Articol publicat inițial pe platforma Ziare.com

spitale-din-romaniaRomânia este țara în care nu se întâmplă de foarte multă vreme nimic în materie de reforme structurale. O țară fără un proiect și fără viitor, anchilozată în metehne și mentalități care și-au dovedit pe deplin falimentul aici și peste tot în lume. Este o țară a experimentelor sociale care orice ar avea în vedere numai economia de piață nu.

Actuala și vechea problemă din sistemul medical poate fi sintetizată rapid de oricine: un sistem subfinanțat, un sistem căpușat de firmele care livrează de la hârtia igienică până la cel mai complex aparat de ecografie cu buna știință a doctorilor organizați în adevărate caste și apărați de puterea politică, orice culoare ar avea ea, un sistem cu oameni tot mai prost plătiți și lipsiți de orice motivație de a face ceva în plus pentru pacienți în absența unei ”atenții” care devine absolut normală în acest context. Este un sistem care mai degrabă îți agravează boala decât ți-o vindecă. Este un sistem falimentar fiind un sistem cvasi-public, având statul în spatele său.

Este clar că mărind salariile nu rezolvăm mare lucru. Doar prelungim agonia acestui sistem. Este aceeași agonie care răzbate și în cazul sistemului public de pensii. Medicii tineri și cu școală, nu puțină, care încă mai speră să prindă un post călduț și cu puțină decizie (putere) din care să extragă rente politice care să acopere anii de neajunsuri în care își toceau coatele pe băncile școlii sau în care duceau geanta de bisturie și râdeau forțat la glumele nesărate ale șefului de secție, ar trebui să se trezească și să lupte pentru o reformare reală a sistemului de sănătate. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă privatizarea sistemului pe toate palierele sale. România este o țară prea săracă să își mai poate permite iluzia unui sistem public de sănătate.

Știu, o să apară imediat argumentul: dar ce facem cu săracii, cu cei care au venituri mici și nu își permit să plătească o asigurare privată de sănătate sau servicii private de sănătate. Sunt absolut convins de următoarele lucruri: 1. un sistem privat de sănătate bazat pe un sistem de asigurări de sănătate privat are resursele să ofere pachete de servicii medicale și pentru cei cu venituri mai scăzute; 2. un sistem privat de sănătate va livra servicii de sănătate mai ieftin și mai de calitate decât o face statul acum cu toate căpușele care se hrănesc din banul public alocat politic către acest sistem și 3. un sistem privat de sănătate se va baza pe un contract clar între beneficiar și prestator (asiguratorul, spitalul) în care fiecare va cunoaște de la bun început ceea ce trebuie livrat conform contractului. Contractul nu va fi unul ”cadru” așa cum poate să livreze statul în momentul de față (general valabil pentru toți) ci un contract adaptat nevoilor de sănătate ale fiecăruia (unul are dureri reumatice, altul are dureri de cap etc.). Argumentul în favoarea acestor lucruri este următorul: serviciile de stomatologie în România sunt în momentul de față cvasi-private. România a ajuns să exporte servicii de stomatologie (putem să le includem și pe cele de chirurgie estetică), în timp ce orice alte servicii medicale (oncologie sau cardiologie de exemplu) sunt importate de români de la țările din jur (Turcia, Austria). E suficient să vedem cum arată serviciile de stomatologie, cum funcționează excelent piața acolo și să preluăm și să extindem acest exemplu de succes la toate serviciile medicale. Un alt argument este acela că sistemul nu funcționează fără o ”coplată” adică fără a da o șpagă absolut obligatorie doctorului și apoi asistentelor care au grijă de tine (de la schimbarea unui simplu pansament până la injecții și operațiuni mai complicate). România nu își mai poate permite acest sistem aparent gratuit în care se consumă foarte multe resurse bugetare fără a fi oferite servicii la standarde internaționale (mă refer la lumea civilizată). Un sistem care să ofere tuturor și nimănui aceste servicii medicale aproape inexistente. Trebuie să încetăm să mai privim serviciile vitale din societatea noastră (sănătate, educație, securitate) ca fiind emanația exclusivă a statului, singurul care le poate păstori și livra. Știu, trebuie să fim solidari cu cei amărâți. De acord, dar aici solidaritatea trebuie atent direcționată și atent gestionată, doar cazurile sociale reale (care acum sunt sistematic lăsate în afara sistemului) trebuie avute în vedere. Altfel riscăm să aruncăm cu resursele pe geam și să ne fie frică să ne ducem să ne tratăm într-un spital public. Nu toți sunt incapabili să producă un venit din care să își asume apoi responsabilitatea propriei sănătăți. Efortul financiar nici nu ar fi prea mare față de ceea ce plătim drept contribuție la sistemul public de sănătate. Mai mult, dezvoltarea unui sistem privat autentic de sănătate va pune spitalele în concurență și ofertele își vor îmbunătăți radical calitatea și prețul (față de ce avem în momentul de față). Doar 1% din paturile de spital sunt gestionate de sistemul privat și 99% de sistemul public. E ușor de imaginat care ar fi situația dacă statistica ar fi inversată. Solidaritatea socială (cazurile speciale) pot fi tratate de către spitale de stat clar desemnate, însă nu trebuie să refuzăm nici inițiativa privată în acest sens.

O să vină și alt argument fără îndoială. Sistemul privat este orientat spre profit nu pe pacient. Nimic mai fals. Profitul are legătură cu consumatorul în orice domeniu, inclusiv în cazul serviciilor de sănătate. Dacă realizăm un sistem concurențial autentic profitul se va baza pe cooperarea socială cu pacienții. Spitalele goale, la fel ca și magazinele goale, nu fac profit. Ca să umpli acele spitale, adică să ajungi căutat de pacienți trebuie să ai un raport calitate-preț excelent. Doar așa faci profit. Dacă serviciile tale medicale sunt scumpe și proaste calitativ dai faliment și ieși de pe piață. Orientarea spre profit întărește argumentul că serviciul privat e mai bun decât serviciul public. Profitul făcut de privatul aflat în competiție reală e mai puțin nesimțit decât ”profitul” făcut de cei din spitalele publice care acum nu au nici un fel de concurență.

Mărirea salariilor medicilor sau legalizarea șpăgilor sunt doar o amăgire amară pentru toți cei care au legătură cu sistemul, medici și pacienți deopotrivă. E o pace socială temporară care va exploda din nou curând. Sistemul public de sănătate este falimentar și numai privatizarea sa îl poate salva. Care ar fi soluția în acest caz? Una simplă. Un sistem de sănătate care să copieze pe cel din sectorul serviciilor stomatologice: 1. O contribuție la sistemul public de sănătate redusă la minim din venitul de bază al fiecăruia (poate fi chiar o sumă fixă, forfetară, e mai bine așa decât un procent din venit) din care să fie finanțat acele servicii destinate cazurilor sociale foarte grave; 2. Libertatea indivizilor de a alege între asigurarea publică de sănătate și asigurarea privată de sănătate; 3. Privatizarea tuturor spitalelor publice prin preluarea completă a lor de către fundații sau de către autoritățile locale în parteneriat public-privat; 4. Spitalele vor concura între ele în relația cu casele de asigurări private / cea publică pentru servicii medicale furnizate asiguraților pe bază de contracte clare (ca orice asigurare de viață); 5. Deducerea pentru o perioadă din impozitul pe venit a asigurării private de sănătate a copiilor sau persoanelor cu probleme grave de sănătate (handicap); 6. Reducerea semnificativă de impozite (pe salarii, pe proprietate, pe investiții) ca în cazul sectorului IT pentru afacerile din domeniul sanitar (spitale private) astfel încât sistemul să se dezvolte într-un ritm accelerat și să poată să asigure servicii medicale pentru toți la un nivel comparabil cu țările dezvoltate. Sistemul privat de sănătate are nevoie de investiții masive care trebuie facilitate de către stat o bună perioadă de timp; 7. Facilități fiscale pentru tot ce înseamnă centre private de prevenție, institute de cercetare private în domeniul medical, institute private de igienă etc. Întărirea supravegherii și controlului atât public dar, mai ales, privat (asociații ale pacienților, asociații ale asiguraților) trebuie avute, de asemenea, în vedere.

Toți cei care refuză aceste reforme ne condamnă pentru mulți ani la boli pe care cu greu le vom trata. Trebuie să înțelegem că socialismul este o ideologie falimentară, inclusiv în materie de servicii medicale, și că întotdeauna eșuează când este vorba de calitate și interes cu adevărat pentru plătitorii de taxe. Nu schimbând oamenii din fruntea spitalelor, a direcțiilor județene de sănătate sau a ministerelor vom rezolva problema (teoria omului nou). Schimbând din temelii sistemul și reformându-l cu adevărat. E greu să explici cetățenilor acest lucru și costul politic pe termen scurt poate fi unul imens. Dar pe termen lung merită încercat. Altfel problemele vor crește exponențial cu fiecare an și într-un final prin faliment vom ajunge la aceeași soluție.

Din aceeași categorie:

– Un articol despre șpagă, șpagă care vizează inclusiv sistemul medical:

http://cristianpaun.finantare.ro/2015/03/19/despre-spaga/

– Un articol scris la momentul în care liberalii au decis o mare nedreptate, ca sumele colectate din contribuțiile la sistemul public de sănătate să meargă exclusiv la spitalele de stat:

http://cristianpaun.finantare.ro/2013/01/14/in-sanatatea-liberalilor/

– Un articol scris la momentul în care dl. Arafat a scos oamenii în stradă pentru a se opune privatizării sistemelor de salvare:

http://cristianpaun.finantare.ro/2012/01/14/revolutia-pentru-apararea-monopolului-salvarilor-de-stat/

 


6 comentarii la “România între mărirea salariilor medicilor și privatizarea sistemului de sănătate”
  1. Cris a spus:

    Nu merge ce spuneti dvs. dle Paun pentru ca, peste 70% din populatia Romaniei e alcatuita din pensionari, asistati social si persoane fara venit… iar pentru astia trebuie cotizat din greu la Sanatate de aia care muncesc cu forme legale, altfel de unde bani?

    Corect ar fi sa ne asumam public ca omul e liber sa cotizeze la ce sistem de sanatate doreste in functie de calitatea si pretul serviciilor oferite si ca „cine nu plateste, nu beneficiaza”… cum e in America. Mi se pare mai corect asa.

    Aberatia cu taxarea la sanatate a persoanelor fara venituri (contributie calculata din burta, la salariul minim) inca nu a fost (din cate stiu) scoasa din Codul Fiscal.. e tot acolo (art 296^27), putand concura cu brio la categoria „aberatia fiscala a secolului”. Probabil va fi pastrata si in Codul fiscal 2016, ca mai mulge niste bani de la fraieri.

  2. Marina a spus:

    Buna seara d-le Paun.
    Am citit cu interes cateva din articolele publicate de dv.pe acest blog si mi-as permite cateva intrebari:
    -credeti ca are cineva interesul(si aici ma refer la stat) sa lase din mana gaina cu oua de aur ,respectiv fondurile din CASS?
    Niciodata destinatia acestor bani nu a fost trasparenta.Este principalul motiv pentru care spitalele sunt subfinantate.
    -credeti ca medicii isi doresc cu adecarat privatizarea sistemului de sanatate? Ma indoiesc.
    Nu e mai avantajos sa prestezi si la stat si la privat in acelasi timp?Marea majoritate a medicilor sunt inregimentati in ambele sisteme.Nu mai vorbesc de afacerile oneroase cu firmele de medicamente.
    Raed Arafat, opozant declarat al privatizării sistemului medical de urgenţă,a scos lumea in strada cand s-a incercat timid inceperea unei reforme in acest sector medical,motivad ca sustinatorii acestei cauze ar avea firme „capusa”ale statului.Asa cum multe cabinete medicale particulare, capuseaza spitalele de stat.La cabinetele stomatologice,ce-i drept,e greu sa lucrezi cu doua unitati de masura.Si atunci nu e mai usor sa ceri dublari salariale de la stat(mai ales ca prin propaganda facuta in mass-media – exodul medicilor,sacrificiul personal al anilor petrecuti invatand,etc,stiu ca au si sprijin popular(la fel cum a stiut si Arafat,cej de care faceam vorbire mai sus)?
    Din pacate nu am auzit ca pe lista lor de nemultumiri sa apara si un punct cu referire la incetarea subminarii economiei nationale(aia care a mai ramas)pentru crearea si a surselor pentru cresteri salariale.Altfel iar vin mapele de la FMI si dintr-un condei ne mai impovareaza cu o transa de imprumut,pentru ca pe modelul medicilor vor merge si celelalte categorii de bugetari.Ideea e ca nu putem sa mai rezistam daca ne limitam numai la a discuta teoriile economice(absolut minunate ca si discutie)fara sa le si punem in practica.Chiar si Ponta stie acest lucru,ca doar nu e singur in guvern si mai are si o armata de consilieri,dar …”dupa noi potoul”,nu?
    Data viitoare voi incerca si o discutie tehnica cu dv.(daca imi permiteti)pentru ca intamplator avem aceeasi formatie profesionala.
    Multumesc.

  3. cksvnsk a spus:

    Asta-i interesant, si articolul si comentariile. Trebuie gindit ce inseamna un sistem privat de servicii medicale. Aici vine in minte, asa cum spune Dl. Paun, sistemul cvasiprivat de stomatologie. In general vorbind, romanii au dintii rai; putini dau pe, e.g., preventie (asa spune dentistul meu din Romania, iar toti ceilalti pacienti erau acolo pentru extractii si proteze). Daca atita considera romanul ca merita gura lui de ce sa-i bagi pe git, si altora mina-n buzunar in contrapartida, mai multa stomatologie daca el vrea sa dea pe git si nu pe gura? Cam asa si cu sanatatea: mult se poate preveni. Cred ca doar ce nu se poate preveni in mod adecvat ar trebui suportat social(ist) si, probabil, trecerea finala. Restul, fiecare cit poate si cit vrea. (Pentru cine intreaba, cam asta este si planul meu de exit final – talk the talk and walk the walk, cum ar veni treaba – mai mult decit ceva morfina la final nu cer si asta pentru ca nu se poate procura la farmacia din colt la liber.)

  4. Cris a spus:

    L-am vazut azi pe incompetentul de Banicioiu. Pe scurt, ce ne propune acest personaj este sa platim pentru servicii de care ar trebui sa beneficiem gratuit in virtutea calitatii de asigurat.

    Adica, nu-ti convine ca stai la coada cu cardul de sanatate, pentru care ai platit de te-ai spart la CASS? Perfect… scoti banul si intri in fata.

    Foarte tare! Pentru o astfel de reforma a sanatatii iti trebuie, clar, cel putin un doctorat.

    Cat timp aceasta tara va fi condusa de escroci si incompetenti nu avem nicio sansa, va spun. Absolut nici una.

  5. Cris a spus:

    Deja presa vuieste de prevederea tembela din noul Cod Fiscal – 2016 care obliga persoanele fara venituri sa depuna declaratii la ANAF si sa achite CASS 5,5%, la salariul minim, din venituri pe care nu le au.

    Prevederea e una tembela si ca principiu (nu poti sa obligi pe cineva sa-ti achite un serviciu de care nu doreste sa beneficieze) si ca mod de aplicare – ce se intampla, spre exemplu cu romanii plecati in afara, care vor primi acasa hartii de la ANAF ca sunt buni de plata.

    Nu e vorba de incompetenta crasa ci de escrocherie – cei de la Ministerul de Finanate au introdus de buna voie aceasta prevedere tembela ca orice roman sa treaca pe la ANAF, lucru care e ABUZ CLAR.

  6. Mihai a spus:

    Intr-adevar serviciile de stomatolgie au evoluat foarte bine, serviciile sunt bune, de calitate. Dar sa nu uitam ca scopul lor pana la urma e sa faca profit si am impresia ca piata nu e asa de libera cum pare la prima vedere. La ultima lucrare mai serioasa am lasat la stomatolg undeva la 3000 euro. Parca nu mi-ar conveni sa-mi scot un apendice cu 7.000$ ca-n SUA. Sau sa am o asigurare tipic romaneasca in care una scrie in contract alta se deconteaza cand se intampla evenimentul.

Comentariul tau