swiss-franc-crisisCreditele în valută (CHF în mod particular) au generat și continuă să genereze destul de multă suferință. În general creditul presupune suferință pentru că el sacrifică consumuri viitoare (nu consum pentru că plătesc rate) pentru un consum inițial mai mare (o casă). Omul care are un credit nu poate fi fericit. Are o grijă permanentă, iar dacă vorbim de creditele ipotecare (20-30 ani) grija se întinde pe mulți ani. Cu toate acestea, soluția propusă de Parlament nu poate fi nici pe departe una echitabilă sau corectă. Și nu pentru cei cu credite în CHF, cât pentru noi ceilalți.

Statul condamnă din răsputeri discriminarea. Nu e deloc etic sau moral, în viziunea etatiștilor, să discriminezi între cei din societate. De aceea nefumătorii trebuie să aibă drepturi egale cu fumătorii, femeile cu bărbații, înalții cu scunzii sau albii cu negrii. Las deoparte faptul că discriminarea nu contează atunci când vorbim de ”bogați” versus ”săraci”, obligatoriu bogatul trebuie să plătească mai mult decât săracul când vine vorba de costuri sociale. Las deoparte ambiguitatea conceptului de discriminare într-o lume a alegerii și unde se presupune că e bine să ai libertatea de a alege pe cine accepți și cum accepți pe cineva pe proprietatea ta. Este clar că nu e bine să discriminăm și că orice inițiativă legislativă care face acest lucru generează haos și inechitate în societate.

De ce legea conversiei creditelor din CHF în lei la un curs istoric este o lege care discriminează, în varianta propusă spre promulgare de Parlamentul României? Din următoarele considerente:

  1. Pentru că discriminează între cei care au luat credite în CHF și cei care au luat credite în alte valute (Euro, USD). Practic, legea dă naștere la un tratament preferențial pentru o anumită categorie de ”privilegiați” din societate deși natura și poate chiar amploarea problemelor sociale este similară și pentru celelalte credite în valută. Este nedrept să dai privilegii doar celor în CHF deși risc valutar și depreciere a leului există în bună măsură și la creditele în Euro și la cele în USD (și orice altă valută ar mai exista). Astfel că, foarte probabil, curând vom asista la o revenire pe această lege și discriminarea va fi cu siguranță eliminată. De fapt, miza conversiei este la creditele în Euro, mult mai consistente.
  2. Legea discriminează între cei care au luat credite în valută și cei care au luat credite în lei. Conversia creditelor este imperfectă și se face la curs de schimb istoric fără însă să se spună nimic despre dobândă. Negocierea dobânzilor a fost lăsată la latitudinea părților contractante. Logic ar fi fost ca cei care au luat credit în franci elvețieni și vor acum lei la curs istoric să primească la pachet și dobânda de la lei. E complet atipic, ilogic și aiurea să ai acum un credit în lei pentru care s-a plătit dobânda aferentă creditelor în franci elvețieni (LIBOR) sau aferentă euro (EURIBOR). Practic, un român care s-a împrumutat de la bun început în lei pentru că nu a vrut să își asume riscul valutar (știind că are venituri în lei) a plătit o dobândă mai mare la lei comparativ cu cel care are un credit în CHF și îl convertește la curs istoric plătind o dobândă semnificativ mai mică. E o discriminare clară ce generează un dezechilibru contractual în mod arbitrar.
  3. Legea discriminează între cei care nu au luat credite deloc și cei care au luat credite (în valută). În mod normal statul prin politicile sale ar trebui să promoveze acumularea de capital și economisirea nu să faciliteze sau să privilegieze pe cei care duc o viață pe credit. Acordând acest privilegiu acum, statul român discriminează între cei care s-au ferit de credite și cei care au optat benevol pentru acest lucru. Cei care nu au luat un credit atunci și au preferat să continue să stea în chirie regretă acum amarnic acest lucru.
  4. Legea discriminează între un comportament economic sănătos și unul problematic. Această lege premiază nedrept pe cel care alege creditul pe termen lung fără să economisească prea mult în prealabil și îl penalizează pe cel care evită creditul și apelează sistematic la economiile sale și / sau ale familiei. Această lege îl premiază nedrept pe cel care alege creditul în valută și nu creditul în moneda în care obține veniturile sale. Această lege îl premiază nedrept pe cel care alege să se împrumute inițial mai mult în lei (denominând creditul într-o valută forte care are o dobândă mică) și în penalizează pe cei care s-au împrumutat mai puțin optând pentru lei (cel cu credite în valută a putut să își ia o cameră în plus la apartamentul său decât cel cu credite în lei). Legea îl premiază nedrept pe cel care a greșit (cu sau fără bună știință) optând pentru creditarea într-o monedă forte (e clar că într-o astfel de monedă economisești nu te împrumuți) și îi penalizează pe cei care nu au făcut acest lucru.

O lege discriminatorie este o lege proastă. O lege discriminatorie mută arbitrar și injust povara într-o singură parte a contractului plecând de la premisa falsă că debitorii erau niște persoane lipsite de orice apărare și complet needucate în ale economiei și finanțelor (mă întreb aici cum de au știut de avantajul CHF versus leu privind suma ce putea fi împrumutată).

Închei prin a spune că e complet greșit să credem că dacă dăm aceste lovituri sistemului bancar (nelipsit clar de probleme – vezi aici) existența noastră nu va avea de suferit. Intermedierea financiară (cu binele și cu relele sale) e vitală pentru sistemul economic pentru că intermediază o resursă fundamentală fără de care activitatea economică nu e posibilă – CAPITALUL. A crede că lovind în bănci și punând un cost care nu era al lor exclusiv în cârca lor nu are urmări e o iluzie ce denotă o cultură financiară precară. Băncile vor da faliment poate, se vor retrage de pe piața românească definitiv sau își vor restrânge activitatea pentru a internaliza aceste costuri (care vor crește exponențial dacă se va extinde conversia la Euro). În final, concurența bancară va scădea, accesul la finanțare se va îngreuna, costul capitalului va crește. Toate acestea se traduc, mai devreme sau mai târziu, în încetinirea dezvoltării economice de ansamblu. E nedrept ca toți să plătim în final la pachet pentru eroarea sau pentru lăcomia unora dintre noi care s-au făcut că nu înțeleg ce riscuri implică să te împrumuți într-o monedă despre care nu știai prea multe sau care nu e moneda în care tu obții venituri.


1 comentariu la “Discriminarea din spatele conversiei creditelor din CHF (valută) în lei”
  1. Cristian Paun: Discriminarea din spatele conversiei creditelor din CHF (valuta) in lei | | Finantare.ro a spus:

    […] Paun scrie pe blogul sau despre creditele in valuta si in […]

Comentariul tau