Aş începe răspunsul la această întrebare cu următorul citat: „Acela care va controla volumul banilor în orice ţară va fi stăpânul legilor şi al comerţului” (James Abraham Garfield, al douăzecilea preşedinte al SUA şi al doilea preşedinte care a murit asasinat în 1881 şi care a avut al doilea cel mai scurt mandat ca preşedinte de doar 6 luni şi cincisprezece zile).

Actuala criză, precum şi cele de până acum, ridică tot mai serios întrebarea dacă nu cumva prezenţa băncilor centrale în inima sistemelor economice capitaliste reprezintă problema reală a funcţionării pieţei libere. Politica monetară, adesea creditată cu mult prea multe virtuţi, s-a dovedit insuficientă şi inadecvată rezolvărilor problemelor din economia reală. Ideea de bani ieftini şi nelimitaţi introduşi în sistemul economic a creat mai multe probleme pieţei libere decât a rezolvat.

Oare de ce au apărut băncile centrale şi ce rol le-a fost atribuit iniţial şi ce rol au ele în prezent? Prima bancă centrală a fost creată în 1668 în Suedia –  Riksbank având un rol fundamental în finanţarea Marelui Război Nordic (1700 – 1721) dus de această ţară (condusă la acel moment de Charles al-XII-lea)  împotriva unei coaliţii formată din Rusia, Danemarca-Norvegia şi Saxonia-Polonia-Lituania.

La scurt timp după crearea acestei bănci, apare o nouă bancă centrală – Banca Angliei (1694), în mijlocul Războiului de Nouă Ani (1688-1697) când, în urma Bătăliei de la Bévéziers din 1690, flota engleză condusă de amiralul Torrington este învinsă de flota franceză condusă de amiralul Tourville care a reuşit să scufunde şi să captureze 15 nave engleze. Rămas fără flotă, regele Angliei William al-III-lea şi Regina Maria a II-a au fost de acord cu crearea unei instituţii „private” care în numai 12 zile a obţinut suma de 1,2 milioane lire sterline din care jumătate au fost cheltuiţi pentru o nouă flotă engleză.

Istoria Rezervelor Federale din SUA e de dată ceva mai recentă. Iniţial, crearea unei bănci centrale în SUA a fost privită cu multă reticenţă pentru că exista suspiciunea că se dorea ca Marea Britanie să aibă un control asupra politicii monetare. Prima încercare de a centraliza politica monetară în SUA este considerată Bank of North America în 1781 (lichidată în 2008 în urma crizei subrime din SUA). Această încercare a fost înlocuită de First Bank of the United States, creată după modelul Băncii Angliei şi recunoscută de Congres în 1791, derulând operaţiuni de bancă centrală până în 1811. Bank of North America, First Bank of United States şi Bank of New York au creat bursa New York Stock Exchange în 1792 (iniţial plecată de la o încăpere închiriată cu 200 de dolari pe lună a ajuns în 2008 la o capitalizare totală de 28,5 trilioane de dolari). First Bank of the United States a finanţat o bună parte a cheltuielilor Războiului de Independenţă din SUA (1776 – 1783) şi a fost înlocuită de o copie a sa cu filiale în toate statele – Second Bank of the United States (1816 – 1836), pentru a finanţa urmările Războiului din 1812, după ce cinci ani SUA a funcţionat fără bancă centrală. Începând cu 1836 până în 1862 în SUA a fost o perioadă fără bancă centrală (free banking). În această perioadă preţul aurului şi argintului a fost foarte stabilă. Perioada a început cu înregistrarea a 712 bănci care trebuiau să îndeplinească nişte cerinţe legale impuse de Michigan Act (1837). Jumătate din aceste bănci au dat faliment pentru că nu au mai fost capabile să îşi onoreze plăţile către clienţi. Este perioada caracterizată printr-o durată foarte mică de viaţă a unei bănci (comparativ cu perioada modernă). Perioada a încetat în 1863 când, pentru a finanţa Războiul Civil, politica monetară este din nou centralizată prin obligarea băncilor comerciale să se transforme în bănci naţionale care să accepte o singură bancnotă emisă de Comptroller of the Currency şi să cumpere titluri de stat ale Trezoreriei Statului (pentru acoperirea cheltuielilor de război). În 1913 este creată Rezerva Federală în scopul temperării panicii monetare generate de Primul Război Mondial şi de finanţarea cheltuielilor cu acesta.

Banca Regală a Prusiei a fost fondată între 1765 şi 1875, oferind un important sprijin financiar statului în timpul Războiului de 7 ani (1755 – 1763).  Banca Centrală a Franţei (Banque de France) a fost creată de Napoleon Bonaparte în 1800 pentru a finanţa războaiele napoleonice. Tot ca o consecinţă directă a acestor războaie duse de Napoleon în Europa între 1792 şi 1815 au apărut şi alte bănci centrale: Banca Finlandei (1811), Banca Olandei (1814), Banca Austriei (1816), Banca Norvegiei (1816), Banca Danemarcei (1818). Banca Portugaliei a apărut ca urmare a Războiului Civil (1846 – 1847) pentru a oferi sprijin financiar statului pentru soluţionarea conflictului.

Crearea Băncii Naţionale a României s-a făcut în anul 1880 după Războiul de Independenţă (1877 – 1878). În acea perioadă, România a acumulat deficite publice masive generate de război (în 1878 acest deficit totaliza 8.828.844 lei). Deficitul comercial extern a crescut şi el semnificativ pe fondul prăbuşirii exporturilor româneşti de cereale (în 1877 era de 194.467.899, în 1878 era de 89.540.575). Invadată de rublele de argint ruseşti, România s-a temut şi de pericolul unei invazii a rublelor de hârtie. Încrederea în rubla rusească era ştirbită şi de suspiciunea că argintul din aliajul său nu era unul corespunzător. Înfiinţarea unei bănci de emisiune şi de scont – Banca Naţională a României s-a făcut în acest context, statul beneficiind direct acoperirea cheltuielilor de război prin retragerea biletelor ipotecare emise în acest scop în 1878. Tipărirea monedei de 5 lei de argint de către banca de emisiune nou înfiinţată s-a făcut cu un discount suficient de mare pentru a acoperi o bună parte din deficitul public generat de război (iniţial aceste cheltuieli s-au acoperit prin credite ipotecare garantate cu proprietăţile statului pentru suma de 1.350.000 lei şi bonuri de tezaur în valoare de 9.000.000 lei). După crearea sa Banca Naţională a trecut la expandarea masei monetară, creditele acordate de bancă ajungând de la 66 milioane lei în 1891 la 1073 milioane lei în 1914 (se pare că am învăţat repede lecţia).

Multe dintre aceste instituţii sunt considerate în mod greşit a fi private sau semi-private. În realitate, toate aceste bănci centrale sunt instituţii publice pentru că prin legea dată de stat au primit monopol şi drept legal de unic emitent de monedă. Toţi cei care încearcă să acrediteze ideea că politica monetară este privată pentru că proprietarii Rezervei Federale din SUA sunt privaţi se înşeală amarnic.

Acum cred că este mult mai clar de ce au apărut toate aceste instituţii publice şi ce rol au jucat ele în istorie. Băncile centrale trebuie asociate războaielor duse de către state şi acoperirii inflaţioniste a cheltuielilor generate de acestea (unei familii căreia îi mureau rude în război era destul de greu să o convingi să plătească taxe mai mari sau să doneze din veniturile sale şi aşa mici pentru acoperirea cheltuielilor de război). Băncile centrale au acţionat întotdeauna ca un simplu agent fiscal în perioadă de conflict sau criză, emiţând suficientă monedă pentru a finanţa războaie. Inflaţia, mult mai puţin vizibilă de către contribuabili, a acţionat ca un impozit mult mai uşor de colectat şi mai uşor de justificat. Inflaţia este taxa plătită progresiv care are grad de colectare 100% de către stat (nimeni nu poate scăpa de această taxă, nici măcar economia subterană).

Din păcate, rolul prezent al acestor instituţii nu este departe de cel pentru care au fost create iniţial. Puterea monetară cu care au fost înzestrate de stat le face responsabile de foarte multe lucruri care se întâmplă în momentul de faţă în economia globală. Deşi tindem să credem că statul nu este prezent în economie (şi că trăim un capitalism autentic), prin inflaţia, care acţionează ca taxă, statul ne penalizează în cel mai cinic mod posibil. Mi-e greu să cred că mai putem corecta ceva şi că ne vom putea vreodată să ne întoarcem la capitalismul autentic în care resursele sunt alocate strict pe baza unor criterii obiective. Piaţa liberă este tot mai sufocată de intervenţii monetare cu titlu de „soluţii salvatoare”, dar care, în realitate, nu fac decât să redistribuie arbitrar veniturile între membrii societăţii şi să genereze crize tot mai profunde.


0 comentarii la “Cum si de ce au aparut bancile centrale?”
  1. Dan a spus:

    Legat de ultima propozitie.. nu cred ca redistribuirea veniturilor este tocmai arbitrara…. in primul rid redistributia are ca scop principal cumpararea de voturi si doi, are ca scop existenta la bugetul de stat a suficienti bani pentru „consumabile” si „investitii” din care politicienii sa sifoneze bani pentru propriul lor interes…

  2. Paun Cristian a spus:

    @ Dan

    E arbitrară nu pentru că nu ar exista scopuri sau utilizări clare ale acestor bani. Ci pentru că nu există un CRITERIU OBIECTIV prin care aceşti bani sunt redistribuiţi în societate.

  3. mobutu a spus:

    Sunteti in forma mare … killing spree! 🙂
    Bravo.

  4. Perparim Demi a spus:

    Arbitrare este daca privim cu ochiul muritorului de rand, nu si a guvernului sau a clasei politice pe care slujeste.

  5. Dan a spus:

    Cristi, foarte interesant si adevarat ce scrii in articolele tale, propunerea mea este sa iti canalizezi acum energiile in mediatizarea ideilor tale. Trebuie sa le tranformi din abstract in ceva palpabil, cum intelege usor si simplu un pensionar, un taran, un muncitor, un profesor efectul nociv al „fractional reserve banking” al existentei bancii centrale al banilor fiat?

    Eu ca antreprenor „ne-economist” am urmatoarea problema. Vad BNR ca principala piedica in calea bunastarii mele personale si a celor din jurul meu.. sa explic!!

    1. BNR mareste arbitrar baza monetara si permite epansiunea tot la fel de arbitrara a masei monetare, masa monetara asupra careia are toate uneltele legislative sa o mentina mai mult sau mai putin stabila. Acest lucru cauzeaza cerere fara acoperire in productie, inflatie partial sifonata in deficit import export, partial acoperita de dobinzi de referita foarte mari.
    2. Expansiunea bazei monetare, indifferent de ce se spune este in opinia mea cauza numarul unu al inflatiei in Romania.
    3. Pentru a mentine inflatia sub control si pentru a nu lasa leul sa se prabuseasca versus alte monede mai stabile, BNR impune dobinzi foarte mari cu character total impovarator celor care trebuie sa le plateasca.
    4. Datorita ratei de referinta foarte mare practicata de BNR pentru controlul inflatiei creat tot de ei si datorita instabilitatii economice create tot de inflatia artificiala creata de BNR prin marirea arbitrara a bazei monetare, dobinda de finantare a antreprenorilor este prohibitiva, peste rata posibila de profitabilitate. Ca urmare economia romaneasca este treptat decapitalizata, detehnologizata!
    5. BNR vorbeste de productivitatea scazuta a romanilor, dar stie oare cineva ce insemna aceasta productivitate scazuta? De ce exista? Opinia mea este ca vinovatul numarul 1 al acestei productivitati scauzte este BNR!!! Eu ca antreprenor sa zicem ca vreau sa produc produs “x”. Pentru asta trebuie sa achizitionez tehnologie in valoare sa zicem de 1mEURO. Pentru aceasta achizitie eu platesc 15.5% dobinda, in vreme ce un german plateste 2.5% dobinda… cum pot eu sa fac competitie germanului? Nu pot! Automat eu platesc lunar de peste 6 ori mai multa dobinda ca germanul, cum contrabalansez eu asta.. prin salarii de 10 ori mai mici..? nu e suficient… si nu imi ramane bani de marketing , am angajati prost platiti ca atare nemotivati, produc calitate scazuta… si cu toatea astea produc in final cu costuri mai mari ca firma germana! Aici sta secretul PRODUCTIVITATII, in dobinda de credit!!!! E gresit sa consideram ca traim intr-o economie capitalista… NU! Traim intr-o economie a creditalismului unde acesul si costul acestui aces separa avutii de neavuti! Daca BNR ar tine baza monetara fixa, daca ar mentine masa monetara la parametri stabili, dobinzile de finantare ar fi mult mai mici, as avea sanse sa fac competitie germanului, sa dau salarii mai mari, sa fac marketing sa caut piete noi de desfacere… sa cresc… salariatii platiti mai bine ar fi mai productivi, as putea investi mai mult in training si asa mai departe..
    6. Inflatia generata in cunostinta de cauza de BNR are un effect deosebit de nociv, ascuns de decapitalizare a economiei suplimentare celui mentionat la punctual 4. Firmele care au capital de productie, tehnologie si bunuri de productie ce se amortizeaza in multi multi ani sunt falimentate de BNR! Amortizarea se face nominal, dar dupa 10 ani te trezesti ca la sfirsitul perioadei de amortizare, in termini reali ai puterii de cumparare ai amortizat daca 30%… restul se transforma in profit nominal contabil impozitat… exista situatii complet absurde unde firme cu capital masiv ce se amortizeaza in perioade lungi pot avea pierderi reale dar datorita inflatiei BNR si a fiscului sa se trezeasca cu profituri nominale nereale impozitate de stat! Absolut absurd.. de aia toata economia romaneasca .. productie grea.. e la pamint.. nu se poate amortiza valoarea investitiei! Dupa ce “furnalul” a expirat, bani din amortizare nu iti ajung nici pina la genunchiul broastei sa construiesti unul nou… totul se transforma in fiare vechi.. care.. ce coincidenta au fost vindute ca fiare vechi!
    7. Daca nu se face ceva in aceasta privinta, romania va fi pe veci sortita sa ramana subdezvoltata, sa aibe salarii mici, sa aibe fabrici si uzine cu nivel ridicat de manopera, sa faca competitie vietnamezilor si nu germanilor. Sa ramnem piata de desfacere pentru produse cu valoare adugata mare contra produse cu manopera ridicata… Asta vrem?

  6. mobutu a spus:

    Felicitari amandurora pentru dezbaterea de la money channel!

  7. Dan a spus:

    nobutu.. care emisione de la ce ora.. se poate vedea pe net..?

  8. mobutu a spus:

    Ieri, business line, prânz.
    Nu cred ca se poate vedea pe net.

  9. Vlad a spus:

    Toate bune si frumoase, numai ca Federal Reserve-ul nu are nici o treaba cu WWI (care a inceput in 1914, si in care SUA s-a implicat de abia in 1917) ci cu panica din 1907.

  10. Paun Cristian a spus:

    @ Vlad

    Corect… dar a fost folosită din plin pentru finantarea cheltuielilor de razboi din WW1.

    Recomand următorul articol care spune mult mai multe despre legătura dintre FED şi WW1:

    http://mises.org/daily/3828

  11. Twitter Trackbacks for Cum si de ce au aparut bancile centrale? - Cristian Paun [finantare.ro] on Topsy.com a spus:

    […] Cum si de ce au aparut bancile centrale? – Cristian Paun cristianpaun.finantare.ro/2010/04/20/cum-si-de-ce-au-aparut-bancile-centrale – view page – cached Aş începe răspunsul la această întrebare cu următorul citat: “Acela care va controla volumul banilor în orice ţară va fi stăpânul legilor şi al comerţului” (James Abraham Garfield, al douăzecilea preşedinte al SUA şi al doilea preşedinte care a murit asasinat în 1881 şi care a avut al doilea cel mai scurt mandat ca preşedinte de doar 6 luni şi cincisprezece zile). Tweets about this link Topsy.Data.Twitter.User[‘lucadezmir’] = {„location”:”Timisoara, Romania”,”photo”:”http://a3.twimg.com/profile_images/200328223/luca_dezmir_normal.jpg”,”name”:”Luca Dezmir”,”url”:”http://twitter.com/lucadezmir”,”nick”:”lucadezmir”,”description”:”medic, investitor la bursa si in imobiliare”,”influence”:””}; lucadezmir: “Economie/Istorie:"Cum si de ce au aparut bancile centrale?"http://is.gd/bRnum ” 1 day ago view tweet retweet Filter tweets […]

Comentariul tau