atribute care ne fac să fim diferiţi unii de ceilalţi). Într-o lume liberă în care toţi suntem egali în faţa legii trebuie să acceptăm că indivizii sunt inegali ca înzestrare şi ca avere. Diversitatea este deci o caracteristică esenţială a societăţii în care trăim (nu este nedrept să fii bogat sau sărac în această lume ci este o consecinţă a dotării diferite a indivizilor cu aceste calităţi).
Statul minimal este deci acel stat limitat strict la a apăra drepturile naturale ale individului printr-un sistem de legi adoptat şi amendat în permanenţă de indivizii care îl compun. Statul minimal este un stat care nu se ocupă de educaţie, de sănătate, de redistribuirea veniturilor în societate pentru a crea o echitate între indivizii care o compun, de proiecte de infrastructură etc. Statul minimal nu are drept scop producerea de bunuri publice din taxele şi impozitele percepute agresiv, motivând că aceste bunuri publice trebuie create pentru că piaţa liberă nu le-ar crea altfel.
Este statul minimal o iluzie? Răspunsul la această întrebare este dificil de dat în lumea modernă în care trăim. Ce putem vedea este că societatea capitalistă modernă nu se îndreaptă spre un stat minimal, ci dimpotrivă, se îndepărtează tot mai mult de acesta (acest fenomen s-a declanşat practic în anii ’60 în SUA). Trăim un capitalism cu puternice tente socialiste, în care statul a încetat demult să mai fie DOAR apărătorul libertăţii individuale. Un stat preocupat tot mai mult de egalizarea bunăstării între membrii ei, un stat concentrat puternic pe creşterea rolului său în societate, un stat care alocă din impozitele noastre subvenţii către cei care consideră el că ar avea cea mai multă nevoie de ele, un stat care foloseşte moneda şi politicile monetare ca soluţie la „dezechilibrele” de pe piaţa liberă. Un stat care are falsa impresie că echilibrează dar care mai mult destabilizează. Un stat care a uitat demult de virtuţiile pieţei libere şi care se concentează strict pe limitele acesteia, încercând zi de zi să „reglementeze” tot mai mult funcţionarea liberă a acesteia (supărat fiind că suntem prea lacomi sau prea avem un spirit de turmă). Un stat care a uitat că milostenia şi caritatea sunt stări naturale ale indivizilor şi care nu trebuie „activate” în mod coercitiv. Un stat care a uitat că suntem şi trebuie să rămânem inegali în societate pentru că suntem dotaţi inegal. Un stat care este tot mai puţin preocupat de libera iniţiativă şi de antreprenorii care îşi riscă averea lor şi care pun la bătaie toată priceperea lor pentru a fi competitivi pe piaţă. Un stat care crede că poate administra mult mai bine un proiect sau o afacere decât o poate face un antreprenor privat. Un stat care crede că poate face calcule şi alocări de resurse pe baze economice dar care care de fapt alocă resurse strict pe criterii politice acelora din societate pe care îi consideră el că „merită” mai mult aceste proiecte sau resurse. Un stat mult prea preocupat de responsabilitatea socială a antreprenorilor privaţi şi mai puţin preocupat de responsabilitatea sa socială. Un stat care are tot mai mulţi adepţi şi asistaţi şi tot mai puţini oponenţi. Un stat în care nişte minoritari decid pentru toţi ceilalţi, de cele mai multe ori împotriva lor, creându-le însă iluzia că o fac strict pentru interesul lor. Un stat care demult nu mai este o simplă convenţie socială voluntară.
Orice reformă a statului modern trebuie să plece de la ideea că deja STATUL a devenit mult prea agresiv şi mult prea implicat în economie. Statul minimal ar putea fi soluţia unei reforme reale în România. Regândirea implicării sale în societate trebuie să se facă pornind de la principiul de bază a statului minimal: STATUL TREBUIE SĂ SE LIMITEZE STRICT LA A APĂRA LIBERTATEA INDIVIDUALĂ PRINTR-UN SISTEM DE LEGI ŞI INSTITUŢII CONSTRUITE ÎN ACEST SENS. Statul minimal este un pas important către libertatea noastră şi către un progres real şi de durată. Din păcate tot mai indezirabil, tot mai utopic şi tot mai fantezist pentru cea mai mare parte dintre noi. Aşa că dragi tovarăşi socialişti staţi liniştiţi că aţi câştigat demult lupta cu capitalismul!
No Comments on “„Statul minimal” o iluzie a „capitalismului” modern”
You can track this conversation through its atom feed.
Nu cred ca e simplu sa incepi de la zero cu un stat minimalist in conditiile in care cei mai multi dintre noi nu s-ar descurca – asta si din cauza statului de tip socialist in care traim.
In alta ordine de idei cum putem sa ne explicam ca in statul cu tendinte socialiste in care traim cineva poate detine de 10^5 mai multi bani decat altcineva? Sunt chiar asa mari diferentele intre noi?
Cred ca statul minimal este utopic, putem folosi niste caracterisitici ale lui dar drumul catre mai bine inseamna si folosirea cunostintelor celor mai inzestrati dintre noi in beneficiul celorlalti. Ii platim mai bine, ok dar nu de 10^5 ori decat un simplu muncitor dintr-o fabrica. Ca nu decid eu sau tu daca sa fie 10^5 sau 10^2 sunt de acord dar discrepantele URIASE au mai multe dezavantaje decat avantaje la nivelul societatii.
Si daca 10^5 e posibil in statul socialist imagineaza-ti o cifra posbila in statul minimal…
Posted on 14 februarie 2010 la 2:50 pm.
Buna ziua. Pot sa-l preiau, cu citare, si sa-l pun maine. Nu promit ca iese pe pagina mare a Hotnews ca nu depinde de mine. Dar cred ca apare. Macar noi sa ne promovam intre noi. 🙂
Cu respect
Dan Selaru
Posted on 14 februarie 2010 la 3:14 pm.
@ Andrei
Daca acel 10^5 (poate fi 10^infinit) e obtinut corect pe piata libera (vanzand produse si servicii, fiind creativ etc.) nu am nimic cu acea suma si acea persoana.
Am ceva doar cu aceia care folosind statul ajung la 10^5. Eu zic ca in piata libera exista singura limitare sanatoasa si corecta a marilor averi. Averile mari in lume au fost facute in cea mai mare parte a lor la umbra si la adapostul statului sub cele mai perverse forme (razboaie, poluare, incalzire globala, saracie). Introducerea unor criterii politice sau morale de limitare a marilor averi este insa la fel de perversa… pentru ca le-ar putea pica victima si acele averi acumulate corect si strict de pe piata libera.
Posted on 14 februarie 2010 la 3:21 pm.
@ Andrei
Sa nu uitam ca marile averi au fost acumulate si prin mosteniri de la parinti sau rude care au fost mai putin consumeriste si care au sacrificat consumurile lor prezente pentru a lasa generatiilor viitoare un teren, o cladire o afacere. Ca generatii la rand au construit aceste afaceri (si ma refer aici doar la cele corecte si nu in combinatie cu statul), nu le-au jucat la casino sau nu le-au risipit pe te miri ce fantezii.
Pe acesti oameni nu ar trebui sa fim suparati iar averea lor nu ar trebui impozitata progresiv.
Statul ar trebui sa apere in egala masura si drepturile si libertatea celor bogati cat si pe cea a celor saraci. Nu sa actioneze ca un haiduc cu toane.
Posted on 14 februarie 2010 la 3:26 pm.
Din pacate, nu pot decat sa fiu de acord cu tonul pesimist din finalul articolului: in statul de drept actual schimbarea „ADN-ului” statului nu se poate face decat prin mecanismul politic existent, iar renta politica pentru cineva care ar sustine o viziune de tip stat minimal este inexistenta.
Cine ar iesi la vot pentru asa ceva? Cati sunt? Chiar se duc la vot? Ies in strada cu pancarde pe care sa scrie „Back to basics”? Se duc sa abereze indelung pe televiziuni? – Tare ca tem ca nu, putinii cetateni care ar sustine aceasta idee sunt prea ocupati sa produca si sa supravietuiasca din ce produc.
Asa ca deocamdata eu imi calmez fanteziile libertariene urmarind cum evolueaza statele care – din ratiuni care nu au nici o legatura cu politica economica – au ajuns in situatia in care pot experimenta cu tipul de stat pe care si-l construiesc. De exemplu, Kosovo.
Posted on 14 februarie 2010 la 3:33 pm.
@ Andrei
Muncitorul care castiga de 10^5 ori mai putin decat celalalt nu este obligatoriu de 10^5 ori mai putin fericit – daca el castiga suficient pentru a-si realiza obiectivele personale iar celalalt NU ESTE PLATIT DIN BANII MUNCITORULUI (din taxele si impozitele muncitorului, intr-o forma sau alta), ce ii pasa muncitorului cat castiga persoana bine platita?
Tara asta ma tot trimite cu umilinta la cartile teoreticienilor modernizarii din anii ’50 – ’60, care explicau ca asteptarile decoleaza mult mai repede (and shot higher) decat economia. Nu mai iesim odata din secolul XX…
Posted on 14 februarie 2010 la 3:44 pm.
@Cristian Paun
multumesc de clarificari, inteleg si apreciez argumentele.
Nu sunt unul dintre sustinatorii unui stat socialist dar din pacate am crescut intr-unul si atunci este posibil ca mintea mea sa nu aiba raspuns la unele probleme ridicate de un posibil stat minimal.
Stiu sigur ca exista averi mari (chiar si in RO) obtinute corect dar cele mai multe din pacate sunt furate, si nu cred ca doar la noi se intampla asta. Nu am nimic cu cei bogati insa trebuie avute in vedere tensiunile din societate in momentul in care cineva ajunge sa detina jumatate de RO (ex. fictiv). Se naste intrebarea legitima dpdmdv daca un singur om poate fi in mod real de 10^infinit mai dotat, muncitor, inteligent, norocos, etc decat altul. Marturisesc ca nu am raspuns la asta desi in aparenta e simplu sa raspunzi cu „da” sau „nu”.
Sunt dileme morale de exemplu in sanatate. Daca totul e privat si fiecare pe „sabia” lui atunci pe cei mai putin dotati, norocosi, etc ii lasam sa moara pe strada? Asta se intampla deja dar deocamdata ca exceptie. Daca si asta inseamna un stat minimal care se presupune a fi superior celui socialist actual atunci am indoieli privitoare la evolutia noastra catre mai bine, la diferenta dintre noi si alte specii (de ex. oile).
Nu cred ca o societate mai avansata decat cea din prezent presupune sa recompensam si mai mult pe cei mai dotati decat noi in detrimentul semenilor lor. Se poate ajunge astfel la imparati mondiali (poate avem deja) si la o forma noua de sclavie (si mai avansata decat cea prezenta azi).
Daca totul este privat ce facem de ex cu sistemul de utilitati. Sa zicem ca o sa am bani sa cumpar sistemul de alimentare cu apa al unei tari vecine (mi-ar placea Rusia ..). Daca maine dim am chef sa il opresc [pt ca asa vreau eu si am destui bani sa nu ma mai intereseze…e ok?
Daca gresesc astept argumente pertinente.
Posted on 14 februarie 2010 la 3:59 pm.
@Emmy
discutam strict despre economie nu si despre filozofie. Fericirea depinde de fiecare, poti sa privesti marea si sa fi fericit, nu costa nimic.
De ce pe muncitor nu l-ar interesa cat castiga celalalt? Dincolo de povestea cu capra vecinului, crezi ca ar trebui ca muncitorul sa nu gandeasca deloc si sa isi vada doar de strungul lui in timp ce celalalt „lucreaza linistit” la acapararea unei averi periculos de mari cu care ar putea sa ii cumpere inclusiv tara in care locuieste? Adica naivitatea muncitorului este o valUare personala pentru el..
Nu cred ca trebuie sa generalizezi asa usor si sa ajungi la o „tara” si la un „secol”. Sunt doar un simplu cetatean care incearca sa gaseasca cateva raspunsuri…
Posted on 14 februarie 2010 la 4:06 pm.
Da, e ok. Taie-le apa daca sunt tampiti si au semnat un contract cu tine in care se spune ca ai voie cand ai chef sa le tai apa. Daca nu exista asa ceva in contract n-o sa le tai niciodata apa pentru ca o sa platesti fenomenal de mult.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:09 pm.
Toate aceste diferente trebuie marcate la piata. Adica piata sa fie cea care da valoarea fiecaruia dintre noi. Statul minimal are calitatea ca nu isi propune sa dea o alta valoare decat cea data de piata dar sa o apere insa cu toata forta de care dispune si cu care este inarmat de catre indivizi.
Frica de a intra in competititie cu cel de langa tine si de a vedea adevarata ta valoare ne face pe multi sa cautam umbrela statului.
Da… se pot ajunge la „diferente de clasa” mari dar daca fiecare dintre noi e liber sa actioneze pe piata si orice agresiune a celui bogat impotriva mea care vreau sa il concurez e sanctionata rapid de catre statul minimal nu vad care e problema. Toti vom fi cu ochii pe cel bogat, il vom concura si vom incerca sa ii limitam si sa ii diminuam averea prin creativitatea noastra. Si vom fi aparati de stat daca atenteaza la actiunile noastre de a-l concura pe piata.
Lupta de clasa trebuie sa se dea strict pe piata si trebuie moderata de catre stat. Iar cei care au succes pe piata si sunt „bogati” nu trebuie huliti ci, dimpotriva, laudati si promovati pentru ca astfel devin exemple pentru toti ceilalti si toti ne vom gandi mult mai serios la ce vrem sa facem in aceasta viata.
E simplu: daca vecinul meu a obtinut o masina vanzand ciuperci pe piata nu trebuie sa ma gandesc la un mecanism pervers prin care sa ii iau masina ci trebuie sa ma gandesc mai serios cum as putea sa prosper si eu.
Sistemul de utilitati poate functiona ca orice alt contract social. Rezista atata timp cat e profitabil pentru cei care il platesc. Si daca devine prea scump sau prea monopolist economia spune ca exista intotdeauna alternative care il vor substitui.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:12 pm.
Dan, dar daca imi permit sa platesc fenomenal de mult pentru ca satisfactia mea este oricum mai mare (sa zicem ca mor maine si oricum nu imi pasa, e doar un exemplu). Mai mult, sunt oameni care gandesc mai putin pe lumea asta si vor fi intotdeauna, ce facem cu ei? Un nou lagar de concentrare ceva? Oricum nu se prind ca sunt prea prosti, hai sa le zicem ca rezolvam noi 😉 problema unui trai mai bun pentru ei…
De asta ma gandesc ca un stat minimal in care de cei mai slabi dintre semenii nostrii nu are nimeni grija poate fi periculos. Nu sunt credincios, urasc prostia dar cred ca am depasit de mult stadiul in care ala cu bata cea mai mare loveste pe cine are chef, cand are chef. Nu cred ca asta inseamna evolutie.
Excelent articolul cu Rosia Montana!
Posted on 14 februarie 2010 la 4:17 pm.
@ Andrei
Probabil ca cei care gandesc mai putin vor face lucruri mai putin inovative si… vor castiga mai putin. Vor vinde si nu vor produce. Vor fi distribuitori si nu creatori. Vor castiga mai putin dar vor castiga si ei.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:22 pm.
Tu presupui ca omul e un ticalos, care face rau gratuit. Nu cred ca e asa.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:23 pm.
@ Andrei
Se uita foarte mult atunci cand se vorbeste de caritate de responsabilitatea familiei. Eu si toti avem o responsabilitate fata de parintii nostri. Multi insa isi lasa parintii sa ii ingrijeasca statul (adica tot eu) devenind practic „free-raiders”. Mai mult, pana cand caritatea derivata din impozite ajunge la cei nevoiasi ea este „vamuita” de stat (trebuie platite salariile celor care sa se ocupe in numele nostru cu caritatea). Asa ca banii care ajung la cei nevoiasi de multe ori nici nu exista. E o falsa imagine aceasta caritate administrata de stat.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:24 pm.
@ Andrei
Fiecare dintre noi, slab sau puternic, destept sau prost are loc in societatea libera. Nu avem nevoie de un stat ca intermediar sa fim caritabili. Asa e cum spune Dan… nu suntem cu totii ticalosi, egoisti si materialisti. Cei care apara statul pornesc paradoxal cu prezumtia de vinovatie a individului si il transforma intr-un ticalos.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:25 pm.
@ Cristian
„Bogatii” care ajung acolo pe criterii de valoare antreprenoriala sunt de admirat si pentru ca ei creeaza bogatie si in jurul lor pentru ceilalti insa din pacate la noi ideea de bogat este asociata cu personaje gen Patriciu – reteta e simpla, te iarta statul de 400-500 mil datorie la buget si esti om de afaceri prosper care poate da si lectii celorlalti despre cu sa traiesti..bine. Si atunci daca iti cumperi o masina decenta vei fi catalogat drept hot – de undeva tot ai furat..
Sunt de acord ca un stat minimalist ar aduce avantaje fata de tipul statului in care traim(dar din pacate e doar un fake fata de ceea ce se presupune a fi) insa are si dezavantaje.
multumesc de raspunsuri!
Posted on 14 februarie 2010 la 4:29 pm.
@Paun Cristian
Cred ca asta e esenta problemei. Este sau nu omul ticalos? Sau care e media de ticalosenie a omului. Si asa ajungem la frica.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:29 pm.
@ Dan
Cam da… Abordarea aceasta ne transforma in vrajitorii dupa care fugea Inchizitia pentru a-i arde pe rug.
Statul alearga dupa noi sa ne impoziteze cu forta pentru ca nu crede in milostenia noastra. Cand vrea, ne crede fiinte sociale care nu putem trai fara sa ne raportam la indivizii din jur si cand nu, ne considera niste sociopati si egoisti.
Pacat…
Posted on 14 februarie 2010 la 4:33 pm.
Sa-l luam chiar pe Patriciu. A luat un morman de fiare, a reusit sa faca din el un brand. A dat 15 ani slujbe la mii de oameni. L-a vandut si acum da 5000 de burse pe an. Are exact aceleasi datorii ca la inceput dar trebuie platite de altcineva.
Sa luam „Tractorul”, sau combinatul de la Calarasi. Nu le-a vrut nimeni. Arata ca in Solaris. Nu ne-am vandut tara.
Care varianta e mai morala?
Posted on 14 februarie 2010 la 4:34 pm.
PS De fapt a platit dobanzile la datorii.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:36 pm.
@Dan
Sunt destui oameni ticalosi si asta nu e o presupunere in plus cred ca au o pondere semnificativa. Sa nu uitam la baza evolutiei omului a stat bata, pumnul si numai de cateva sute de ani a invatat sa foloseasca hartia si mai nou tastele. Nu cred ca ne-am schimbat asa brusc si asta vezi usor doar daca te uiti ce succes au stirile de la ora 5 sau cati comenteaza pe blogul lui Badea la articolul cu nu stiu ce bataus comparativ cu comentariile la un subiect mult mai respectabil gen „stat minimal” sau „Rosia Montana”. Problema ramane: cum te apara statul minimal in conditiile in care te nasti oligofren si ticalosi exista? Ne bazam pe cei cu suflet mare sau crestem productia de sapun?
Posted on 14 februarie 2010 la 4:38 pm.
Fals, omul a ajuns unde a ajuns tocmai prin cooperare si prin excluderea celor violenti din societate. Aici ai o parere gresita din cauza faptului ca oamenii normali, mult mai multi, nu se dau in stamba.
Posted on 14 februarie 2010 la 4:43 pm.
ok, am exagerat putin intentionat tocmai pentru a clarifica unele lucruri, insa te rog sa ma crezi Dan ca sunt mai multe lucruri decat se pot spune despre acest domn Patriciu (nu ma eschivez aici), ai postat doar partea pozitiva – ma bucur ca macar e generos.
„Nu ne vindem tara” se practica inca pentru ca ” lasa ca stim noi cui, cum si cand se vinde”. In plus au avut grija baietii prin propaganda ca noi sa sustinem frenetic „nu ne vindem tara” – asa ne zic de 20 de ani.
In schimb vecinii o vand, m-am intors recent din Bulgaria si am fost surprins sa constat ca au o statiune de ski care nu se compara cu nici una de la noi…vreo 400k turisti pe an, etc. Deci se poate vinde linistit.
Pe de alta parte: cum se explica situatia Norvegiei care din ce stiu are impozite mai mari decat noi si un nivel de trai mult superior, nu cumva problema e cum intelegem noi sa construim statul capitalist si nu
insasi fundamentul, esenta lui?
Posted on 14 februarie 2010 la 4:53 pm.
Da, au impozite mai mari ca la noi. Dar tocmai pentru ca nu sunt ticalosi se pot obtine. Exista o lege a lui Hauser care spune ca oamenii dau impozite cat cred ei de cuvinta indiferent de ce face Statul, restul e evaziune.
E normal ca in conditii grele oamenii sa fie mai solidari. De aici impozitele mai mari suportate de populatie in tarile nordice. Acestea scad cu latitudinea. E o problema geografica nu poti sa introduci un model intr-un loc in care geografia n-o permite.
Posted on 14 februarie 2010 la 5:01 pm.
A existat vreodată pe undeva un asemenea stat minimal?
Posted on 14 februarie 2010 la 5:29 pm.
@ Dan
In tarile nordice, din cate stiu eu personal, sistemul educational prescolar este un fel de second home (4-5 copii la o educatoare). Cele mai multe servicii publice, printre care si sanatatea, sunt gratuite (adica include si spagile pe care le dam prin spitale). Protectia sociala este cu adevarat protectie. Sistemul public de pensii, de ex, este completat cu succes de scheme de economisire si pensii facultative. Toti se implica, de la opinca, pana la vladica.
Deci oamenii, desi strang din dinti si au nervi seriosi pe sistem, platesc taxele cu pricina, stiind ca vor beneficia de servicii publice de calitate mai tarziu.
@ Adrian, ultimul comentariu – I don’t know and I don’t care…
@ Andrei, imi vine greu sa te urmaresc… Comentez numai atat: daca fiecare om ar avea o idee clara despre suma competentelor si atitudinilor sale si un feedback clar, monetizat, si just, atunci nivelul sau de „fericire” – sa-i spunem asa – ar fi unul normal. Daca toti oamenii ar fi in aceasta situatie – ceea ce mi se pare mai aproape de sistemul economiei de piata, decat de economia centralizata – fiecare ar tinde spre a-si indeplini idealul personal – de ex. vreau sa fiu sofer de tir si imi ajunge sa stiu sa conduc un tir si sa livrez marfa de colo-colo, castig suficient si imi intretin familia.
Problema cu statul roman, in momentul asta, e ca nu are definite o multime de lucruri, dar, mai ales, idealul muncitorului. Ii zic „muncitor”, desi, dupa parerea mea, poate fi: nivelul PhD si gulerase albe, nivelul guleraselor albastre, soferii de tir si menajerele, si ceilalti (care pot fi orice, de la intreprinzatori milionari, la drop-outs).
Ce pretentii poti sa ai de la un astfel de stat?
Posted on 14 februarie 2010 la 6:14 pm.
@ Mel
O observatie scurta la ultimul tau paragraf: nu statul defineste idealul muncitorului (tipurile de excelenta recunoscute si recompensate social), ci societatea.
Dar e adevarat ca statul de facto sustine / incurajeaza / permite mai degraba anumite mecanisme de definire, recunoastere si recompensare sociala, in competitia lor cu multitudinea de mecanisme posibile: poate fi piata libera; sau un sistem de concursuri, ca in birocratia confuciana; sau conformitatea cu Sharia (sau orice alt mecanism religios – inclusiv etica protestanta); sau apartenenta politica (precum in Grecia actuala, si nu numai); sau gradul de conformism, inaltimea si atractivitatea fizica (cum spun unii americani ca ar functiona de fapt corporatiile americane); sau apartenenta etnica si / sau faptele de arme ale familiei tale in ultimul razboi; sau; sau.
Si asa ne intoarcem la problema statului minimal…
Posted on 14 februarie 2010 la 7:33 pm.
Wow, ce faina dezbatere, mi se pare fascinant faptul ca un grup de oameni a decis sa celebreze o sarbatoare a consumerismului si presiunii sociale (Valentine’s Day) avand o discutie pasionata despre libertate si natura umana.
Asta chiar imi reda increderea in natura umana 😛
Posted on 14 februarie 2010 la 7:36 pm.
@ Andrei,
Meritul acestei dezbateri iti revine in buna parte SI nu sunt de acord cu cel putin 80% din ce spui. Nu pricep de ce tratezi fericirea ca o problema „filozofica” (asemeni sexului ingerilor, sa inteleg): noi aicea in Bhutan o luam foarte in serios, sa vezi ce corelatii frumoase ne ies intre Gross National Happines Index si GDP.
Acum serios: comentariul meu nu era de ordin filozofic (si nici macar psihologic), ci politic. Daca muncitorul tau decide sa dea cu pancarta / buletinul de vot in cap celui mai bine platit, nu o facem pentru ca primeste de 10^5 ori mai putin decat celalalt, ci pentru socializarea lui si interactiunile sociale de pana in momentul protestului de strada / votului l-au facut sa considere ca aceasta discrepanta este nedreapta, ceea ce il face suficient de nefericit ca sa decida ca e mai bine sa-si petreaca amiaza protestand / votand decat in parc cu iubita. Pe mine, concetateanca a muncitorului nefericit, ma intereseaza ce se intampla dupa: cel bine platit decide sa plece la cumparaturi in strainatate, ca sa nu-l mai vad „muncitorul” (iar mall-ul de langa mine ramane pustiu?) Sa-si castige banii (si sa dea de lucru si altora) in Azerbaijan? Sau decide sa economiseasca si cu banii economisti mai deschide o fabrica? Sau construieste si plateste costurile de operare a unui spital?
Fericirea personala din sufletul muncitorului (care sunt) chiar nu ma intereseaza. Sau ma intereseaza, dar nu pe acest blog.
Posted on 14 februarie 2010 la 7:55 pm.
PS: again, daca tipul bine platit e platit din banii mei (fie si printr-un contract castigat prin licitatie publica), vreau sa stiu ce livreaza de banii respectivi si sa am un cuvant de spus asupra castigurilor lui viitoare. Sau macar o cantarirea exacta a mentei frecate luna trecuta.
Posted on 14 februarie 2010 la 8:00 pm.
Now I’m overkilling, but… „Si daca 10^5 e posibil in statul socialist imagineaza-ti o cifra posibila in statul minimal…”
Si daca (surprise!) intr-o zi aflam ca respectiva cifra posibila in statul minimal e mai mica???
Posted on 14 februarie 2010 la 8:05 pm.
Emmy, chiar daca aducem toate argumentele din lume probabil viata intrun stat minimalist ar furniza surprize, poate castigurile ar fi suficiente pentru toti si nu ar presupune ca 1 din 5 trebuie sa ajunga ruinat pentru ca sistemul sa supravietuiasca, etc.
Pe de alta parte pare ca sustii ceva de genul „cine a zis „banii nu aduc fericirea” sigur nu a avut bani vreodata!”(Gross National Happines Index) – corelatii cu GDP or fi dar noi nu traim in statistici…Cred ca fericirea la care te referi este de fapt „multumire”, „satisfactie”, etc- cu asta pot fi de acord. Sigur ca muncitorul din exemplu este nemultumit din multe alte motive (restrictii sociale, neajunsuri, etc) iar discrepantele uriase sunt de natura sa induca tensiuni sociale, exemplele sunt nenumarate, este o chestiune delicata.
Personal boicotez cu fervoare sarbatori consumeriste si mai ales de import kitsch. Fericirea in adevaratul sens ramane o problema filozofica la care fiecare incearca diverse solutii. Speranta exista intotdeauna!
@Dan – referitor la natura umana – sunt de acord ca evolutia a triat in ULTIMA PERIOADA din indivizii violenti dar asta s-a intamplat pentru ca omul mostenise deja destula violenta si asta tot in urma evolutiei, pe vremea cand fara bata solida nu avea sanse de supravietuire. Iar despre cata violenta s-a triat pana acum si in ce stadiu de evolutie suntem in prezent putem discuta la infinit…o vizita prin zone gen Ferentari, Bronx, etc poate sa lamureasca multe dintre aceste iluzii. Nu cred ca oamenii si nasc buni sau rai dar inclinatie catre violenta avem destula si sunt cercetari care atesta asta (inclusiv unele cu copii).
Posted on 15 februarie 2010 la 12:37 am.
Imi pare rau ca nu am participat la discutie dar mi s-a luat curentul vreo 4 ore.
Ca sa il parafrazez pe andrei: Ma intreb ce s-ar fi intamplat intr-un stat minimial in acest caz? Cat de repede mi-ar fi venit curentul? Daca acum curentul mi-a venit in 4 ore.
Revin cu comentarii la discutia voastra maine.
Posted on 15 februarie 2010 la 12:44 am.
@ Andrei,
Da, „fericirea” de care vorbeam este de fapt satisfactia din sondaje, cea care coreleaza (mai slab sau mai tare) cu cresterea PIB-ului si cu decizia de vot. Ca ne place sau nu, TOTI traim in statistici, de fapt. Libertatea noastra se limiteaza la decizia de a le citi sau nu 😛
Violenta in evolutia umana: Dan are dreptate, iar de anul trecut se pare ca avem oase in care se vede asta (http://news.nationalgeographic.com/news/2009/10/091001-oldest-human-skeleton-ardi-missing-link-chimps-ardipithecus-ramidus.html). Astia suntem, niste primate cu canini mici. Dezbaterea despre Ardi chiar este interesanta, merita sa „digg it”.
@ Cristian,
Cum am sugerat pe ici-colo, am ocazia sa experimentez first hand un stat ceva mai minimal decat al nostru, si-nca din perspectiva inginerilor de retele electrice, asa ca pot raspunde pe bune la intrebarea ta. Curentul ar fi venit in 19 minute sau 12 ore, depinde cat de grava ar fi fost defectiunea. Dar in ambele cazuri ai fi primit o scrisoare de scuze cu explicatii detaliate referitoare la masurile luate.
Iar curentul cade (si la noi si la ei) pentru ca statul maximal anterior a decis sa nu investeasca in reteaua electrica nationala. Situatia se va schimba – la ei – prin investitii publice (bani de la donatorii internationali) deoarece, vorba sefului de la Transelectrica lor, „the IRR for this investment is so small that we cannot find it”.
Posted on 15 februarie 2010 la 7:35 am.
Adrian, da, a existat un „asemenea” stat ideal. Istoria iti sta la dispozitie. Studiaza secolul XIX. 😉
Posted on 15 februarie 2010 la 9:09 am.
*”asemenea” stat minimal
Posted on 15 februarie 2010 la 9:09 am.
Dle Cristian, cred ca incet incet Romania se trezeste la viata, isi regaseste „bunul simt” atat de necesar pentru perioada atat de nesigura pe care o traversam.
Sunt sigur ca stiti si dumneavoastra ce inseamna acest lucru: unii se vor simti jigniti, loviti, lezati, amenintati, „violati din orice pozitie” si DECAPITATI :D, si, pentru ca nu vor fi in stare sa-si recunoasca FALIMENTUL MORAL, sunt sigur ca vor da vina pe „instigatori”, pe cei care sunt exponentii acestei „opozitii distructive” ce dupa parerea lor a adus aceasta criza/suferinta etc.
Stiu, poate o sa spuneti ca exagerez si ca duc lucrurile la extrem insa eu sunt sigur ca prin aceste articole sunteti deja luat in vizorul unor organizatii al caror unic scop este de a propaga niste intoxicatii si clisee ce ne-au tinut pe loc nu doar 20 ci aproape 50-80 de ani.
Pana acum acest lucru le-a reusit din plin.
Va rog sa nu uitati ca astfel de „Schimbari” nu au venit niciodata usor, ca „Violenta” a fost o constanta intotdeauna, ca fara „sange” (din pacate) nu poate fi schimbat nimic. Mai ales la noi.
Va rog sa aruncati o privire pe topicul „Intelectualii si Noua Stanga” (link softpedia – doar un exemplu) unde acesti exponenti ai socialismului cu fata umana din Romania au demonstrat din plin NAZISMUL si Totalitarismul din gandire, unde se poate vedea in clar ca exista deja retele de bloguri special facute in acest sens (incepand cu 2005, cu legaturi intre ei). Scopul urmarit de acesti indivizi este foarte clar si usor de intuit, daca privim la ce s-a intamplat in istorie (link) cred ca actiunile acestora impotriva unei opozitii reale, de dreapta, ar trebui sa fie evidente.
Faptul ca 95% din vechea securitate (KGB, SRI etc) activau sub acoperire ca „jurnalisti”, „profesori de istorie”, „psihologie” samd, ar trebui sa va spuna ca acest domeniu este unul EXTREM DE SENSIBIL pentru ei.
Va rog sa tineti cont de acest punct de vedere pentru ca oricat ar incerca cineva sa nu supere pe nimeni si DOAR sa enunte niste principii abstracte, logice, (utopice si de nerealizat – dupa parerea unora), eu sunt convins ca in urma acestor idei vor ramane pe drumuri sute de mii de oameni loviti in plin, scosi definitiv din joc, ce nu vor lasa pe nimeni sa le „intineze cuceririle socialismului stiintific” fara o riposta ferma si violenta (santaj, amenintari), acestea fiind singurele metode si argument prin care ei stiu sa se impuna sau sa castige ceva. In acele momente „noi” vom fi primii pe lista (in caz ca nu suntem deja).
Va multumesc.
🙂
Posted on 15 februarie 2010 la 10:08 pm.
@machiavellian: Mulţumesc pentru îndrumare, dar nu m-a dus capul să-l identific pe respectivu’. Aşa că te rog să-ţi faci pomană şi să mi-l serveşti mură-n-gură, să mă pot lumina.
Posted on 15 februarie 2010 la 11:27 pm.
@ Andrei
„Problema ramane: cum te apara statul minimal in conditiile in care te nasti oligofren si ticalosi exista? Ne bazam pe cei cu suflet mare sau crestem productia de sapun?”
Statul minimal are (sau ar trebui sa aiba) aceleasi functii ca si statul maximal de aparare impotriva ticalosilor: legi si institutii care aplica legea acolo unde ticalosii incalca proprietatea individului.
Sa nu confundam apararea proprietatii de ticalosi cu alte lucruri insa. Ideea ca statul prin coercitie trebuie sa ne determine sa avem un suflet mare e o falsa problema. Credinta ca fara stat nu am avea un suflet mare e total gresita. Ma uitam in metrou zilele trecute la o tanara mama cu un copil de sub un an care cersea (PRIVAT) in metrou. De ce face aceasta mama acest lucru? Pentru ca milostenia privata (cea din metrou) e mai profitabila decat cea institutionalizata (oferita de stat). Nu intelegem de ce o parte din acesti oameni continua sa cerseasca in strada si nu merg in institutiile statului sa fie protejati. Simplu… au inteles repede ca se pot face bani mai frumosi in acest fel. Mai mult… cersind privat acesti oameni au o mai mare libertate de a dispune de „rezultatul” cersetoriei lor. Statul le ofera doar protectia (sau solutia) pe care o considera el ca e buna pentru acesti oameni si… de cele mai putine ori le ofera bani si libertatea de a dispune de ei.
Mai mult, din banii platiti de noi ca impozite, statul retine o parte pentru a finanta sistemul (salariile celor care se ocupa de asistenta sociala). Deci e clar ca la acei oameni napastuiti ajung mai putini bani prin interpunerea statului. De aceea statul minimal nu se ocupa de asistenta sociala, educatie, sanatate… lasandu-le sa fie dezvoltate in privat.
Posted on 16 februarie 2010 la 10:36 am.
@ Extra 300
Cunosc acest lucru şi tocmai de aceea e bine să încercăm să venim cu o nouă viziune, abordare asupra economiei mai apropiată de piaţa liberă, de capitalismul autentic pentru a putea să mai avem o minima şansă la prosperitate… aici ACASĂ.
Am observat şi eu de când am deschis acest blog cât de puternic este în mass-media curentul de stânga în România, şi aici ma refer la cel radical şi extremist şi cât de puternice şi perverse sunt mijloacele „luptei de clasă” folosite de ei.
E normal ţinând cont de starea actuală a lucrurilor. Trebuie însă să continuăm şi eu o voi face cu aceeaşi energie şi pasiune pentru că chiar cred în valorile autentice ale liberalismului economic.
Posted on 16 februarie 2010 la 1:29 pm.
Nu cred ca a pus nimeni problema increderii in valorile liberalismului autentic (desi tocmai aici e cheia prin care se pot indentifica adevaratii liberali), cred ca mai curand e vorba de un plan de actiune (ce a lipsit si probabil va lipsi intotdeauna – „dreapta” nefiind obisnuita cu „consensul” prin definitie :)), mai exact de niste efecte masurabile, intr-un final totul rezumandu-se tot la.. „bani”, „victime”, „condamnari”, mai exact: „sange”.
Nu ma intelegeti gresit, apreciez foarte mult faptul ca nu faceti nici un compromis (pentru ca asa sunt si eu – link), insa cred ca mai important este ce ramane in urma, daca se schimba cu adevarat ceva. Altfel, noi vom ramane cu discutiile (uneori chiar dezbinati – vezi Tismaneanu vs Oprea) timp in care „ceilalti” isi vor vedea de drum fara nici o problema. Ne vor obliga sa repetam greselile altora (voit sau nu – cum e cazul Elenei Udrea acum ce vrea sa construiasca 10 apartamente „de stat” in fiecare comuna), rezultatul fiind alti 20 de ani pierduti inutil.
Nu cred ca doreste nimeni o statuie in parc sau gloria eterna insa in aceste conditii acel „Acasa” cred ca devine un termen extrem de relativ.
Posted on 17 februarie 2010 la 3:14 am.
@ Extra300
Facem fiecare după puterile şi după talanţii noştri. În nici un caz nu voi instiga la violenţă dar sunt de părere că puţin mai multă organizare şi o promovare mai bună a valorilor liberale nu are ce să strice societăţii îmbâcsite în care trăim.
Posted on 17 februarie 2010 la 9:53 pm.
„Un stat care a uitat că milostenia şi caritatea sunt stări naturale ale indivizilor şi care nu trebuie ‘activate’ în mod coercitiv.” Exact. Legiferand moralitatea sau solidaritatea, in cel mai bun caz, nu faci decat sa le golesti de continut. In cel mai rau caz nu faci decat sa legitimezi jaful arbitrar, dictatura majoritatii si ipocrizia.
Posted on 25 mai 2010 la 10:21 pm.
Concret, sa luam Ministerul Muncii si al SOLIDARITATII SOCIALE. Cu alte cuvinte eu trebuie sa fiu solidar altfel statul ma pedepseste. Pai, imi cer scuze, dar e numai treaba mea daca sunt solidar, milostiv sau fac acte de caritate. Poate nu vreau sa fiu solidar si milostiv. E dreptul meu sa fiu asa. Poti sa zici ca sunt un om hain si fara inima. Ok, dar de cand e asta ilegal? Ideea asta de „ba! o sa fii solidar si milostiv sau altfel te bagam la zdup” este o idee totalitara si idiota. Doar eu aleg cu cine vreau sa fiu solidar si milostiv, nu statul sau sindicatele sau ministerul. Aaaa, ca statul trebuie sa INCURAJEZE solidaritatea, caritatea si in general principii umaniste si normale e cu totul altceva. Cine face acte de caritate sa aiba o reducere de impozite, sa fie popularizata fapta, etc.
Posted on 25 mai 2010 la 10:37 pm.