Îmi aduc perfect aminte de un exemplu pe care în facultate un profesor mi l-a dat legat de diferența dintre leu și marca germană care ar fi cam aceeași dintre Dacie și Mercedes. Ce vroia să spună acel profesor era că în spatele valorii și stabilității oricărei monede ar sta competitivitatea și capacitatea de a vinde ceva către piețele externe.  Cu cât ești mai căutat pentru produsele tale, cu atât vei putea exporta mai mult și vei avea intrări de valută în economia națională respectivă. O teză cât se poate de corectă dar care în economiile moderne nu se mai aplică.

Așa cum arătam și în articolele mai vechi, în economia reală se confruntă trei categorii de operatori: antreprenorii reali care produc bunuri și servicii de care piața are nevoie și care sunt permanent sclavii pieței și nicidecum stăpâni de sclavi cum lasă permanent socialiștii să se înțeleagă; antreprenorii politici dornici în permanență să inventeze noi autorizații (taxe) pentru antreprenorii reali din care să își extragă profiturile fără a vinde mare lucru pieței și o categorie aparte de antreprenori politici – cei monetari care își tipăresc pur și simplu profiturile (de fapt aceștia sunt cei mai periculoși dintre antreprenorii politici pentru că s-au plasat în afara controlului democratic și pentru că ei produc ”profituri” din nimic rafinând transferul din bunăstarea antreprenorilor reali).

Mai mult, putem observa și o obsesie aproape dusă la paroxism pentru consum și pentru consumator promovată de antreprenorii politici și monetari care, pentru că nu își extrag bunăstarea din producția pentru piață, nu sunt deloc interesați de apărarea poziției producătorilor (adică a antreprenorilor reali). Înainte de a fi consumatori noi trebuie să fim producători pentru a obține resursele necesare consumului și deci pe piață acționăm asumându-ne ambele rolului (prioritate având rolul de producător). Ei bine, antreprenorii politici și, mai ales, cei monetari nu își asumă deloc rolul de producător, extrăgând resursele din taxe sau din tipărire de bani. În aceste condiții, toată lupta dusă împotriva producătorilor (a capitaliștilor, a antreprenorilor autentici) este de fapt o luptă împotriva noastră. Orice barieră nouă inventată în favoarea consumatorilor și impusă producătorilor (a se vedea sloganul cu ”Sunt cetățean european și am drepturi atunci când consum ceva”) îngreunează viața antreprenorilor reali și ne limitează încetul cu încetul șansa de a mai acționa pe piață în calitate de consumatori. În loc să fim obsedați atâta de consum și consumatori mai bine ne-am poziționa de partea corectă a problemei. Evident că orice încercare de simplificare fiscală (mai puține taxe), de reducere a fiscalității, de reducere a deficitelor cu care operează statul, de reducere a datoriei publice sau de reducere a cheltuielilor publice se lovesc de un zid de apărare făcut de toți cei care trăiesc la umbra acestor resurse deturnate din bunăstarea celor care se încăpățânează să țină piept capriciilor consumatorilor. Evident că antreprenorii monetari aruncă nedrept vina inflației în cârca antreprenorilor reali care au fost incapabili să își crească oferta de bunuri și servicii care să împingă prețurile în jos astfel încât inflația produsă de tiparniță să fie anulată. Evident că orice încercare de a impune o anumită conduită cu privire la producția de bani din nimic naște reacții dure. Independența băncilor centrale este un subiect tabu de care nimeni nu se poate atinge și care începe și se termină din clipa în care titlurile de stat, inițial cumpărate pe bandă rulantă de băncile comerciale, sunt răscumpărate tacit contra lichidităților proaspete. Coaliția dintre antreprenorii politici (cei care trăiesc din taxe) și cei monetari este foarte strânsă și mereu îndreptată împotriva antreprenorilor reali (deveniți tot mai rari).

Revenind acum la problema ridicată aici – valoarea monedei care depinde de valoarea economiei din spatele său, observăm deci că economiile moderne sunt tot mai concentrate pe consumatori și nu pe producători și tot mai dominate de antreprenorii politici și cei monetari. Mai mult, economiile moderne operează cu monede fără valoare intrinsecă (bani fiat) care pot fi produși la infinit fără costuri semnificative. Banii și-au pierdut aproape complet caracterul economic devenind un vehicul, mai degrabă, politic. ”Capitalismul” modern este de fapt un intervenționism mascat care, în final, va duce la socialism și nu la și mai multă libertate economică. Degeaba încearcă antreprenorul real (să zicem producătorul de cartofi) să producă pentru piață, să fie competitiv și să se lupte de la egal la egal cu concurenții, încercând permanent să inoveze și să introducă noi tehnologii dacă antreprenorul politic îi înjumătățește imediat profitul cu o nouă taxă cât mai progresiv aplicată sau dacă antreprenorul monetar reduce dobânda de intervenție pentru a permite o expansiune monetară mai mare sau chiar tipărește lichiditatea de care au atâta nevoie. Competitivitatea antreprenorului real nu se mai vede deloc în profiturile sale ci în cele ale antreprenorului politic și ale celui monetar. În aceste condiții, stabilitatea și evoluția unei monede (leu versus euro, euro versus dolar) nu mai are nici o legătură cu economia reală ci cu viteza cu care se expandează masa monetară (SUA tipărește mai mulți dolari decât UE, dacă taxele sunt bine colectate în SUA decât în UE). În final, orice încercare de a explica economic evoluția unei monede este lipsită de succes. Și pe termen lung și pe termen scurt.


No Comments on “Puterea economică și valoarea leului”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Di Gigio says:

    Nici un antreprenor real nu actioneaza pe piata in afara rationamentului logic de a face profit, asa ca la randul lui va transfera acest furt al celorlalti antreprenori – inflatia si impozitele – catre consumatorii finali, prin marirea preturilor, adica exact catre cei ce merg din 4 in 4 ani ani si valideaza acest sistem infect, stiind prea bine ca vor fi furati in continuare.

    Asa ca sistemul e perfect, primim ceea ce cerem, spunem ca nu vrem sa fim furati, dar ne place sa ne prostituam si sa-i votam in continuare pe capusarii astia ce se muta dintr-un colegiu in altul precum tiganii cu cortul.

    Pana si un animal invata prin feed-back, daca un caine mananca o pasare, si il bati cu pasarea aia, invata ca nu are voie sa mai faca asta. Dar, noi oamenii, care ne credem specia cea mai rationala, persistam in prostie si acceptam in continuare hotia organizata la cel mai inalt nivel, indiferent ca e vorba de Romania, Germania sau SUA.

    Luna viitoare vom asista din nou la aceasta transhumanta mitologica a cohoardelor, a turmelor ce se vor indrepta spre sectiile de vot, precum vacile la adapat, validand in continuare hotia statala.

    Asa ca nu am nicio urma de regret fata de cei ce voteaza si apoi se plang de nivelul de trai, fiindca pe langa faptul ca accepta sa fie furati (asta nu ma deranjeaza, e optiunea fiecaruia), permit si furtul facut asupra celorlalti, devenind partas la furtul statului.

    Asa ca animalelor nu le pot dori decat un trai de animale.

    Poate doar o hotie dusa la extrem ar putea aprinde o scanteie care sa duca la o schimbare de sistem, asa ca, in mod ironic, suntem pe calea cea buna. :)))

    Hai liberare!

  2. Doru M. says:

    Mai există posibilitatea de a lucra la negru, de a fi antreprenor evazionist și de a te descurca cât mai mult la adăpost de acești hărăpăreți care nu mai știu ce să jupoaie de pe tine.

    @ Di Gigio
    O să vedem noi liberare cu Poporul OTV-ist la putere!

  3. Zero barat says:

    În Cehia, o țară recunoscută pentru euroscepticism și liberalism au început să câștige teren comuniștii care au ieșit victorioși parțial la alegeri din nou (în 2 circumscripții din 15 au ieșit câștigători, în celelalte 13 ieșind social-democrații, nici ei străini de socialism).

    Deci… HAI PA LIBERARE! (@ DiGigio). Pregătiți-vă de sclavie și mai mult nu la antreprenori sau capitaliști ci la etatiști.

  4. Di Gigio says:

    @Zero barat: De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris si pentru noi,
    Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi. :))

  5. Muad_Dib says:

    Domnule profesor,

    Doresc să vă fac o observaţie în legătură cu o afrimaţie din articolul dumneavoastră, pe care aţi enunţat-o şi în articolul legat de Bitcoin: „operează cu monede fără valoare intrinsecă”. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu teoria subiectivă a valorii, afirmaţia dumneavoastră poate fi interpretată în sensul că banii reali (aurul) ar avea valoare intrinsecă, un fel de valoare obiectivă caracteristică obiectului.

    Consider că o exprimare care să evite confunziile pentru nespecialişti ar fi „monede care nu au cerere ne-monetară”.

    Cu stimă,
    Muad_Dib

  6. Isailă Brătfălean says:

    Și Karl Marx ataca economia financiară și politica de pe pozițiile economiei reale, în tradiție fiziocrată. Dar el nega rolul de regulator al pieți, sau zicea că e perimat. Credea în dezvoltarea tehnologică infintă (habar nu avea de probeleme de mediu) cu un regulator „social”.

    Azi constatăm dezvoltarea canceroasă, paralelă cu nevoile economiei reale, ale acestui regulator al pieței. Simpla declarație nostalgică a revenirii la trecut nu cred că rezolvă ceva.

  7. Isailă Brătfălean says:

    Iar diagnosticul problemei problemelor din UE – discrepanța Nord – Sud – nu este văzută în Germania sau Franța ca o diferență dintre prea mult și prea puțin socialism ci ca o diferență dintre țările evazioniste din Sud și cele corect fiscal din Nord.

    Să nu ziceți că nu v-am avertizat.

  8. ionut says:

    „cele corect fiscal din Nord.”

    „Corect fiscal” e un oximoroin evident: e ca si cum ai zice talhar corect!

    „Iar diagnosticul problemei problemelor din UE” n-are cum sa fie pus de catre chiar artizanii UE! Sigur ca acestia eludeaza problema (socialismul, centralizarea, birocratia etc) si incearca tot felul de eschive, evident inepte, de genul „corectitudine fiscala”. Fleosc!

  9. Di Gigio says:

    Cu toate astea, in mentalul colectiv axat pe principiul „sa moara mai bine capra vecinului”, evaziunea trebuie starpita cu orice pret, cei ce se sustrag de la actul jecmanitor al statului au un avantaj (o capra sanatoasa) pe care „cei multi” nu il au.

    Sincer sa fiu, dupa manifestatia scarboasa de aseara, de pe stadionul National, cred ca si daca am avea 1000 de „Pauni” tot degeaba ar fi, cainii latra, caravana trece.

    Hotimea si prostimea apasa asa de tare pe acest taler incat cealalta parte – piata libera – va ramane vesnic la stadiul de teorie economica. Dar bineinteles, toate neajunsurile tot ei ii vor fi puse in spinare.

  10. Just kidding (no really) says:

    Ba frate, ce-i creste aluia sub palarie, o broasca? Si broasca ce zice?

  11. Isailă Brătfălean says:

    Io cred că evaziunea, corupția și alocarea proastă a resurselor, risipa merg mână în mână.

    Când nici măcar statul nu este păcălit, este clar că operatorii de pe piață se păcălesc și mai puțin unii pe alții. Și invers, unde este evaziune, să te aștepți la țepe, la lipsa concurenței pentru calitate, preț, competențe, profit meritat pe piață. Adică, la lipsa progresului, la băltirea în sărăcie.

  12. ionut says:

    „Și invers, unde este evaziune, să te aștepți la țepe, la lipsa concurenței pentru calitate, preț, competențe, profit meritat pe piață.”

    Asta e o perla de care numai un creiers spalat e capabil . Evaziunea e impotrivire la jaf (asta e , de fapt, ce nu vor „creierasele spalate” sa inteleaga). E ca si cum ai afirma ca unul care se impotriveste jafului va fura la randu-i!! Complet inept…

  13. iosiP says:

    „Orice barieră nouă inventată în favoarea consumatorilor și impusă producătorilor (a se vedea sloganul cu ”Sunt cetățean european și am drepturi atunci când consum ceva”) îngreunează viața antreprenorilor reali și ne limitează încetul cu încetul șansa de a mai acționa pe piață în calitate de consumatori.”

    Cred ca sloganul se refera la diferentele dintre reprezentarea (ex ante), pe baza careia a fost incheiat schimbul voluntar, si realitatea (ex post) a produselor/serviciilor oferite. Ca atare, sloganul evidentiaza dreptul consumatorilor de a pretinde ca antreprenorii sa respecte angajamentele (implicite sau explicite) asumate la comercializarea bunurilor in cauza… Si chiar nu vad in ce masura o astfel de cerinta „ingreuneaza viata antreprenorilor reali”, adica a celor care nu recurg la inselatorie si reprezentari false/tendentioase pentru a-si vinde produsele!
    Concret, daca reclama la detergentul X arata clar si fara echivoc faptul ca acesta „scoate” petele de ciocolata ar fi normal ca un consumator care a achizitionat produsul pe baza acestei informatii sa fie despagubit daca nu obtine rezultate similare cu cele prezentate in spotul publicitar.

    Desigur, puteti invoca reactia pietei (libere) care ar respinge produsele necorespunzatoare… dar atunci de ce sa nu ducem rationamentul pana la capat si sa dezincriminam orice forma de inselatorie?

  14. ionut says:

    „Ca atare, sloganul evidentiaza dreptul consumatorilor de a pretinde ca antreprenorii sa respecte angajamentele (implicite sau explicite) asumate la comercializarea bunurilor in cauza…”

    Nu, eronat, legislatia impune o perioada de timp in care furnizorul e obligat sa accepte returnarea produsului, indiferent de motive!

  15. FMI analizează economia României şi ne dă cu deprecierea în cap says:

    […] recomand să citiţi materialul lui Cristian Păun „Puterea economică şi valoarea leului”  pentru a înţelege mai bine care este rolul FMI în general într-o economie. Şi, ca idee pe […]

  16. iosiP says:

    „Nu, eronat, legislatia impune o perioada de timp in care furnizorul e obligat sa accepte returnarea produsului, indiferent de motive!”

    Poate ma insel dar cred ca asta este valabil doar in cazul achizitiilor on-line… Si oricum, imi explici cum returnezi produsele consumabile sau serviciile?

  17. Di Gigio says:

    Eu nu cred ca aceasta protectie a statului aduce un real beneficiu consumatorului, ci dimpotriva.

    Sa ma explic, in prezent statul ne imbuiba capul ca avem protectia sa in calitate de consumator, asa ca noi, precum cascatii, ne aruncam sa cumparam de pe orice site suspect, ca doh…statul „vegheste”.

    E plin internetul pe prostiile astea, se numesc economizoare de combustibil, ba mai mult, aranjeaza electronii astfel incat sa poti face economie si la curent electric. :)))

    As vrea sa vad macar unul care isi va rascumpara banutii aruncati pe fereastra.

    Statul ce uita sa spuna in reclama aia e ca legile sale favorizeaza infractorii, ca CEC-ul si BO pe care in facultate ni le prezinta ca pe niste documente sigure, ce atrag raspunderi penale – nu au nicio valoare in realitate, ca Justitia e la cheremul celui ce plateste mai mult, ca institutiile sale te trateaza ca pe un paduche in cazul in care te duci sa te plangi de calitatea produselor, ca infractorii is mana in mana cu procurorii ce ar trebui sa-i ancheteze si multe altele.

    In lipsa acestei „aripi protectoare” a statului, orice client ar fi mai atent cui da banii sai, ar beli ochii mai atent, ar prefera sa lucreze cu cineva in care are incredere decat cu cineva care ii promite marea cu sarea, uneori sfidand orice logica.

    Plus ca acea „aripa protectoare” e realizata pe banii nostri, si nu putini de altfel.

    Va mai dau un exemplu de aripa protectoare a statului: cersetoria cu chitanta. Peste tot ii intalnesti, pe strada, la usa ta, la servici….vin si cer donatii pt fundatia X pt copilul Y care e bolnav de….cancer, evident, tre sa fie ceva care sa starneasca o urma de umanitate in cel interpelat. Si ca sa fie mai credibili, vine fraza cheie: „totul e legal, va dam chitanta”.

    Omul cand aude de asta, imediat se gandeste ca odata incasati banii aia, statul are grija sa se cheltuiasca exact pe tratamentul copilului respectiv, ca deh, ala da chitanta, nu e de joaca cu statul. :))))) Asa ca scoate banul si-l ofera teparilor.

    Daca nu ar prinde afacerea asta, nu ar fi asa multi, dar numarul celor ce practica cersetoria legala a ajuns la un nivel de neinchipuit.

    Cei ce merg din usa in usa isi iau un procent din incasari, is fericiti, iar pestii adevarati – administratorii fundatiilor isi trag banii prin contracte de inchiriere sau alte mijloace, asa ca totul e bine si frumos sub soare.

    Un alt caz de aripa protectoare a statului este contractul notarial – unde tot poporul crede ca este mai veritabil decat papa de la Roma. Nu de putin ori cumparatorii s-au trezit pe drumuri din diverse motive…legea chiriasului, alt contract notarial, diverse litigii….si toate astea sub aripa protectoare a statului, cu seriviile sale notariale, la preturi de monopol.

    Hai liberare!

  18. Di Gigio says:

    Si ca o ultima concluzie: cel ce te fura, deposedandu-te de rodul muncii si al inteligentei, prin inflatie generata de el, prin impozite si taxe de tot felul, nu poate sa fie in acelasi timp protectorul proprietatii private, a drepturilor de folosinta si de uzufruct.

    Caci daca e asa, atunci statul nu e nimic altceva decat un PESTE, iar noi suntem CURVELE pe care le scoate la produs, dar carora le lasa oleaca de banutzi pt mancare si chiloti dantelati.

    Si cum f…. place curvelor, mergem peste 2 luni si validam in continuare puterea PESTELUI asupra noastra, ne dam acordul sa fim exploatati in continuare.

    Hai liberare! Si cum le-a zis cheloo tinerilor de la X-Factor: treziti-va bah in …..

    Parintii nostri au dormit, iar noi inca nu ne-am trezit!!!!

  19. Neacsu Rodica says:

    Sunt total de acord cu Di Gigio!

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>