În economie cel mai sensibil aspect îl constituie realizarea de predicţii. Economia este ştiinţa care studiază comportamentul uman şi cum acest comportament are ÎNTOTDEAUNA doza sa de aleatoriu (datorită liberului arbitru cu care suntem înzestraţi) este imposibil să realizăm vreodată o predicţie care să se şi verifice ulterior în realitate cu certitudine absolută. Dacă ele se nimeresc să se potrivească cu exactitate cu ceea ce se întâmplă ulterior aceasta este pură întâmplare. Predicţiile pe care le pot face analiştii economici (atât cei din piaţă cât şi cei de la butoanele economiei) pot fi doar aproximări ale realităţii şi, oricât de complexe ar fi modelele folosite, ele conţin întotdeauna un element de eroare (mai mic sau mai mare în funcţie de calitatea datelor, de performanţa prelucrării şi interpretării, de experienţa celui care face prelucrarea dar şi de cât de dinamice şi de volatile sunt sistemele economice ulterior predicţiei).

Situaţia la nivel macroeconomic este şi mai complicată. Agregarea unor indicatori de tipul inflaţie, masă monetară, dobândă, indici bursieri, viteză de rotaţie a banilor sau PIB este un lucru absolut arbitrar şi se bazează foarte mult pe ideea de medie care lasă în afară foarte multe porţiuni din economie (îmi place acest exemplu: dacă adâncimea apei în medie este de 1.5 m şi nu ştii să înoţi nu e indicat să sari din barcă) şi dispersie calculată într-un sistem de două axe prin suma pătratelor distanţelor faţă de medie. Imposibilitatea de a previziona ceva pentru că avem de a face cu comportamentul uman aleatoriu este dublată, în cazul variabilelor macroeconomice, de greşelile pe care le facem atunci când propunem formule de calcul pentru aceste variabile bazate pe medie (inflaţia este calculată pe baza unui indice al preţurilor de consum în care regăsim un procent dintr-o maşină de spălat manuală şi una de spălat automată adică acest indice vorbeşte de un consumator care nu există şi care nu îşi cumpără o cuva de la o maşină şi motorul de la alta).

Calitatea predicţiei în ştiinţa economică este puternic influenţată de disponibilitatea informaţiei cu privire la fenomenul studiat. Multe dintre variabilele macroeconomice (care presupun agregare la nivel naţional) sunt imposibil de agregat în timp real: de exemplu PIB (cu toate componentele ce derivă din el) are o frecvenţă de apariţie trimestrială, fiind exclusă o frecvenţă săptămânală sau zilnică pentru acest indicator. Analiza datelor pe care se face predicţia presupune folosirea unor serii de date discontinue în timp (sunt simple puncte pe un grafic de trend unite printr-o linie aproximată). Între două astfel de puncte poate exista o schimbare radicală de trend care poate să ascundă o problemă şi care dă peste cap întreaga problemă (fenomenul este cunoscut sub numele de „lebădă neagră”, concept dezvoltat de Nassim Taleb în cartea cu acelaşi nume). Neavând date cu o curgere continuă folosim funcţii care să deseneze trendul lipsă şi presupunem că aceste funcţii matematice se vor păstra şi în perioada imediat următoare (datele au memorie şi îşi păstrează comportamentul).

 Diferenţa dintre cei care fac predicţii şi calcule pentru stat şi cei care fac acest lucru pentru sectorul privat este foarte mare. Cei care fac predicţii pentru stat au tendinţa să exagereze în favoarea guvernanţilor şi, din păcate, îşi bazează deciziile pe aceste greşeli pe care le comit cu bună intenţie. Predicţia aparatului guvernamental suferă de o politizare care conduce către o lipsă totală de realism şi chiar transparenţă. Obţinerea datelor de la cei care guvernează devine adesea o adevărată aventură cu un cost inimaginabil pentru cel care doreşte acest lucru. Existenţa erorii în calculele pe care le fac instituţiile publice (de statistică, monetare) face ca eficacitatea politicilor publice să fie serios pusă sub semnul îndoielii. Niciodată banca centrală nu va putea şti cu exactitate efectul de multiplicare al unui leu tipărit (ştie cu certitudine că el poate fi multiplicat maxim de 10 ori rezerva obligatorie însă nu ştie de câte ori acest leu se va întoarce în sistemul bancar pentru a fi multiplicat, acest lucru depinzând de comportamentul aleator al omului). Consecinţa politicilor monetare bazate pe tipărirea de monedă este una dezastruasă şi haotică tocmai şi pentru că există această limită clară în a putea prezice efectele economice agregate ale deciziei comandată din butoane. În plus, informaţia care stă la baza prezicerilor pe care le face planificatorul central este de multe ori viciată de controlul pe care statul îl exercită în continuare asupra multor preţuri din economie (dobândă, preţuri de consum, costul muncii). Eşecul statul în a face predicţii şi în a ne proteja prin politicile sale are un cost fenomenal pentru noi şi niciodată plătit de către cei care fac greşelile de predicţie şi decid eronat cu privire la piaţa liberă pe care au pretenţia că o pot corecta şi îmbunătăţi.

Spre deosebire de prezicătorul de la stat (care greşeşte natural în predicţiile sale ca orice alt prezicător), cel care face predicţii în privat (antreprenorul) îşi asumă întotdeauna costurile greşelilor sale în materie de predicţie. Aceste greşeli se traduc în faliment, pierderi de bunăstare, pierderi de proprietate.  Singurul care este îndreptăţit să facă astfel de calcule economice şi să creadă în ele este antreprenorul privat. Ştiinţa economică nu este o ştiinţă „tare” ca ştiinţele naturii nu pentru că nu ar avea axiome la fel de puternice ca cele din fizică sau matematică (un exemplu ar fi legea cererii şi a ofertei) ci pentru că în acest caz puterea experimentului este mult mai redusă (deşi şi în fizică sau medicină multe lucruri sunt aproximate sau intuite). În economie nu avem cum să izolăm condiţiile pieţei (aflată într-un dinamism continuu) şi să studiem empiric un fenomen în condiţii de ceteris paribus. Cu toate acestea, se pot spune foarte multe lucruri despre fenomenele economice şi sociale care ne înconjoară, fără a fi nevoie neapărat de o demonstraţie empirică. Teoriile economice (ca orice alte teorii) nu ar trebui să aibă nevoie de demonstraţii empirice şi nici nu ar trebui să fie deduse din demonstraţii sau aplicaţii empirice (nu pot studia o corelaţie între două serii de date cum ar fi inflaţia şi şomajul şi de acolo să deduc o teorie cum a fost cea a lui Philips pentru că risc să greşesc complet). Demonstraţia teoriei prin testare empirică trebuie să rămână, cum bine spunea Maurice Allais, o simplă cale de apropiere a cercetătorilor (studenţilor, celor interesaţi) de o anumită teorie economică. În mod nedrept şi eronat (şi mai ales în România din ultima perioadă), ştiinţa economică (dealtfel fascinantă şi foarte complexă) este atacată de cei care se consideră deasupra tuturor lucrurilor pentru că pot demonstra empiric întotdeauna ceea ce afirmă sau propun. Toţi au pretenţia că pot înţelege cu adevărat această ştiinţă şi că o pot aplica fără probleme în ceea ce fac. Ştiinţa economică nu este nici uşoară şi nici lipsită de sens, chiar dacă stă mai prost la capitolul demonstraţii empirice

Foarte mult din ceea ce se studiază acum în economie ar trebui să se scuture de tot felul de pseudo-teorii create şi incluse abuziv în manualele de economie de fizicieni, matematicieni, ingineri, pshihologi. Numai în acest fel vom putea scăpa de diferitele interpretări date aceluiaşi fenomen economic, vom putea avea mai multă logică în ceea ce studiem şi ne vom îmbunătăţi radical calitatea predicţiei. Cu cât prezenţa şi controlul statului asupra pieţelor şi fenomenului economic se va restrânge, cu atât haosul calculaţional se va diminua şi vizibilitatea anumitor trenduri viitoare va creşte simţitor.


37 comentarii la “Calitatea predicţiei în ştiinţa economică”
  1. i-conomics a spus:

    Cristi: „nu ar trebui să fie deduse din demonstraţii sau aplicaţii empirice (nu pot studia o corelaţie între două serii de date cum ar fi inflaţia şi şomajul şi de acolo să deduc o teorie ”

    Foarte corect spus.

    Avem foarte multi economisti si jucatori pe burse (analiza tehnica) ce compara serii de date pentru a gasi corelatii pe baza carora sa prezica viitorul. Ai ori ce doua serii de date si garantez 100% ca se va gasi macar o corelatie corecta (chiar daca complexa). Problema este ca la un set de 1000 evenimente pe fiecare serie gasesti o corelatie, dar daca te uiti la media de 10000 sau la seria urmatoare de 1000 evenimente observi ca acea corelatie nu mai functioneaza. Din pacate avem foarte multe decizii luate pe GRESEALA CORELATIEI.

    PREDICTIA prin natura ei este autodefetista direct propotional cu acceptarea ei de jucatorii pietii. Daca ai timp te rog sa analizezi o derivata a ” Heisenberg uncertainty principle ” si vei vedea ca o predictie modifica comportamentul decizional a individului astfel incat predictia nu se mai poate materializa. Exemplu: Pe baza la multe informatii se prezice ca anul viitor in decembrie pretul graului la tona va fi de X. Producatorii auzid asta cresc productia de grau si surpriza supraproductia scade pretul, sau invers daca x pare prea mic ei scad productia crescad pretul. O predictie poate fi utila atat timp cat ea este secreta si folosita de un segment restrans al pietii.

  2. C.M.Dragan a spus:

    Stimate Domnule PAUN,
    Nu va deranjam daca nu observam, inca de la inceputul studiului Dvs., o anume definitie a economiei care suna in felul urmator:
    „Economia este ştiinţa care studiază comportamentul uman” .Scurt;fara alte comentarii!
    Ma intreb atunci de ce spune academicianul Emilian Dobrescu,seful”Scolii postdoctorale in stiinte economice”a Academiei Romane,in lucrarea „Simulation for the Romanian Economy”(SSRN-Social Science Research Network/2010),urmatoarele:
    „ECONOMIA este un ansamblu de stiinte,precis conturate,dintre care doua sunt hotaratoare:Finantele (inclusive moneda si creditul) si Contabilitatea.Ele nu pot insa functiona decat in tandem cu Statistica, Analiza economica,Cibernetica , Managementul firmei (si implicit al ramurii :inductrie, comert,turism, agricultura,etc). Fiecare are obiectul si metoda sa proprii ,sunt foarte clar delimitate,aservesc impreuna economia si societatea. Asa se face ca au fost grupate impreuna sub numele generic de « Stiinte economice » mai ales datorita sistemului de furnizare reciproca de informatii prelucrate fiecare dupa propria sa metodologie” .
    S-ar putea sa fie vorba de doua „economii” diferite sau de doua acceptiuni ale aceleiasi economii dar privite din alt unghi de vedere? Si totusi nu prea cred!
    Respectuos,o zi frumoasa.
    18.09.2011 C.M.Dragan

  3. Paun Cristian a spus:

    @ C. M. Dragan

    Foarte bună întrebarea. Dl. Dobrescu este un om respectabil însă nu cred că tot ceea ce defineşte dumnealui trebuie luat neapărat de axiomă. În plus, în definiţia pe care o dă dumnealui ştiinţei economic nu văd obiectul de activitate clar al ştiinţei economice. Biologia se ocupă cu vieţuitoarele, fizica se ocupă cu fenomenele fizice, geografia se ocupă cu mediul înconjurător, astronomia se ocupă cu stelele. Economia nu poate fi ceva abstract care doar adună în ea nişte „ştiinţe” fără un obiect clar şi concret de studiu. Managementul cu ce se ocupă? Contabilitatea cu ce se ocupă? Statistica cu ce se ocupă? Cibernetica cu ce se ocupă? Nimeni nu spune că economia nu are sau nu poate avea un caracter inter-disciplinar (şi în fizică folosim matematică şi geometrie, în biologie folosim fizică şi geografie) dar trebuie să aibă şi ea un obiect de activitate clar. Iar acest obiect de studiu este legat indubitabil de acţiunea umană.

    Pentru a vedea ce înseamnă ştiinţa economică vă propun alte definiţii pe care eu le consider cele corecte în această privinţă:

    „There have never been any doubts and uncertainties about the scope of economic science. Ever since people have been eager for a systematic study of economics or political economy, all have agreed that it is the task of this branch of knowledge to investigate the market phenomena, that is, the determination of the mutual exchange ratios of the goods and services negotiated on markets, their origin in human action and their effects upon later action. The intricacy of a precise definition of the scope of economics does not stem from uncertainty with regard to the orbit of the phenomena to be investigated. It is due to the fact that the attempts to elucidate the phenomena concerned must go beyond the range of the market and of market transactions. In order to conceive the market fully one is forced to study the action of hypothetical isolated individuals on one hand and to contrast the market system with an imaginary socialist commonwealth on the other hand. In studying interpersonal exchange one cannot avoid dealing with autistic exchange. But then it is no longer possible to define neatly the boundaries between the kind of action which is the proper field of economic science in the narrower sense, and other action. Economics widens its horizon and turns into a general science of all and every human action, into praxeology. The question emerges of how to distinguish precisely, within the broader field of general praxeology, a narrower orbit of specifically economic problems.” (L. v. Mises, Human Action, p. 232: cartea o găsiţi aici)

    O definiţie dată de Oxford (care nu este departe de definiţia dată mai sus) ar fi:

    Ştiinţa economică este:
    „The study of how scarce resources are or should be allocated. Microeconomics examines how production and consumption are organized, what is produced, and who benefits. Macroeconomics considers how aggregates such as output, employment, and the general price level are determined. Positive economics is concerned with what actually happens, or what would happen under various conditions. Normative economics considers what would be the best methods of economic organization, from the point of view of both equity and efficiency.”

    Ambele definiţii se referă la comportament uman şi au în vedere acţiunea umană. Ştiinţa economică este o ştiinţă socială şi se ocupă de ceea ce face omul. Spre deosebire de psihologie însă, ştiinţa economică nu este interesată de pornirile interne ale omului atunci când el acţionează. Pe mine ca economist mă interesează mai puţin chimia internă care stă la baza preferinţei umane şi mai mult rezultatul acesteia tradusă prin acţiunea omului. Mă interesează exclusiv aspectul praxeologic al problemei. Ulterior această acţiune (implicarea în schimburi, alocare de resurse, organizarea producţiei) se va traduce în schimbări majore pe piaţă pe care trebuie să le înţeleg şi să le pot explica. Cam aşa văd eu (şi nu doar eu) ştiinţa economică. În nici un caz o sumă de domenii ale sale, multe dintre ele având un substrat teoretic ambiguu.

  4. i-conomics a spus:

    Cristi :

    ” Foarte mult din ceea ce se studiază acum în economie ar trebui să se scuture de tot felul de pseudo-teorii create şi incluse abuziv în manualele de economie de fizicieni, matematicieni, ingineri, pshihologi”… nu ti se pare comentariul tau un pic insultator? Care este diferenta intre un Economist si mama Omida daca „economia” ca stinta nu este ancorata in realitatea fizicii, matematicii, psihologiei, etc?

    Economia (The study of how scarce resources are or should be allocated) de fapt inseamna PREDICTIE, ori , cum am comentat mai sus, ori ce predictie megaextra valabila este nulificata atunci cand ea afecteaza sistemul.

    Ar trebui sa fii mai flexibil. Esti un adept inversunat al scolii Austriece; pari sa refuzi sa vezi dincolo de niste clisee ce in microcosmosul lor sunt foarte corecte si valabile dar care „in the grand scheme of things”.. scartaie… Cu ce te deosebesti de un Krugman ce refuza sa perceapa ori ce altceva pe langa un extremism Keynisianism de prima clasa?

  5. Paun Cristian a spus:

    @ i-conomics

    Ar trebui sa fii mai flexibil. Esti un adept inversunat al scolii Austriece; pari sa refuzi sa vezi dincolo de niste clisee ce in microcosmosul lor sunt foarte corecte si valabile dar care “in the grand scheme of things”.. scartaie… Cu ce te deosebesti de un Krugman ce refuza sa perceapa ori ce altceva pe langa un extremism Keynisianism de prima clasa?

    Diferența dintre Keynesisti si restul constă în argumente si în tăria cu care ei cred că de la butoanele economiei se poate regla ceva ÎN BENEFICIUL CĂRORA are pretentie planificatorul central ca actionează. În timp ce Keynesiștii își alocă toate resursele pentru a găsi justificări pseudo-teoretice la intervenționism acolo unde de fapt ele NU EXISTĂ (consecinta fiind toate necazurile pe care le trăim astăzi), noi ceilalți (austrieci, clasici și chiar parțial monetariști) încercăm să ne ținem deoparte de asemenea lucruri. Argumentele fac diferența între scolile de gândire economică. Important e însă să încercăm să le ascultăm. Eu ascult secundă de secundă tâmpeniile keynesiștilor însă ei refuză să asculte ”tâmpeniile” altora. E un dialog la surzilor. Mai mult, se încăpățânează să le și aplice în practică, să le rafienze și să caute alte argumente / justificări noi. Eu nu mi-am propus să fiu nicicum. Sunt în căutarea adevărului și a argumentelor corecte și sunt liber (și așa și trebuie să fiu lăsat să fiu) să cred în ce argumente vreau.

  6. Adrian a spus:

    „cel care face predicţii în privat (antreprenorul) îşi asumă întotdeauna costurile greşelilor sale în materie de predicţie. Aceste greşeli se traduc în faliment, pierderi de bunăstare, pierderi de proprietate. Singurul care este îndreptăţit să facă astfel de calcule economice şi să creadă în ele este antreprenorul privat”

    Toate predictiile sunt fantezii, fara exceptie. Insa daca ai o tinta si un plan e mult mai usor sa mentii directia pe termen scurt. Nu mai trebuie sa te opresti, sa te gandesti si pe urma iar sa actionezi.

    Actionezi, vezi unde ai ajuns, ajustezi planul bazat pe noile informatii, iar actionezi; si tot asa.

  7. Adrian a spus:

    @i-conomics
    „The study of how scarce resources are or should be allocated”
    Definitia asta e veche si nu mai e adevarata.

    Problema e ca resources aren’t scarce. Atunci cand un anumit tip de resurse se diminueaza prea mult, capitalul si inteligenta umana se aloca in directia respectiva. Si pana la urma oamenii tot gasesc o solutie care sa inlocuiasca vechea resursa.

  8. Paun Cristian a spus:

    @ adrian

    Corect! Am spus-o si în articol. Predictiile economice lucrand pe comportamente umane aleatoare sunt cu eroare (mai mica sau mai mare), dar intotdeauna cu eroare. Nuanta pe care vreau insa sa o fac e ca, daca aceste calcule se justifica in privat (pentru ca nu vreau sa condamn econometria sau statistica la nivel micro si privat, e treaba antreprenorului daca crede sau nu in aceste modele cu eroare pentru ca ISI ASUMA INTEGRAL COSTUL ERORII SALE), in sistemul public aceste calcule sunt absolut nejustificate (pe langa faptul ca planificatorul care face astfel de calcule nu are informatia completa si corecta, el mai si viciaza indicatorii si mai si controleaza unele preturi incurcand calculele si mai mult; mai mult, NU ISI ASUMA COSTUL ERORILOR SALE – cel mai simplu exemplu este RATAREA TINTEI DE INFLATIE DE CATRE BNR 5 ani consecutivi fara nici o asumare a erorii in acest caz).

    Eu cred ca aceasta nuanta privind calculul economic in privat e importanta si utila.

  9. Paun Cristian a spus:

    Si un alt lucru care ma deranjeaza enorm (si nu stiu daca l-am accentuat bine in articol):

    ECONOMIA NU ESTE O STIINTA ”MOALE”, NEIMPORTANTA, USOARA, ACCESIBILA ORICUI SI LIPSITA DE COMPLEXITATE cum lasa sa se inteleaga inginerii!!! Doar pentru ca avem o eroare mai mare decat in fizica la testarea empirica a unor fenomene nu inseamna ca nu exista lucruri logice in stiinta economica si lucruri interesante care merita spuse si studiate. In ultimele decenii stiinta economica a fost agresata permanent si nejustificat de STIINTELE TARI astfel ca in momentul de fata o cercetare fara ceva cantitativ in spate a devenit (ERONAT spun eu) ceva derizoriu si lipsit de interes. Pasiunea asta de a agresa stiinta economica cu tot felul de modele care APROXIMEAZA REALITATEA face ca sa ne departam complet de sensul si miezul economiei ca stiinta. Sa nu mai stim CUM DEFINIM ACEASTA STIINTA SI SA NU MAI STIM CU CE SE OCUPA EA!

  10. Adrian a spus:

    @Paun Cristian
    „planificatorul care face astfel de calcule nu are informatia completa si corecta”

    Bounded rationality:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Bounded_rationality
    Bounded rationality is the idea that in decision making, rationality of individuals is limited by the information they have, the cognitive limitations of their minds, and the finite amount of time they have to make decisions.

    Herbert Simon received the Nobel Prize in 1978 for his contribution to organizational decision making: It is impossible to have perfect and complete information at any given time to make a decision.

    „cum lasa sa se inteleaga inginerii”
    Inginerii sunt deobicei mai fazani cand e vorba de luarea in considerare a elementului uman.

    *****
    Insa mai exista un aspect.

    Daca intelegi vreo 10 concepte principale din Austrian Economics atunci ai o intelegere suficient de buna despre cum functioneaza intregul sistem.

    Nu vezi toate detaliile. Nu iei in considerare toate aspectele si cazurile. Insa nici nu prea ai cum sa faci greseli mari in luarea deciziilor economice personale si in afaceri.

    Principiile sunt baza. Din intelegerea lor pornesc strategiile, actiunile si deciziile bune.

  11. Adrian a spus:

    Vreau sa zic ca scopul pentru majoritatea persoanelor nu e sa inteleaga perfect economia, ci sa ia decizii bune pe termen lung.

    Luarea de decizii bune nu e conditionata de intelegerea foarte buna a economiei. Asa cum dialogarea intr-o anumita limba nu necesita stapanirea perfecta a ei.

  12. i-conomics a spus:

    Cristi: „Sunt în căutarea adevărului și a argumentelor corecte ”

    In cautarea adevarului, ce parere ai fata de corectitudinea argumentului ca Scoala Austriaca este corecta si aplicabila unui sistem inchis in care oamenii decid si actioneaza cum le este lor mai bine, unde oameni sunt corecti si bine intentionati si fac competitie unul cu altul numai pe criterii a la carte.
    Am impresia ca te focalizezi asupra argumentului logic si ca atare esti convins 100% de corectitudinea acestuia, Eu nu spun ca argumentul logic al scolii Austriece este gresit spun doar ca nimeni parese nu pune la indoiala corectitudinea unor date in input si sau a faptului ca poate anumite date de input ce ar putea schimba rezultatul nu sunt luate in considerare.

    Sunt adeptul economiei de piata cat mai libere si cu cat mai putina interventie a statului si doar cu suficiente reglementari pentru a asigura competitie corecta intre indivizi. Tu vezi sistemul global ca unul in care competitia este coreca, ca unul in care oamenii iau decizii bune pentru ei. Eu vad sistemul global ca unul in care toti incerca sa fure si sa triseze, unul in care indivizii prin absorbtia de informatii false, prin necunoastere si incompetenta decid a deseori ce le este lor mai rau si nu mai bine.

    Doresc o Romanie in care economia de piata libera sa domneasca, dar daca aceasta libertate este cumva umbrita de actiuni neconcurentiale externe ce ii stirbesc echilibrul real atunci consider ca masuri ce aparent in ochii tai par interventioniste trebuiesc luate in considerare pentru a le contrabalansa, altfel cel care triseaza va beneficia enorm pe spatele celui care e credul in niste teorii corecte aplicate orbeste.

  13. i-conomics a spus:

    Adrian:
    „“The study of how scarce resources are or should be allocated”
    Definitia asta e veche si nu mai e adevarata.”
    – Nu am facut de cat sa citez ce a scris Cristi mai sus. de acord cu tine.

    – Citezi ca „It is impossible to have perfect and complete information at any given time to make a decision.” Dar nici nu e nevoie, pareto 20/80 cred ca e suficient, restul il acoperi cu contingencies in the decision making process.

  14. C.M.Dragan a spus:

    UNITATE IN DIVERSITATE ?
    Foarte interesante,utile,documentate si la obiect pledoariile Dvs.Ati vazut cum am cazut in greseala daca m-am luat dupa spusele academicianului Dobrescu?
    Totusi de ce s-o fi numind unele entitati „Sectia de stiinte economice a Academiei”, „Scoala postdoctorala in stiinte economice”,”Facultatea de stiinte economice”,etc.? Ori sunt mai multe „stiinte cu caracter economic”,ori nu stiu astia sa faca distinctia necesara intre singular si plural?!
    S-ar putea ca eu sa nu fi inteles bine lucrurile deoarece n-am reusit sa traduc corect afirmatiile laureatului premiului Nobel pentru economie (2004),marele professor Murray Rothbard: „Nu este grav să nu ştii nimic despre economie,si indeosebi despre specializarile contabilitatea afacerilor sau finante si circulatie monetara sau sa faci demonstratii cu indici si indicatori statistici fara sa stii ce semnifica . Economia este un ansamblu de stiinte exacte si individualizate pe care majoritatea oamenilor le consideră anoste si,oricum le pricep mai greu,ba unii chiar pot sa nu le accepte. Dar,in acest caz este total iresponsabil să ai păreri despre ele şi să le exprimi tare şi zgomotos, menţinându-te în continuare în această stare de ignoranta absurda”.
    ( „It is serious to not know anything about economics, and especially about business or finance and accounting specializations currency or statistical indices and arguments without knowing what means. The economy is a set of individualized science and that most people considered boring and you know how hard anyway, and even some can even not accept them. But in this case is totally irresponsible to have opinions about them and express them loud and noisy, you still maintaining this absurd state of ignorance ” ).

    19.09.2011 – C.M.Dragan

  15. Adrian a spus:

    @i-conomics
    „Dar nici nu e nevoie, pareto 20/80 cred ca e suficient, restul il acoperi cu contingencies in the decision making process.”
    Asta numai zici ca sa te scoti. Ii spuneai mai inainte lui Cristian Paun sa ia in considerare argumentele Keynesian pentru ca tu le consideri.

    Keynesian si Austrian se anuleaza reciproc in majoritatea cazurilor. Deci practic sa faci lucrul asta nu face parte din primele 20% activitati care conteaza. Practic tu nu respecti principiul pareto prin actiunile astea.

  16. Adrian a spus:

    @i-conomics
    „in care oamenii decid si actioneaza cum le este lor mai bine, unde oameni sunt corecti si bine intentionati si fac competitie unul cu altul numai pe criterii a la carte.”
    Austrian Economics, teoria, nu impune oamenilor sa fie bine intentionati. Piata libera impune pe termen lung chestiile astea. Pe termen lung, daca ii tragi in piept pe prea multi oameni, acei oameni spun la altii. Si ramai fara clienti.

    „Eu vad sistemul global ca unul in care toti incerca sa fure si sa triseze”
    Asta e problema pe care o ai. Tu vezi, percepti(vederea = perceptie). Problema pe care o descrii e la tine in cap, nu exista in realitate. E adevarat ca exista speculatori, insa exista si multa valoare creata. Prezenta atator speculatori e posibila din cauza ca exista multa valoare care poate fi speculata.

    Exista o atat de mare abundenta de valoare creata incat sute de mii de speculatori se satura.

    „indivizii prin absorbtia de informatii false, prin necunoastere si incompetenta decid a deseori ce le este lor mai rau si nu mai bine”
    Acum descrii ce iti faci tu tie? Alegi sa te concentrezi pe chestiile care merg prost. Si mintea ta iti aduce argumente cum ca lucrurile merg prost si ca lucrurile sunt greu de obtinut.

    Uite un experiment: Petrece 1 zi cu o persoana care lucreaza la stat pe un post unde castiga sub 700 lei. Pe urma petrece 1 zi cu o persoana care castiga peste 10.000 euro lunar prin activitati antreprenoriale in mediul privat.(Fara afaceri cu statul!) Ambele persoane traiesc in Romania.

    Ambele persoane traiesc in acelasi mediu. Ceea ce face diferenta intre ei e urmatorul ciclu: ganduri, emotii, actiuni si iar ganduri. Insa diferenta e imediat observabila la nivel de idei.

    „consider ca masuri ce aparent in ochii tai par interventioniste trebuiesc luate in considerare pentru a le contrabalansa, ”
    Atitudinea asta porneste din frica. Ia orice scenariu la care te gandesti si o sa vezi ca e distrus de catre piata libera la nivel global. Si nu poate sa functioneze pe termen lung.

  17. i conomics a spus:

    Adrian:

    Ii spuneai mai inainte lui Cristian Paun sa ia in considerare argumentele Keynesian pentru ca tu le consideri.

    – ai inteles total gresit ce am spus.. mai citeste inca o data te rog…. eu nu am spus sa ia in considerare argumentele Keynesianiste ci si alte argumente spre exemplu ale mele.. ce poate nu se pupa complet cu ideile dumnealui. Am dat exemplu pe Krugman un inversuat Keynesian.. ce nu vrea sa auda nimic altceva… si speram ca Cristii sa nu fie la fel.

  18. i conomics a spus:

    adrian:

    „Pe termen lung, daca ii tragi in piept pe prea multi oameni, acei oameni spun la altii. Si ramai fara clienti.”
    Asta poate e valabil doar la nivel interactiune directa intre oameni.. dar ce faci cu monopolurile… cu furturile nevizibile si neintelese si percepute de omul de rand..? Lucrurile sunt mult mai complexe, iar tu mergand pe aceeasi aratura refuzi sa vezi ori ce te ar devia de la al tau crez.

    Iar daca tu vezi sitemul global ca unul fair.. in care domneste economia de piata pe criteriile cele mai sfite… ce sa spun.. ma lasi fara argumente….

  19. Adrian a spus:

    @i-conomics
    „ci si alte argumente spre exemplu ale mele”
    Pai a tale nu sunt ale tale. O parte sunt austrian. Si alta parte le-am auzit deja spuse de oameni saraci sau de keynesieni.(Nu vreau sa zic ca esti sarac. Insa ai anumite idei in comun cu majoritatea oamenilor saraci – inclusiv idea de „fairness” de mai jos.)

    „Lucrurile sunt mult mai complexe, iar tu mergand pe aceeasi aratura refuzi sa vezi ori ce te ar devia de la al tau crez.”
    Nu e o chestie de idei. E o chestie de sistem, care functioneaza mai bine bazat pe datele care exista. Te uiti la rezultate nu la ce crezi.

    „Iar daca tu vezi sitemul global ca unul fair.. in care domneste economia de piata pe criteriile cele mai sfite”
    Problemele sunt datorate in principal lezarii pietei libere si a proprietatii private. Lucrurile care lezeaza piata libera si proprietatea privata trebuie eliminate. Piata libera si respectarea proprietatii private s-au dovedit ca functioneaza. Nu are rost sa reinventam roata cat timp avem un sistem care functioneaza.

    Viata nu e fair. Niciodata nu o sa fie. Eu prefer sa fiu tratat unfairly atata timp cat castig pe termen lung.

    De ex, nu e „fair” sa vinzi un produs pentru $100 cand acel produs are o valoare de $1000. Insa daca produsul e cumparat de 10000 de persoane atunci am castigat $1.000.000 in vanzari. Asta desi am fost tratat „unfairly, every single time”.

    Nici nu ma astept ca viata sa fie fair, nici nu vreau sa fie.

  20. C.M.Dragan a spus:

    FILOZOFIA STIINTEI
    Domnilor,
    Am declansat o discutie pornind de la urmatoarea definitie data de Dvs.economiei :
    “Economia este ştiinţa care studiază comportamentul uman”.
    Si am impresia ca am trecut intr-o filozofie care nu este utila nimanui.
    Daca este asa cum spuneti dvs.atunci va rog sa-mi spuneti ferm,in cifre si nu in filosofie,care este valoarea efectiva a unei actiuni la o companie care are urmatoarea situatie reala conform I.F.R.S. si Directivei a IV-a a C.E.
    Cap.I „Capitaluri”
    -Capital social subscris si varsat : 100.000 lei
    – Numar actiuni 200.000 buc x 5o lei val.nominala
    – Rezerve legale 30.000 lei
    – Rezerve statutare 8.000 lei
    – Alte rezerve 20.000 lei
    – Provizioane pentru riscuri 7.000 lei
    – Provizioane pentru deprecieri 1.500 lei
    – Provizioane reglementate 2.500 lei
    – Rezultatul reportat +9.000 lei
    Calculul acesta il gasiti in „Situatiile financiare” si nu comporta comentarii.Numai ca eu vreau sa-mi dau seama daca vorbim aceeasi limba.
    Respectuos,C.M.Dragan
    Daca nu ne putem intelege romaneste,poate reusim in mandarina;asa ca va ofer si aceasta alternativa.
    先生们,
    我们开始从注重Dvs.economiei以下定义的讨论:
    “经济学是科学,研究人的行为。”
    而且我觉得我到一个理念,是任何人都没有用处了。
    如果如你所说dvs.atunci请告诉牢牢数字,而不是哲学,这是股份公司的实际情况有以下按国际财务报告准则的实际价值我和指令IV C.E.
    Ch.I“资本”
    认购及实收资本:100.000雷
    – 数股x5O200.000林雷val.nominala
    – 30,000林雷法律保留
    – 8000林雷法定储备
    – 20,000其他储备雷
    – 对负债7000林雷规定
    – 减值1500雷
    – 规定涉及2500雷
    – 未分配利润9000雷
    计算你可以在“财务报表”,并没有表现为我要comentarii.Numai我知道,如果我们讲同样的语言。
    尊敬的,C. M.德拉甘

  21. Revista blogurilor de business: Calitatea predictiei in stiinta economica a spus:

    […] In economie cel mai sensibil aspect il constituie realizarea de predictii, scrie profesorul universitar Cristian Paun, pe blogul sau. […]

  22. i conomics a spus:

    Adrian:

    1.) Parerile mele sunt ale mele si formate pe baza informatiilor filtrate ce le am la dispozitie; Este adevarat ca in formarea propriilor pareri am luat in vedere variate alte pareri de la Austriece la Keynesianiste la etc.

    2. Spui „Problemele sunt datorate in principal lezarii pietei libere „. PERFECT sunt de acord cu ce spui.. iar daca factorii externi lezeaza piata libera in favoarea lor si in defavoarea noastra noi trebuie sa stam de fazan? Nu trebuie sa contra actionam prin reglementari care sa remedieze leziunile necompetitive?

    C.M. Dragan „Le ho ma”.. e doar in Canthonese”?

  23. sorin_f a spus:

    @i-conomics
    „daca factorii externi lezeaza piata libera”

    Cum poti leza piata libera altfel decat facand-o ne-libera?

    Si cum poti limita libertatea pietei altfel decat prin reglementari / legi?

  24. i conomics a spus:

    sorin_f:

    Pobabil sursa disensiunii este definitia pietei libere ce probabil este de multi confundata de continutul cuvantului liber. Piata libera nu insemna doar dreptul la proprietate si nimic altceva,doar o pseuda lege a junglei. Piata libera insemna si un joc corect si echitabil din care toti ar trebui sa beneficieze proportional cu efortul depus.

    Eroarea sta in faptul ca multi vad doar „statul” ca potential factor de lipsa de libertate a pietii, dar nu este asa, libertatea pietii poate fi afectata de jucatori cu pozitii dominante, de manipularea preferintelor jucatorilor, de practici neconcurentiale, etc.

    Revenind la un exemplu mai sus, Eu sunt URSUL si tu PEKINEZUL intr-un ring de lupta, te simti LIBER? Faci doar ce vrei tu sau… faci doar ce spun eu ca altfel….

  25. sorin_f a spus:

    „Eu sunt URSUL si tu PEKINEZUL intr-un ring de lupta, te simti LIBER? Faci doar ce vrei tu sau… faci doar ce spun eu ca altfel….”

    Ca altfel ce?
    Cine sau ce sa forteze pekinezul de a interactiona cu ursul in vreun fel, impotriva vointei sale?

  26. Adrian a spus:

    @sorin_f
    Piata libera nu implica competitia. Competitia are loc doar atunci cand exista prea multe produse, servicii care tintesc acelasi segment de piata.

    Insa piata e intr-o continua schimbare. Si colosii de acum pot oricand sa dispara.

    Piata nu implica „Zero Sum Game”:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Zero%E2%80%93sum_game

    Daca tu castigi, ceilalti nu trebuie neaparat sa piarda.

    Piata libera mai are un alt aspect, acel de cooperare. Uite o explicatie de la Mises Institute:

    Cooperation: How a Free Market Benefits Everyone:
    http://mises.org/daily/3015

  27. ionut a spus:

    „Piata libera insemna si un joc corect si echitabil din care toti ar trebui sa beneficieze proportional cu efortul depus.”

    100% eronat! De la Marx citire…
    Timp de 6 luni toti cititorii si vizitatorii blogului astuia depunem toate eforturile sa construim un super-automobil. Desi reusim, nu-l cumpara nimeni! Care crezi ca ar trebui sa fie beneficiul nostru?

    @Adrian

    „Competitia are loc doar atunci cand exista prea multe produse”

    La fel de eronat, competitia sau lipsa ei (cu alte cuvinte competitie libera sau nu) nu e data de numarul de actori de pe piata sau de numarul produselor/serviciilor pe acea piata, ci, un pic contraintuitiv, de numarul barierelor artificiale/birocratice impuse pe acea piata. Ori pe aceastea numai statul (sau ma rog, organizatiile de tip statal) le pot impune.

  28. Adrian a spus:

    @ionut
    Nu ai citit atent. Contextul era: piata libera.

    In contextul pietei libere esti in competitie cu alti vanzatori doar daca vanzi aproximativ acelasi produs catre acelasi segment de piata.

  29. ionut a spus:

    @Adeian

    Ba esti, pentru resursele marcate de principiul raritatii! Piata libera, definita ca ansamblul schimburilor voluntare de proprietate legitima asupra bunurilor, nu face decat sa inmaneze resursele celor mai abili dintre „jucatori” (cei care anticipeaza corect configuratia ulterioara optima a pietei ca sa deserveasca cel mai bine nevoile) prin profit, si-i penalizeaza pe cei mai putini abili prin pierdere.

  30. ionut a spus:

    Ultimul comentariu ii era adresat lui Adrian, bineinteles. Mea culpa!

  31. i-conomics a spus:

    Ionut: te citez „“Piata libera insemna si un joc corect si echitabil din care toti ar trebui sa beneficieze proportional cu efortul depus.”

    100% eronat! De la Marx citire…”…

    Esti sigur de ceea ce spui? Daca intr-o tranzactie nu beneficieaza amblele parti… atunci mai este vorba de o tranzactie libera? Cred ca faci confuzie intre egalitate de sanse versus oportunitati….

    cat despre super automobilul facut… eu discut de echitatea sanselor… adica ati avut sansa sa faceti ceva ce piata vrea.. faptul ca ati muncit mult si creat ceva ce piata nu vrea… nasol… DAR EU NU VORBESC de egalitate la rezultat…

    Observ ca ai obiceiul sa citesti cu superficialitate

  32. i-conomics a spus:

    Sorin_f: citez „Cine sau ce sa forteze pekinezul de a interactiona cu ursul in vreun fel, impotriva vointei sale?”.

    Esti taran si ai 5 vaci. Muncesti de dimineata pana seara. Pe scurt esti un PEKINEZ. Te duci la Auchan sa iti vinzi laptele… unde nu ai loc pe raft de URSUL Danone chiar daca al tau e mai ieftin iar vacile tale mananca fan si nu concentrate… evident ca nimeni nu interactioneaza cu tine cu Pekinezul in vre-un fel… si nici nu e nevoie.. si aici e buba…! Pricepusi? Nu numai ca nu te forteaza nimeni cu nimica, dar cu functia de PEKINEZ POTI SA FORTEZI URSUL SI LUPUL CAT VREI CA TOT DEGEABA! Eventual iti mor vacile ca fara sa vinzi marfa.. nu ai bani de fan… Acelasi lucru este valabil extrapolat intregii noastre economii.

    Teoriile generale sunt fain and dandy pentru microcosmul de parameri luati in considerare, dar vezi tu… uni parametrii sunt gresiti iar altii lipsesc cu desavrasire. O teorie macro este useless daca la nivel micro nu poti sa aduni 1+1+1 + n ca sa ajungi eventual la un miliard… Vreau sa vad acele teorii macro care sa creeze tranzitia de la A la B si care sa asigure solutii imbatabile taranului cu 5 vaci, strungarilor cu 5 strunguri, sudorilor cu 5 aparate de sudura etc.. sa existe, sa se dezvolte .. si sa prospere.

  33. Adrian a spus:

    @ionut
    „cei care anticipeaza corect configuratia ulterioara optima a pietei ca sa deserveasca cel mai bine nevoile) prin profit, si-i penalizeaza pe cei mai putini abili prin pierdere.”

    Asta e o mentalitate de speculator.

    Sa zicem ca se inventeaza niste usi contra furt foarte bune in afara tarii. Cativa banuiesc ca urmeaza sa vina moda si in Romania. Si importa noile usi.

    Ei sunt primii pe piata, au un avantaj, si castiga foarte bine. Pe urma altii vad successul lor si il copiata. Importa si ei. Vand ce au importat. Insa fac mai putine vanzari.

    Care dintre importatori a pierdut? Nici unul. Diferenta e ca primul a castigat mai mult si al doilea mai putin. Nu poti sa pierzi ceva ce nu ai.

    Toata lumea a avut de castigat. Inclusiv consumatorii daca au primit o valoare mai mare decat pretul cerut de catre cei 2 importatori.

    Limbajul asta: „jucatori”, „pierdere”, „controleaza” e tipic pentru Money Channel. Competitia se vinde mai bine in ziare decat cooperarea. Insa cooperarea e varianta mai simpla si mai buna de a obtine rezultate.

  34. Adrian a spus:

    @i-conomics
    Daca ai cateva vaci, nu te duci la Auchan sa fii in competitie cu Danone. E stupid.

    Mai bine vinzi laptele la tine in sat, la piata la oras, la intermediari, la vecini etc. Construiesti o afacere pe nicha ta.

    Avantajul tau e ca poti da laptele mai ieftin. Nu ai atatea taxe, cheltuieli de marketing, angajat cosultanti, avocati etc. de platit ca si Danone si Auchan.

    In schimb, tu ca crescator de 5 vaci nu ai nici pretentiile lui Danone. Adica nu te lupti pentru milioane de dolari in vanzari. Poate vrei sa castigi doar cateva sute sau mii de euro lunar, ceea ce e mult mai usor.

    Succesul tau nu iti fura cu nimic din succesul tau. Danone nu o sa vina la tine in sat sa isi deschida magazin, sa plateasca chirie, sa angajeze pe cineva si sa poate vinde si mai ieftin decat tine. Si in plus, vecinii tai o sa cumpere de la tine, daca te au la inima, nu de la Danone.

  35. Adrian a spus:

    *Successul lui Danone nu iti fura nimic din successul tau.

  36. ionut a spus:

    @i-economics (schimbat-ti nick-ul).

    „Daca intr-o tranzactie nu beneficieaza amblele parti… atunci mai este vorba de o tranzactie libera”

    Ex-ante, pentru ca tranzactia sa aiba loc, liber, cei care o efectueaza anticipeaza, fiecare, beneficii. Altfel tranzactia n-ar avea loc. Ex-post, sigur ca unul poate constata ca s-a inselat. Ori ce vrei tu e exact egalizarea rezultatelor!

    @Adrian

    Asta e o viziune simplista! Astia, la randu-le, sunt in competitie cu producatorii/importatorii de usi conventionale! Orice antreprenor/capitalist e un „speculator”.
    Altfel, tu vorbesti de diviziunea sociala a muncii (care e inerenta unei economii complexe), care n-are legatura cu ce spun eu.

    „Te duci la Auchan sa iti vinzi laptele”

    1) Nu esti in stare sa vinzi lapte prin Auchan! Auschan vinde spatiu, nu produse!
    2) Ce/cine impiedica micii producatori de lapte sa-si faca Auchan-ul lor? Daca e ceva/cineva ce-o face, tu impotriva astuia trebuie sa lupti (acest ceva nu poate fi decat statul).

  37. ahhwya a spus:

    qUkZkp gkxusxqmbece, [url=http://fawtbphippvw.com/]fawtbphippvw[/url], [link=http://twlkatacuivo.com/]twlkatacuivo[/link], http://lgomabvnqoan.com/

Comentariul tau