Constat că foarte mulţi oameni din România că rezonează prea puţin cu valorile capitalismului autentic şi cu virtuţiile pieţei libere. Pur şi simplu nu încearcă să vadă ce presupune un capitalism autentic, de ce ar fi el mai bun faţă de un sistem socialist şi de ce piaţa este un mecanism imperfect dar mult mai bun decât statul în a rezolva alocarea resurselor între cei implicaţi în schimburi. Oricât de multe argumente ai aduce în sprijinul pieţei, oamenii rămân cantonaţi în ideea că doar statul poate să fie garanţia şi protecţia lor pentru ticăloşiile şi nedreptăţile care se întâmplă în piaţă.

Această opoziţie pleacă, în primul rând, de la suprapunerea greşită a capitalismului autentic peste pseudo-capitalismul de tip dâmboviţean creat din nimic de foştii securişti şi nomenclaturişti. Este un „capitalism” al privatizărilor dubioase (cu dedicaţie către un grup de interese devenit peste noapte „strategic”). Este un „capitalism” cu pieţe insuficient de liberalizate (vedem cu câtă greutate se face liberalizarea pieţei energiei, pieţei giga-caloriei, pieţei muncii). Este un „capitalism” al sindicaliştilor care continuă să aibă privilegii impresionante (inclusiv posibilitatea de a cumpăra pe nimic active ale statului). Este un „capitalism” în care politicile monetare (tipărirea de bani, favoruri acordate băncilor comerciale, manipularea cursului de schimb, manipularea dobânzilor) salvează şi acoperă o ineficienţă şi o lipsă de competitivitate tot mai greu de finanţat şi susţinut. Este un „capitalism” al impozitelor mari, al deficitelor mari, al datoriei publice mari. Un „capitalism” de stat în care proiectele pe care le dezvoltă statul cu sau fără finanţare europeană denaturează mecanismele de piaţă. Este un „capitalism” în care nu are sens să te gândeşti să îţi deschizi o afacere dacă nu cunoşti pe cineva, nu ai pe cineva conectat politic care să direcţioneze către tine un privilegiu dat de stat. Este un „capitalism” care pune mai presus interesul politic decât cel economic. Este un „capitalism” în care doar statul poate avea monopol pe unele servicii (sănătatea e cel mai actual exemplu) considerate „de interes naţional”. Un „capitalism” complet întors cu spatele la piaţa de capital şi la economisiri. Exact acest mod greşit de a construi, dezvolta capitalismul şi piaţa în România face ca el să fie plin de imperfecţiuni şi să genereze mult prea puţină bunăstare. Periculos de puţină bunăstare încât să pună în pericol însăşi ideea de libertate şi de piaţă pentru generaţii bune de acum înainte.

În al doilea rând, capitalismul şi piaţa regăseşte în România opozanţi puternici datorită faptului că avem deja o istorie îndelungată de prosperitate prin furt şi agresiune. Socialistul nu înţelege în mod sistematic cum ai putea obţine prosperitate altfel decât menţinerea în viaţă a unor structuri controlate politic, a unor companii de stat din care apoi să extragi rente politice imense. El va veni întotdeauna cu sloganuri şi va arăta cu degetul spre imperfecţiunile naturale ale pieţei uitând complet să ne spună de ce ar fi statul mai virtuos în descoperirea şi pedepsirea acestor ticăloşi (aici îmi vine exemplul cu cei din închisorile statului care pot să îşi procure droguri fără nici o problemă). Statul, ca orice structură, e format din oameni care prin mecanisme politice devin reprezentanţii noştri. Pentru că funcţionarii acţionează ca intermediari între cei pe care îi taxează şi cei către care distribuie resurse (neavând nimic de a face nici cu unii nici cu alţii), aceştia îşi vor urmări întotdeauna propriul lor interes, chiar dacă acesta presupune fraternizarea cu ticăloşii din piaţă. Şi atunci, în loc să lase piaţa să îi prindă şi să îi sancţioneze rapid, îi ascund şi îi protejează de ceea ce am putea numi „furia pieţei”.

În al treilea rând (poate cel mai periculos), problema cu opoziţia faţă de capitalism şi piaţă pleacă de la o oboseală intelectuală sau de la o miză mult mai mică pe care intelectualii români şi-au propus-o în această privinţă. Sunt foarte mulţi oameni de cultură din România care s-au mulţumit doar cu faptul că am primit mai multă libertate de exprimare (scriitorii puteau să scrie orice, oamenii de teatru puteau să joace orice piesă, pictorii puteau picta orice, compozitorii puteau crea orice melodie contra sistemului). Am primit libertatea presei şi am primit dreptul de a avea mai multe canale pe televizor (şi aici lucrurile însă le-am primit cu un control încă destul de strict din partea unor instituţii ale statului). Am separat puterile în stat şi am creat o justiţie care aparent ar fi independentă de factorul politic (şi aici lucrurile însă mai necesită încă reforme destule). Şi cam la atât s-a oprit libertatea pentru care formatorii de opinie din România şi intelectualii care au ceva de spus şi-au dorit-o pentru ei şi pentru cei din jur. O libertate insuficientă însă. România încă este împresurată de foarte multe garduri de sârmă ghimpată pe care foarte greu le vizualizăm şi foarte greu le percepem efectele perverse. Degeaba pot citi ziarul dimineaţa în lagăr dacă eu încă sunt în lagăr la dispoziţia unei clase politice care poate oricând să decidă din vârful unui pix viitorul meu.

Necunoaşterea principiilor şi argumentelor economice care stau la baza libertăţii individuale ne menţine într-o stare de letargie continuă. Lupta intelectualilor din România a încetat în mod greşit odată cu câştigarea dreptului la libera exprimare. România are nevoie de şi mai multă libertate dar de data aceasta una economică şi una serioasă. Asumată de elita intelectuală şi explicată cu argumentele care contează. În caz contrar, vom ajunge cu mare rapiditate la un nou socialism luminos iar toate eforturile de până acum au fost în van. Să sperăm că vom apuca măcar să emigrăm înainte ca o nouă cortină de fier să cadă peste noi.


0 comentarii la “Capitalismul în stil românesc”
  1. ionut a spus:

    Cristi, trebuie sa recunoastem ca inclusiv cei care se declara adeptii pietei libere si ai libertatii au multe momente in care se lasa distrasi si manipulati in exact sensul contrar: al controlului si reglementarii si al jafului (taxarii si impozitarii).
    E foarte adevarat ca si mainstreamul le-a tulburat mintile indeajuns cu tot felul de ineptii: profituri obsecene, nesimtite, supraprofituri, preturi mari, concurenta neloiala, concurenta perfecta sau imperfecta, legi anti-trust, statul, el insusi cel mai nociv monopol (impus prin initierea violentei „legale”), care „lupta” cu situatiile de oligopol/cartel/monopol (pe care el insusi le-a creat, da’ lupta nevoie mare cu ele), consiliul concurentei, necesitatea stabilitatii (citeste falsificarii) preturilor, a dobanzilor(o apartie obiectiva a ctiunii umane) a tintirii inflatiei (o operatiune cvasi-imposibila), a stimularii exporturilor (avantajul comertului international e importul nu exportul), a „protejarii capitalului autohton” etc.
    In special nu se intelege ca sensul, esenta, pietei este proprietatea privata legitim constituita? si nu concurenta.
    In plus, eu unul, n-as fi asa de drastic in a afirma ca doar romanii au greutati in a intelege capitalismul. Din contra!

  2. ionut a spus:

    In plus, nu exista nici un asa-zis „drept la libera exprimare”, acesta, dreptul la opinie, este doar un caz particular al exercitarii dreptului de proprietate.
    Cu alte cuvinte, „dreptul la libera exprimare”, care e redundant, il ai doar in interiorul proprietatii tale detinute legitim (inclusiv prin inchiriere, contract).
    Exemplu: inchiriezi o sala de conferinte sau platesti/ faci un contract cu un ziar, televiziune. Sau iti faci un blog.

  3. I - conomics a spus:

    Astazi Plebea, teoretic are nenumarate libertati; cea de exprimare, cea de miscare, libertatea de a fi presupus nevinovat pana la proba juridica contrarie, libertatea la o judecata impartiala, libertatea de a allege, de a desfasura activitati economice si politice, de a te angaja sau de a iti da demisia, libertatea de a nu fi maltratat fizic sau inchis fara judecata, dreptul la proprietate privata etc. (aceste libertati nominale sunt si ele uneori discutabile in functie de tara si organizarea politica statala). Toate acestea sunt incluse in asa numita CARTA A DREPTURILOR OMULUI.

    Din pacate libertatea Plebei actuale este este doar partiala, o veritabila fata morgana in lipsa libertatii principale, cea materiala. Totul de fapt se rezuma aici. In organizarea statala primitiva, elitele vroiau cat mai mult in detrimentul plebei. Ori ce libertate de expresie, de miscare, de organizare, era vazuta ca o amenintare directa la adresa bunastarii elitelor si ca atare strict reprimata. Cu timpul, elitele au dezvoltat mijloace mai eficeinte de control al Plebei fiind posibila libertatea iluzorie nu si cea materiala. Azi, un membru al plebei, are asa cum am enumerat mai sus nelimitate drepturi tangentiale insa dreptul principal cel material lipseste aproape cu desavrsire. Ca atare, degaba ai libertate de exprimare, de proprietate, de organizare, de miscare, daca existenta ta materiala e complet la cheremul si intru bunastarea elitelor.

  4. Paun Cristian a spus:

    Am pornit acest articol de la afirmațiile lui Vladimir Tismăneanu dintr-un articol al său:

    Dictatura in Romania? Sunt interzise ziare ori posturi de televiziune, oricat de dure ar fi ele in raport cu seful statului ori cu guvernul? Sunt concediati peste noapte sute de judecatori? Este amenintata Curtea Constitutionala? Exista detinuti politici? Sunt agresate ori sufocate partidele de opozitiei? Sunt impiedicati liderii lor sa-si vada de treburi dupa cum considera de cuviinta? Vor sa tina discursuri dinamitarde, o fac. Vor sa mearga la raliuri, nimeni nu obiecteaza. Vor sa elimine un fost candidat prezidential si pana nu demult lider al principalului partid de opozitie ca pe o masea stricata? O fac fara probleme. A fost modificata Constitutia si s-a schimbat numele tarii? Exista cenzura? Se atenteaza la independenta Bancii Nationale? Vreti exemple de propensiuni dictatoriale, priviti spre Venezuela, Bolivia, Ecuador, si, din nefericire, Ungaria. Vreti exemple de dictaturi, priviti spre Belarus si Cuba.

    Sesizez o autosuficiență la intelectualii din România care nu vin pe filieră economică și care nu înțeleg ce ar trebui să însemne cu adevărat libertatea economică și nici nu o apără cu foarte mare îndârjire. Fac confuzii mari și sunt liniștiți pentru că au libertatea presei și independența băncii centrale. Eu cred că aici trebuie luată o poziție și explicat cu răbdare, inclusiv acestor poeți filozofi, argumentele economice ale libertății piețelor.

  5. ionut a spus:

    Ma opresc doar asupra : „Exista cenzura?”

    Sigur ca exista cenzura cata vreme cineva poate oblica proprietarul unui ziar, de exemplu, sa gazduiasca agresiunea aia denumita „dreptul la replica”.
    Cenzura e si cand o alta persoana se poate folosi de forta „legislatiei” pentru a obliga un proprietar de blog (alt exemplu) sa nu publice un anumit punct de vedere.

    Cristian, in ce priveste „intelectualii” (termen absolut improriu in cazul acestor specimene), imensa lor majoritate, istoric vorbind, s-au transformat in insrumentele de propaganda ale „puterii”. Si e si de inteles de ce au facut asta: pentru ca altfel ar fi murit de foame daca ar fi incercat sa-si vanda liber produsul pe piata.
    In plus, foarte multi dintre ei nu fac deosebirea intre logica antreprenoriatului politic, vis-a-vis de cel economic.

  6. RRRR a spus:

  7. I-conomics a spus:

    Cristi,

    Chiar crezi ca poti explica intelectualilor de meserie ca degeaba ai tot felul de libertati tangentiale daca nu o ai pe deplin si pe cea materiala? Ce sa explici si cui?

  8. Miles a spus:

    Intelectualii din Romania stiu foarte bine importanta libertatii economice, insa nu o adora pentru ca nu ii avantajeaza pe ei. Multi dintre ei sunt dependenti de stat si de avantajele de a lucra la stat.

    In acest sens, ei nu se diferentiaza prea mult de oamenii de rand, care isi construiesc ideologia din interes, nu din intuitii. Amicii mei care o ard boem iubesc libertatea de a vedea ilegal serii intregi dintr-un serial pe net, insa cand e vorba de libertatea angajatorului de a concedia un angajat cand considera necesar, stramba din nas.

  9. Ion - Imparatul e gol a spus:

    Toate aceste discutii academice libertariene mor caned dau fata cu realitatea: cine schimba toti judecatroii si procurorii din Romania? Cine va fi in stare sa aplice legea?

  10. Paun Cristian a spus:

    @ Ion – Imparatul e gol

    Dar oare în cazul în care e un litigiu privat internațional și un partener are o problemă la transportul internațional ce se întâmplă? Cine judecă și pe ce lege? Judecă rău?

    Detalii:

    – Legea e INCOTERMS, o lege care nu se implementează național, nu ține de nici un stat ci e o lege privată internațională pe care toți exportatorii și importatorii o acceptă, au creat-o și o îmbunătățesc permanent în funcție de problemele din practica de zi cu zi.

    Adoptarea unei instanțe nu e obligatoriu să fie organizată de stat.

    În justiția din România ar fi mult mai simplu dacă multe litigii ar fi transferate către instanțe private care să aibă autoritatea să judece și să fie în concurență unele cu altele. Cele care sunt serioase și chiar judecă o problemă vor avea mai multe dosare. Cele care nu fac lucrul acesta vor da faliment. Nevoia de dreptate e o nevoie ca oricare alta. Și depinde și ea de resurse limitate.

    E un exercițiu greu să îți închipui o lume fără stat. Tocmai de aceea mulți îl refuză și nu se încumetă să vadă cum ar arăta o lume de acest tip. O cataloghează UTOPIE și cred că au rezolvat inteligent problema. Nu e chiar așa simplu.

  11. Captain Morgan a spus:

    Foarte bun subiectul asta cu intelectualii, am citit si eu articolul cu pricina. Intelectualii de dreapta imi par rupti de realitatile ecomonice in cel mai bun caz.
    Am discutat cu un intelectual de dreapta caruia i-am zis “Ok, zici ca esti de dreapta. Zici ca esti un mare admirator al lui Reagan. Bun, sa desfiintam concediul de odihna platit exact ca-n America”. Stii ce mi-a zis? Mi-a zis ca “Nu sunt de acord! Cand o sa avem economia ca acolo atunci da. Deocamdata ne trebuie protectie sociala” Mi s-a parut tare. Nu de alta ca asa au inceput si americanii. Au inceput cu un stat social si cand s-au dezvoltat economic au trecut catre un laizes faire capitalism 🙂
    In cele din urma am ajuns la concluzia ca multi dintre intelectualii de dreapta tin mai mult de dreapta conservatoare (sa zicem generic ca sa nu jignim pe nimeni, crestin democrata) si nu democrat liberala (nicio legatura cu PDL per se).

    Media, asa cum ai zis si tu, a adus in atentia publica tot felul de capitalisti de carton pt ca faceau rating cu grobianismul si luxul obscen pt ca asta place mahalalei inepte :). Pe termen lung asta nu poate duce decat la decredibilizarea capitalismului si chiar la o ura explicita care se poate transforma chiar in altceva. Si cam aici suntem.

  12. Captain Morgan a spus:

    @Miles
    Daca li se pare normal sa descarce filme moca de pe net si considera ca un patron nu are voie sa concedieze pe cine vrea sunt de cea mai pura extractie de stanga posibila. 🙂 Ii vezi pe Critic Atac 🙂

  13. Capitalismul în stil românesc | Blog.zonaeconomica.ro - articole comunitatea economica a spus:

    […] Sursa : cristianpaun.finantare.ro […]

  14. Alin a spus:

    Articolul Dvs. este unul din cel mai clar si mai exact measj privind aceasta chestiune : capitalismul la noi. Ati pus punctul pe i, este unul din cele mai uluitoare articole pe care le-am citit pina in prezent referitor la aceasta chestiune.
    Ca sa vin in complectare
    (putin, daca imi permiteti, stimate Domnule Profesor)
    iata 2 mostre de mentalitate, exemple clare, mai mult de cit edificatoare, despre cum gindim noi ca trebuie cheltuiti banii,in ce scopuri si cum gindesc altii,nu mai departe de cit vecinii nostrii de la vest, unguri. In timp ce la noi aceasta maniera de a „investitii” aceasta „gindire” are o pondere destul de mare, chiar nepermis de mare pe asemenea vremuri de criza : http://blog.zonaeconomica.ro/2011/10/22/orasul-din-romania-cu-biserica-de-peste-1-milion-de-euro/

    altii gindesc altfel si bineinteles fac altfel de investitii,… mai capitaliste : http://blog.zonaeconomica.ro/2012/01/26/un-nou-centru-spa-inaugurat-de-vecinii-unguri-la-granita-langa-arad/

    daca vizionati putin filmuletele postate va veti putea da seama ca acest exemplu este o mica mostra, o comparatie la scara mai mica din ceea ce se intimpla in realitate, de fapt.Ce fel de activitati derulam noi in cursul anului trecut (printre altele) si ce activitati/preocupari realiste, serioase au/deruleaza altii. Cam asta-i diferenta !

  15. Alin a spus:

    scuze „(unul din cele mai clare si mai exacte measje)”

Comentariul tau