social animalIdeologia de stânga s-a atașat iremediabil de ideea că omul e ticălos și imperfect. Că e mai degrabă animal decât om și că latura sa decăzută are nevoie inevitabil de un element de corecție sau control. Natura firii umane este invocată adesea în dezbateri și în ideologii pentru a justifica intervenții de tot felul. Abordarea omului ca animal care mai și cooperează din când în când cu ceilalți, păstrând mereu în miezul acțiunii sale această calitate inferioară, continuă să dea apă la moară multor etatiști mereu mânați de dorința de a fi cei care îi mai temperează în fel și chip pe ticăloșii care se ascund în fiecare dintre noi.

Aristotel este punctul de plecare în această abordare a omului ca ”animal social”: “Man is by nature a social animal; an individual who is unsocial naturally and not accidentally is either beneath our notice or more than human. Society is something that precedes the individual. Anyone who either cannot lead the common life or is so self-sufficient as not to need to, and therefore does not partake of society, is either a beast or a god.” (Sursa: Politics, part II, pag. 6). Interpretarea convenabilă multora ar fi aceea că în acțiunea noastră avem și ceva animalic și că acțiunea umană nu poate fi desprinsă de acest spirit instinctual care ne domină și ne face să ne răzgândim, să ne comportăm agresiv, să luptăm cu îndârjire pentru supraviețuire, să avem un instinct de conservare sau un spirit de turmă.

Socialiștii s-au pliat ca o mănușă peste această abordare. Hitler, un socialist naționionalist,  a interpretat natura umană tot într-un sens care ne apropie de animale: ”You are the product of this struggle. If your ancestors had not fought, today you would be an animal. They did not gain their rights through peaceful debates with wild animals, and later perhaps also with humans, through the comparative adjustment of relations by a pacifist court of arbitration, but rather the earth has been acquired on the basis of the right of the stronger”. (Sursa: Richard Weikart, ”Hitler’s Ethic: The Nazi pursuit of evolutionary progress”, p. 48, Palgrave Macmillan, 2009). Hitler constata cu entuziasm că omul, la fel ca și animalele, nu poate coexista decât cu cei din specia sa și că devierea de la această ”lege” nu se face decât în circumstanțe speciale (vezi ”Mein Kampf”, p. 236). În aceeași ”lucrare”, Hitler separă rasa Ariană de celelalte rase pe care le consideră inferioare și pe care le poziționează pe același palier cu animalele, afirmând că dezvoltarea raselor umane superioare s-a bazat permanent pe acestea, oamenii inferiori fiind văzuți ca primele ”instrumente mecanice” pentru rasa Ariană, în procesul ei de dezvoltare (vezi Mein Kampf, p. 245, alin. 2). Din elucubrațiile lui Hitler rezultă și o altă idee care ulterior se regăsește la majoritatea etatiștilor: Statul este emanația rasei superioare (Arienilor în cazul său) și oamenii inferiori nu reușesc să se organizeze (au nevoie de coordonarea unei rase superioare), rareori depășind stadiul unei simple familii (vezi p. 246). Speciile umane inferioare se comportă că animalele, mai spune Hitler, au nevoi primare (hrană) și se luptă pentru supraviețuirea lor dominați de un instinct primar de conservare.

În opinia lui Marx, omul este un animal care își creează și folosește unelte de muncă (îl preia pe Franklin, deși existau deja studii consistente (cu care el era sau nu la curent) care arătau că există animale care folosesc unelte ca și oamenii: ”the use and fabrication of instruments of labour, although existing in the germ among certain species of animals, is specifically characteristic of the human labour-process, and Franklin therefore defines man as a tool-making animal” (vezi Capitalul, Vol. 1, pag. 125). Marx pledează, totodată, pentru asocierea în muncă care stimulează spiritul animalic din om și care potențează eficiența muncii sale (vezi op. cit, pag.225).

În consonanță cu ideologia de stânga, Keynes admite și el că în majoritatea deciziilor pe care le luăm există un ”spirit animalic”. Adică o parte importantă din natura umană este condusă din instinct și de tot ce ține mai degrabă de animal și nu de spiritul uman: ”Most, probably, of our decisions to do something positive, the full consequences of which will be drawn out over many days to come, can only be taken as the result of animal spirits.” (Sursa: Keynes, John M. (1936). The General Theory of Employment, Interest and Money. London. Macmillan. pp. 161-162.).

La acest șir de exponenți deja clasici ai stângii, se mai poate adăuga un G. Mankiw care considera cauza crizei ca fiind optimismul oamenilor care brusc devin pesimiști: ”Often, a period of optimism, leading to a large increase in asset prices, precedes a financial crisis. Sometimes people bid up the price of an asset above its fundamental value (that is, the true value based on an objective analysis of the cash fl ows the asset will generate). In this case, the market for that asset is said to be in the grip of a speculative bubble. Later, when sentiment shifts and optimism turns to pessimism, the bubble bursts and prices begin to fall. The decline in asset prices is the catalyst for the financial crisis.” (Sursa: Mankiw, G., Macroeconomics, Ed. 8, 2012, Worth Publishers, p. 576). Nicăieri însă Mankiw nu ne oferă o explicație economică legată de ce anume stimulează natura umană să devină prea optimistă și apoi, brusc, prea pesimistă. J. Stiglitz aseamănă oamenii cu lemingii și consideră cauza crizei faptul că omul are spirit de turmă: ”Lemmings will follow each other over a cliff. Humans sometimes behave in ways that seem equally foolish… Bubbles have similar characteristics. Some people are foolish enough to believe that the price of housing will go up forever. Some may have some degree of skepticism—but believe that they are smarter than others and so will be able to get out of the bubble before it collapses.” (Sursa: Stiglitz, J., Freefall: America, Free Markets, and the Sinking of the World Economy, W. W. Norton & Company, Ed. 2010, p. 109 – 110). Lista ar putea continua cu Roubini, Krugman, Talbott, Piketty și alți economiști care ascund mai mult sau mai puțin voalat o ideologie de stânga în spate.

În toate aceste abordări ale socialiștilor omul apare mai degrabă imperfect, apare mai degrabă apropiat de animal decât de ceea ce îl separă de animale. Socialiștii au nevoie să propage astfel de idei pentru că ei apoi vin cu SOLUȚIA la pachet: TĂTUCUL STAT. Adică o mână de oameni ”superiori” (aflați deasupra legii și deasupra oamenilor inferiori) care să coordoneze prin politicile lor, prin reglementări și prin instituții viețile celor ”inferiori”. O primă întrebare legitimă este aceasta: cum ar putea un stat populat de niște oameni imperfecți (apropiați și ei de cei decăzuți) să reprezinte soluția pentru oamenii imperfecți? Până la urmă constatăm că anterprenorii politici, căci despre ei este vorba, pun și ei mai presus instinctele lor naturale și se comportă mai rău ca niște animale. Mai mult chiar, cooperarea socială la care ne obligă piața (ca să supraviețuim trebuie să cooperăm cu cei din jurul nostru) este substituită treptat și pe nevăzute de o cooperare pe poziții de forță și agresiune (superior vs. inferior), care natural îl va apropia pe antreprenorul politic mai mult de natura sa animalică decât o face piața liberă cu toți participanții săi. Cei pe care îi ”acceptăm” ca păstori ai imperfecțiunii noastre se vor comporta chiar mai rău decât ”animalele” existente în piață, având în vedere forța lor absolută care depășește forța celui mai înrăit monopolist privat.

Economia, dacă dorim să o înțelegem corect, ne arată faptul că omul face multe lucruri care îl deosebesc clar de cele mai ”inteligente” sau ”evoluate” animale: schimbă bunuri cu semenii săi, are prețuri pentru acele bunuri, folosește bani pentru a-și ușura schimbul, economisește, împrumută ceea ce economisește, face calcule complexe de profit și își asumă incertitudini legate de viitor. În plus se poate răzgândi în toate acestea (are liber arbitru). Degeaba vedem că anumite animale își fac provizii pentru iarnă (adică ar economisi), pentru că ele nu împrumută acele provizii niciodată (de dobândă ce să mai vorbim). Degeaba vedem animale care folosesc unelte pentru a sparge nuci, căci ele sunt departe de ceea ce face omul. Niciodată nu o să vedeți într-un stup de albine sau mușuroi de furnici acțiuni care sunt asociate omului. Atunci când vorbim despre om că este mai degrabă ticălos și mai apropiat de animal nu facem decât să ștergem cu burutele sau să trecem în derizoriu / subsidiar ceea ce contează pentru natura noastră. Economia se alătură celorlate științe sociale și completează cu foarte multe elemente importante natura umană. Ne ajută enorm să ne înțelegem pe noi ca ființe evoluate, unice în întreg Universul.

Înțelegerea naturii umane este importantă în orice știință socială, deci și în economie. Fără a clarifica modul în care îl vede economia pe om ca fiind om, nu prea poți spune multe despre acțiunile sale și consecințele lor. Există încă mulți economiști care pretind că vorbesc despre ”economie”, excluzând însă complet omul din discuție, ca actor principal al acestei științe.


8 comentarii la “Omul, liberul arbitru și animalele sociale”
  1. Badut Gabriel a spus:

    In multe situatii suntem inferiori animalelor, nu din punct de vedere intelectual. Economia ca stiinta o consider o forma de subjugare a marii majoritati a populatiei Terrei. Prin implementarea noilor concepte economice sa ajuns in situatia ca toate resursele sa apartina catorva (cei ce hotarasc cine moare si cine traieste) .

  2. Cris a spus:

    Omul a ajuns sa se comporte ca un animal, in ziua de azi, pentru ca statele au intrat puternic cu bocancii in subzistenta (impozitarea iobagiei) iar omul se simte amenintat. Cand iti faci tot timpul griji pentru banii din care sa asiguri mancarea, supravietuirea familiei nu te mai poti comporta ca un „agent economic” in sensul economiei clasice. Esti doar un animal social, strivit de constrangeri. Pana nu se va discuta clar si fara ipocrizie de neimpozitarea bugetului minim de subzistenta.. omul va fi in continuare un animal imbracat manat de instincte. Vezi Grecia – tzipa foamea in mare parte din oamenii aia.. nu le poti cere decizii rationale cat timp se tem pentru siguranta zilei de maine.

    E un mare derapaj al economiei contemporane faptul ca, peste 80% din populatia tarilor, se teme ca va ramane maine fara cea mai elementara mancare pe masa. E un esec al progresului tehnologic care arata clar ca plusvaloarea creata in societate a fost insusita frauduolos de catre unii in loc sa contribuie la bunastarea generala (iar asta e teza lui Marx si e cat se poate de valabila si azi).

  3. Cris a spus:

    Domnule Cristian Paun, cand aveti timp poate ar fi interesant sa scrieti un articol despre „Costul de oportunitate in teoria economica si in viata reala”. Cred ca sunt lucruri interesante de dezbatut pe aceasta tema.

  4. Yogy_thebear a spus:

    Domnule Cristian Paun !!
    Off topic . Ati auzit de cartea The Failure of the New Economics de Henry Hazlitt in care critica si demonteaza capitol cu capitol cartea lui Keynes The General Theory of Employment, Interest and Money
    Eu am citit-o si desi nu sunt specialist am ramas socat cat de aiurea ii cartea si teoria lui Keynes si cat de bun simt este capitalismul adevarat !!
    Am totusi anumite nelamuririi !! In principal Keynes a pretins ca infirmat legea lui Say (de care eu abia cititnd cartea am aflat) ,dar desi am sesizat eroarea sa si faptul ca nu a infirmat-o ,eu sunt totusi confuz legat de cum functioneaza legea lui Say… Daca puteti sa facetii un articol despre Greselile lui Keynes si despre legea lui Say !!
    Va multumesc

  5. Cristian Paun a spus:

    @ Yogy

    Aveți dreptate. Aceea este una dintre erorile de bază ale keynesismului. Vede doar partea de cerere (consum) și nu și partea de ofertă (producție). Pune mai întâi cererea în fața ofertei, consumul înaintea producției. E ca și cum eu acum, fără resurse, mă duc la piață să consum. Din ce?

    Legea lui Say spune de principiu că înainte de a fi consumator trebuie să produci ceva și să vinzi acel ceva pieței. Nu există producție fără piață. Nu poți consuma fără a avea inițial resurse pe care să le obții din schimburi. Producția precede consumul.

    Consecințele acestei abordări sunt multiple. Dau doar una din teoria keynesistă: la o scădere a cererii (consumului) automat va scădea prețul și consecința va fi că cel care produce va scădea costurile (pentru că nu mai vinde) și va da afară oameni (șomaj); în realitate o scădere a prețului va genera o putere de cumpărare suplimentară care va reîntoarce în consum alți consumatori; sau o scădere a prețului va genera o putere de cumpărare suplimentară care va fi orientată către alte bunuri a căror cerere va crește; sau o scădere a prețurilor va pune presiune pe costuri care va genera o retehnologizare (putem vorbi de oameni dați afară) adică o cerere în creștere pentru roboți (bunuri de capital) etc.

    Keynesiștii ratează sistematic în analizele lor reacția producătorilor (supply side) la o modificare a consumului care generează, într-o primă fază, o modificare a prețurilor. Tocmai de aceea analizele lor și soluțiile propuse de ei vizează o obsesie pentru consum și pentru a nu avea deflație (scăderea prețurilor). Confuziile sunt însă omni-prezente în teoria lui Keynes, teoria sa este complexă și necesită un efort și un studiu sistematic, pe care îl am în vedere (din păcate timpul nu îmi permite decât să mă concentrez deocamdată pe problema capitalului / banii din pseudo-teoria sa).

    Aveti aici o încercare de a lua la puricat defectele teoriei sale pe care sper să o pot continua și cu alte intervenții:
    http://cristianpaun.finantare.ro/category/keynesismul/

  6. Yogy_thebear a spus:

    Domnule Cristian Paun
    Va multumesc pentru raspuns !! Am citit mai demult postarile dumneavoastra despre Keynesianism ,si de la ele am pornit (nefiind specialist) sa citesc cartii de economie a lui Keynes dar si cartii care il demonteaza !! Nu pot sa cred ca toata lumea s-a lasat pacalita de teoria lu asta !!! Pai era un inconsecvent si necunoscator total Keynes !!
    Oricum va multumesc inca o data pentru lamurire .Da !!De mult am sesizat (desi nu stiam de Say) ca ii absurd aceasta societate consumerista pe baza de credite si inflatie prin printarea banilor din nimica si ca in mod bizar a pune bani la saltea ii rau….
    Eu nu sunt economist sau la vre-o facultate de economie da de vre-o 3 ani sunt un autodidact in materie de economie ,Am citit Adam Smith si cartile lui Murray Rottbard ,Hayeck .In principiu (desi inca nu le stiu pe toate) sunt adept al scolii economice austriece .

  7. dan a spus:

    Foarte bun articol, ca întotdeauna!

    Dar, din pacate, desi sunt aproape in paginile dictionarului, lemurienii se deosebesc foarte mult de lemingi!
    Poate faptul ca au blana sa mai ajute la a le confunda…

  8. Paun Cristian a spus:

    @ dan

    Am corectat în text. 🙂 Prea multe animale de studiat deh!

Comentariul tau