bribeȘpaga ca și evaziunea fiscală este văzută ca fiind ceva rău. Legislația actuală spune că dacă dai șpagă ești ticălos aproape în aceeași măsură ca și când ceri și accepți această șpagă. Pornesc la drum în abordarea acestei teme cu o încercare de a da o definiție șpăgii: șpaga este transformarea în profit material al puterii politice cu care este uns un anumit individ. Cu alte cuvinte, prin numire politică sau prin vot (de cele mai multe ori votează o minoritate), o persoană ajunge într-o poziție administrativă cheie în care, în calitate de reprezentant al votanților sau reprezentant al unei instituții, decide cu privire la alocarea unor resurse care nu îi aparțin (și care nu sunt deloc neglijabile). Dimensiunea șpăgii este direct proporțională cu nivelul de putere (de câți mai depinde decizia respectivă) dar și de cantitatea de resurse care pot fi transferate din vârful acelui pix.

Cauza șpăgii nu este deci slăbiciunea indivizilor puși în poziție administrative cheie care sunt înzestrate cu multă putere politică și cu multe resurse în spatele pixului care semnează deciziile cu pricina. Tocmai de aceea teoria Omului Nou nu ține apa: prin schimbarea omului din funcție nu rezolvăm problema ci prin schimbarea sistemului. Imperfecțiunea firii umane este o constantă clară: omul răspunde identic la stimulente. Schimbarea sistemului nu înseamnă crearea de straturi birocratice suplimentare care să se controleze reciproc. Înseamnă reducerea puterii politice din spatele acelui pix.

De câte tipuri este șpaga? Există mai multe feluri de șpagă. O primă formă este șpaga de supraviețuire. Este șpaga prin care supraviețuim unui sistem ineficient și problematic. Aș exemplifica aici cu sistemul public de sănătate. Suntem captivi unui astfel de sistem fără doar și poate. De ce? Pentru că dacă vreau să plătesc un serviciu privat de sănătate o pot face doar după ce am plătit cotizația la cel public. Pentru că cotizezi la sistemul public de sănătate din aproape orice venit obținut (chirii, salarii, pensii etc.). Dacă ajung în sistemul public de sănătate pentru o operație mă voi confrunta cu un doctor prost plătit, lipsit de motivație să facă treabă bună și cu o lipsă de medicamente și echipamente care să îmi garanteze că ies teafăr dintr-o astfel de ”aventură”. Și atunci plătesc în privat pentru supraviețuirea mea în fața unui sistem complet ineficient.

A doua formă o numesc șpaga reactivă care apare ca reacție la un sistem birocratic și greoi, voit supra-reglementat, adesea cu reguli care se bat cap în cap sau care pot fi interpretabile în varii moduri. Aș exemplifica aici cu un alt exemplu. Deunăzi, discutam cu un cineva care a fost controlat de cineva de la Inspecția Muncii. Când a intrat cel de la Inspecția Muncii în sediul firmei a început să ceară tot felul de documente până când s-a strâns un teanc de dosare în fața sa. Imediat cel de la Inspecția Muncii a cerut o șpagă de 400 lei. Contrariat cel controlat a întrebat pentru ce i se cere așa ceva. Răspunsul a fost edificator: pentru că dacă vor fi deschise acele dosare probabil amenda ar fi de 2-3 ori mai mare. Legislația muncii (și nu numai) este de așa natură creată încât imposibil să nu faci o greșeală fatală și să nu fi prins cu o faptă amendabilă usturător (îmi revine acum în minte exemplul unor prieteni amendați pentru că nu aveau ecusoane în pieptul angajaților lor).

A treia formă o numesc șpaga pentru profit. Este șpaga plătită pentru a obține favoritisme din partea puterii politice care alocă / redistribuie resurse. Este cea mai periculoasă formă de șpagă și poate îmbrăca forme diferite: șpaga pentru un contract gras cu statul, șpaga pentru a închide ochii la recepția unei lucrări plătită din bani publici, șpaga pentru a scăpa de o posibilă condamnare în urma unor fapte penale, șpaga pentru a obține un loc de parlamentar sau un post într-o agenție guvernamentală etc. Șpaga de acest tip este aplicată doar de cei care au conexiuni politice puternice. Prin această șpagă se asigură conectarea la aparatul politic a unor așa ziși ”antreprenori privați” care nu fac decât să cumpere privilegii sau monopoluri. Această șpagă este cost suplimentar adăugat arbitrar de către antreprenorul politic prețului la care sunt furnizate servicii publice. Șpaga aceasta se regăsește ulterior în nivelul taxelor, în inflație sau în datoria publică (taxe și inflație amânate).

Primele două tipuri de șpagă (cea de supraviețuire și cea reactivă) pot fi incluse în categoria șpăgii defensivă, plătită pentru a te apăra de imperfecțiunile unui sistem public care nu sancționează prin faliment proasta alocare de resurse sau deconectarea de la nevoile reale ale beneficiarilor de servicii furnizate de acesta. A treia formă, cea periculoasă, poate fi asociată categoriei șpăgii ofensive (o plătești conștient și premeditat pentru a deschide niște uși, pentru a unge niște mecanisme, adică pe scurt pentru a pune mâna pe niște resurse evitând competiția).

Să fie vinovate ambele părți implicate în mecanismul șpăgii, așa cum lasă să se înțeleagă legislația în domeniu? Dacă vorbim despre șpaga de supraviețuire și de cea reactivă, este clar că plătitorul șpăgii este îndreptățit să plătească o sumă de bani pentru că altfel poate să riște viața sa. Refuzând să plătești o șpagă aflat fiind în fața unei operații pe cord deschis este un act iresponsabil. Nu același lucru se poate spune despre șpaga întru profit (cea ofensivă). Acolo ambii sunt vinovați. Plătitorul șpăgii pentru că prin plată obține o favoare în plus față de ceilalți sau obține o poziție privilegiată care poate fi ușor valorificată cu un câștig semnificativ dar si incasatorul pentru ca a transformat material o putere politica obtinuta arbitrar de cele mai multe ori.

Īn final aș discuta despre faptul că un sistem birocratic este mult mai predispus să fie expus la corupție și la șpagă. Un sistem în care șpaga este generalizată este mult mai inclinat către bani negri. Nu poți plăti șpaga când ești controlat de un inspector al statului din bani oficiali înregistrați în contabilitate. Trebuie să ai sub tejghea bani negri suficienți ca să poți să scapi fără bătaie de cap de un control vădit ostil. Șpaga este un motiv constant de întărire și modernizare a trupelor de control. Adică șpaga alimentează la rândul ei birocrația unui stat care în final se vor traduce în și mai multă șpagă. Absența unui contract clar între beneficiarul serviciilor publice și furnizorul acestora îndeamnă la șpagă.

Concluzia este cât se poate de clară. Șpaga este legată de antreprenoriatul politic și de birocrație. Șpaga nu se rezolvă prin schimbarea funcționarilor și nici prin încurajarea delațiunii. Șpaga nu este neapărat imorală sau rea (cea de supraviețuire și cea reactivă). Nu întotdeauna cel care dă șpagă este vinovat. Soluția de a rezolva problema ține de redimensionarea statului și de plasarea tuturor serviciilor publice într-un sistem concurențial autentic cu serviciile private. Orice serviciu sau bun public (de la autostrăzi la servicii medicale sau de securitate personală) poate fi livrat de către operatorii privați. Concurența și existența unor alternative autentice venite dinspre mediul privat, unde șpaga este inclusă în prețul de furnizare a serviciului care se negociază și care are în spate un contract cu reguli clare și cu menționarea explicită a drepturilor și obligațiilor fiecărei părți, pot garanta diminuarea fenomenului. Altfel acest fenomen se va amplifica continuu cu consecintele de rigoare.


16 Comments on “Despre șpagă…”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Mihai Pintilie says:

    La inceputul articolului eram destul de optimist in privinta emiterii unei opinii conform careia fenomenul poate fi limitat si apoi combatut. Pana la final insa optimismul s-a transformat cu totul in pesimism. Trebuie sa spun ca in ultimele luni, chiar ultimii ani nu m-am mai confruntat cu primele doua categorii de spaga, prin urmare presupun ca flagelul a fost cumva diminuat, a treia categorie mi se pare imposibil de stopat.

  2. minitax says:

    Foarte bine punctat, cauza coruptiei este chiar balta de bani de care dispun autoritatile statului prin puterea pixului.

    Daca secam balta de bani a statului, va disparea natural coruptia.

  3. Balici Mihai says:

    Spaga este o caracteristica a sistemului capitalist imperialist in putrefactie
    Uitati-va la greci
    Datoria externa de peste 300 de miliarde provine din urmatoarele motive
    -bancile multinationale imprumuta statul grec , ofera spaga mare la guvernantii greci si indatoreaza poporul . Bancile acestea cum ar fi BCE, BEI ,FMI special imprumuta tarile cu dobanzi inrobitoare , pana aduc tara in faliment si nu ii intereaza unde se scurg banii
    -companiile multinatioonale isi vand produsele cu mult peste pretul pietii dand spaga la guvernanti , functionari ai statului
    -in institutiile publice cand vad ca vin bani, fie din imprumuturi ,fie din alocari toti cer ca la noi 10-20%
    Ca sa dispara spaga trebuie sa dispara capitalismul care se afla in ultima faza de putrefactie
    In socialism , cel mult spaga consta in niste chiolhanuri de sambata seara , pentru ca banii nu erau o motivatie
    In final Romania este in faliment , are datorie de peste 120 de miliarde ,pe care am fi fraieri sa dam vre-un ban inapoi , pentru ca s-a format datorita coruptiei capitaliste multinationale americane si vest europene nenorocite si acest sistem trebuie distrus pana nu apare un nou Lenin care va aduce revolutii violente

  4. Di Gigio says:

    As dori sa mai adaug o categorie de spaga: cea din domeniul privat. Ca urmare tot a puterii ce se scapa in mana unui individ de a gestiona resursele private.

    Numai ca vedeti dumneavoastra, e atat de rar pomenita, incat zici ca nici nu exista. Motivul e ca in acest sector stana are stapan, care isi are grija de oi. E drept, spaga in privat, este si incadrata direct la furt,cel putin la nivel perceptiv.

    In sectorul public, degeaba se creaza institutii peste institutii cu rolul de control, atata timp cat proprietarii/contribuabilii nu au parghii directe de a controla si trage la raspundere.

    Bine…asta, in ipoteza ca jecmanirea individului prin taxare si inflatie este ceva etic, normal si de apreciat.

    Disparitia spagii va fi un semn ca am ajuns la una din cele 2 extreme: o societate libera, fara monopol pe hotie (statul), ORI o societate totalitara, orwellista, unde orice tranzactie este facuta doar cu stirea/acceptul statului, cam spre ce ne indreptam acum, prin presiunea ce se pune spre eliminarea banilor fizici.

    Evident ca se va reveni la spaga in natura, caci acum avem si experienta comunismului …traiasca tigarile BT. 🙂

    1. Cristian Paun says:

      As vrea un exemplu la spaga privata…

  5. Di Gigio says:

    http://mises.ro/1120/

    Dar de unde provin toate aceste trasaturi ale statului anterior mentionate?

    Pe fond, de la lipsa de concurenta. Apoi, de la “proprietate”, de la posibilitatea de a administra resurse insemnate care nu iti apartin, preocuparea si responsabilitatea pentru administrarea corecta si eficienta a unor resurse publice fiind mult mai redusa decat pentru administrarea propriilor resurse. Este in natura umana.

    “Statul” ca organizatie beneficiaza de un monopol teritorial si de aparate de represiune acoperite de legi. Aceasta caracteristica a condus la o atare evolutie a acestei organizatii. Un monstru controlat intr-o maniera pe care o denumim astazi ca democratica, uitand si cat de diferit arata democratia la originile ei ateniene, in care printre altele, decidea cine contribuia.

    “Demos cratos” – ce putere avem ca popor asupra acestei organizatii ? Ce putere ai atunci cand este disipata in milioane de unitati egale (voturi) si este exercitata rar (alegerile care au loc o data la 4 ani si la care iti poti desemna cel mult “reprezentanti”). Termenul s-a pervertit in timp, fara indoiala.

    Statul este o organizatie care poate “creste pretul” (taxe si impozite) pentru a-si acoperi niste cheltuieli pe care nu este decat in mica masura (noroc cu globalizarea) constrans sa si le eficientizeze. Aceste cheltuieli au crescut de-a lungul timpului (cu precadere in ultima suta de ani) si datorita faptului ca statul si-a extins gradual atributiile si in multe zone in care nu avea ce cauta, intrucat mai departe de conceptul de “aparare” (insa in sens restrans), nu prea vad unde atributiile statului nu ar putea fi substituite cu mai mult succes de catre initiativa privata.

    Cea mai eficienta cale de a vindeca un sistem cancerizat este taierea finantarii. Din aceasta perspectiva, orice initiativa care ar conduce la limitarea veniturilor bugetare este binevenite.

    http://mises.ro/1120/

  6. Yogy_thebear says:

    Vas ruga frumos sa ne vorbiti putin si despre noul cod fiscal care face valva .Multa lume ,oameni obisnuiti ,dar si cei de la televiziuni este entuziasmata ,dar eu am o mare doza de scepticism ,nu cred ca guvernul va renunta la bani din tva ,eu cred ca vor face rost de bani altcumva ,dar tot de la noi .

  7. Paun Cristian says:

    @ Mihai Balici

    In primul rand sunt curios cum definiti: CAPITALISMUL si SOCIALISMUL. Diferenta, in ceea ce ma priveste, este legata de proprietatea asupra mijloacelor de productie. In capitalism proprietatea e privata 100% si in socialism/comunism proprietatea e publica 100%. Ca sa fim clari, in capitalism prosperitatea vine de la angajarea in schimburi si de la specializarea in producerea de bunuri sau servicii in timp ce in socialism prosperitatea vine de la tatuc. In socialism esti sclavul unui sistem care te pune la munca si care te exploateaza lasandu-ti foarte putine libertate de alegere. Socialismul inseamna un lagar in care esti tinut cu forta de o casta politica privilegiata.

    Va suspectez de o neintelegere a termenilor. Faptul ca unii (banci, firme) fraternizeaza cu statul nu inseamna capitalism. Este o forma de socialism, cel corporatist, care se regaseste in multe tari in momentul de fata mai mult sau mai putin vizibil. Cand unul isi face firma si prospera vanzand borduri statului nu mai e capitalist / antreprenor privat. Devine o parte din stat si din interventia publica. Este mana statului cu care acesta actioneaza in economie. Obtinerea de privilegii de la stat este accesibila doar unora nu tuturor. In competitia politica tipica sistemelor socialiste se actioneaza diferit decat in cazul competitiei economice tipica capitalismului. Nu aveti dreptate, spaga inteleasa drept cumparare de privilegii de la puterea politica este specifica sistemelor socialiste. Cu cat interventionismul etatic e mai puternic (piata mai putina, stat mai mult), cu atat dimensiunea concurentei politice creste si pretul cumpararii de privilegii devine mai mare. Uneori devine problema de viata si de moarte daca situatia ajunge la extrem.

    Socialismul da nastere la clase de privilegiati (generalii chinezi acum sunt f. bogati, Rusia si China conduc in top cu cei mai multi miliardari, in ambele tari nu putem vorbi de capitalism) care cu ajutorul puterii politice si agresiunii institutionale is consolideaza pozitiile si isi amplifica permanent averile.

  8. Di Gigio says:

    Un exemplu e acela cand un director/agent de vanzari are mana libera sa se joace intr-o marja a preturilor pe care le ofera.

    Chiar am asistat la o „tentativa” de spaga de 200.000 euro catre un italian si un australian ce purtau negocieri cu un cunoscut de-al meu pentru o linie de productie, in speranta de a o scoate mai ieftin cu 800.000 – 1 mil euro. Faza a fost penibila, desi i-am atras atentia inainte de a face asta. 🙂

    Mai stiu si un concediat care s-a jucat de-a „pretul corect”. A incasat bani la negru si le-a dat la schimb niste preturi foarte mici, pe care le-a justificat prin existenta unor oferte concurente mai mici, nestiind ca proprietarii afacerii la un paharel de vin isi impart cotele de piata.

    Cred ca „spaga privata” merge mai degraba ca subcategorie la „spaga pentru profit”.

  9. Mario says:

    Pfffoai… Nu ma asteptam la atata ignoranta pe blogul unui profesor eminent!
    – un tanar trage speranta ca exista ceva panaceu pentru eliminarea administrativa a spagii…
    – „spaga este esenta Capitalismului”… Pfffoai… Pfffoai… Pfffoai…
    – pe altul il framanta Mises, dar il freaca si „spaga privata”…
    – iar pe ultimul il preocupa Noul Cod Fiscal, ca a auzit el ca e bun, dar nu tine…
    Samorio, Dom’ Profesor, cred ca multa rabdare trebuie sa aveti acolo la Academie…

  10. Di Gigio says:

    Mananci rahat….Tzugurlane, daca ma scol d`aci…

    Trei chestiuni rezulta din cele spuse de Tzugurlan:

    1. Ca numai cine NU este ignorant poate pupa in fund un profesor eminent;
    2. Ca din pricina noastra nu poate posta ceva inteligent;
    3. Ca nu suntem mai destepti decat el, improscarea cu rahat considerand-o o mostra de inteligenta;

    https://www.youtube.com/watch?v=rEK-xca0ifk&feature=youtu.be&t=553

  11. ionut says:

    „Un exemplu e acela cand un director/agent de vanzari are mana libera sa se joace intr-o marja a preturilor pe care le ofera.”

    Diferenta dintre asta si spaga data la o licitatie e ca prima ii afecteaza pe prorietarul privat al afacerii care, de regula, il si trage la raspundere pe vinovat (concedieri, actiune in justitie, daune etc), pe cand spaga la stat se face din banii nostri, ai tuturor, jefuiti cu forta de catre stat si, de regula, acestia nu numai ca scapa nepedepsiti, dar sunt si recompensati.

    Statul are prea multi bani, nu prea putini.

  12. iosiP says:

    @ionut,

    Daca ai sti tu cata spaga privata am dat directorilor IT din firme private pentru a cumpara aplicatia noastra (mai scumpa) in locul aplicatiei „lor” (mai ieftina, mai proasta dar suficienta pentru firma respectiva).
    Chiar crezi ca s-a suparat patronul, care stie doar ca un calculator are un buton de unde il deschizi si un meniu „START” de unde il inchizi?

  13. Eliza says:

    „Ar trebui să existe un drept legal de proprietate pe baza căruia să se poată oferi mită, dar nu şi unul pe baza căruia să se poată primi mită. Doar cel mituit ar trebui să fie acţionat în justiţie. Prin contrast, socialiştii tind să considere că cei care dau mită sunt pe undeva mai reprobabili, deoarece, într-un fel, îl „corup” pe cel ce primeşte. În felul acesta, ei neagă libera alegere şi responsabilitatea fiecărei persoane pentru propriile sale acţiuni.” Murray N. Rothbard

  14. ionut says:

    @iosiP

    Pai si cu ce contrazice asta cu ce spuneam eu? Mai intai ca, pe unul ca mine, aceasta spaga nu-l afecteaza decat absolut marginal. Cat despre proprietarul afacerii, care permite astfel de practici si nu face nimic sa le stopeze, sa fie iubit! Vinovatii nu sunteti voi, ci cel care a primit-o.

  15. Organic Plant says:

    „Spaga este o caracteristica a sistemului capitalist imperialist in putrefactie” – Mare dreptate ai, Balici!

Dă-i un răspuns lui ionut

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person