#11: Despre speculanți și speculatori în economie

O temă preferată pe partea stângă mereu folosită ca argument irefutabil pentru justificarea prezenței statului în viața noastră este cea că piața e imperfectă pentru că e plină de ticăloși. O parte din acești ”ticăloși” sunt, spun etatiștii, cei care speculează. Cei care cumpără ieftin și vând scump. Care profită din această situație. Care abuzează de poziția lor în piață și fac ce vor din consumatori. Nimic mai fals.

În primul rând, aș spune că speculanți suntem cu toții din prima clipă a existenței noastre. Când acționăm avem întotdeauna pe radar un scop: să ne fie mai bine. Pentru a atinge acest scop ar trebui să avem libertatea de a alege cel mai potrivit mijloc de a-l atinge. Să fim lăsați să speculăm pentru binele fiecăruia dintre noi. Este fundamental să conștientizăm și să integrăm acest lucru în mentalitatea noastră: acțiunea umană are întotdeauna la bază speculația. În spatele comportamentului nostru speculativ se află mereu dorința fiecăruia dintre noi de a obține maximul de rezultate din efortul pe care îl implică acțiunea noastră.

Nu e nicio diferență între cel care ”speculează” când cumpără ceva și cel care ”speculează” când vinde ceva. Speculatorii se găsesc mereu de ambele părți ale baricadei schimbului voluntar. Piața este locul în care cele două comportamente speculative se întâlnesc și fiecare pleacă apoi acasă cu rezultatul speculei sale: producătorul cu profitul demersului său pentru a putea cumpăra ceea ce nu știe sau nu poate produce și cumpărătorul cu produsul pe care îl primește de la acesta.

Al doilea aspect pe care l-aș aduce în discuție este cel legat de lupta cu speculatorii. Speculatorul-consumator se află în permanent antagonism de interese cu speculatorul-producător. Unul vrea cel mai mic preț și cea mai bună calitate, celălalt opusul. Este un antagonism non-violent care se rezolvă mereu și cel mai bine prin cooperare socială între acești speculatori. Fără nicio intervenție din exterior, complet străină de interesul comun al celor doi speculatori. Cel mai important aliat în această luptă de interese rămâne piața. Deși se susține mereu contrariul, piața este locul unde lupta de interese se dă pașnic și unde ambii speculatori pot licita pentru a-și atinge cât mai bine scopul. Lupta sănătoasă cu speculatorii ține de întărirea mecanismelor de piață, cu transparența, liberalizarea și eliminarea barierelor de intrare pe această piață. Speculatorul-consumator poate boicota pe speculatorul-producător. Cu cât speculatorul-consumator are mai multe alternative (inclusiv bunuri substituibile în consum), cu atât boicotul său e mai puternic.

Invocarea statului în această luptă dintre cei doi speculanți, în care unul caută să cumpere ieftin și să vândă scump și celălalt caută opusul, este mai mult decât iluzorie. Statul este și el un terț la fel de speculant. Cei din spatele său acționează tot pentru a maximiza rezultatele acțiunii lor. Politicianul-speculant va interveni în luptă încercând să maximizeze profitul său propriu. Va lua partea unuia sau altuia în funcție de calculul său speculativ care implică și el cât mai puține resurse și cât mai mult profit. Adesea, politicianul-speculant acționează pentru a lovi în cei mai puțini ca număr (speculanții-producători) diminuând în final numărul lor și reducând opțiunile pentru speculanții cumpărători. Care vor deveni și mai abitir legați și dependenți de pixul și decizia speculantului-politic.

Concluzia e simplă: dragi speculanți, speculația dumneavoastră este mereu prezentă în acțiunile dumneavoastră. Speculația dumneavoastră se lovește întotdeauna de speculația celui cu care intrați în contact în acțiunile dumneavoastră. Ar fi bine să gândiți de două ori atunci când alți speculanți vă mai cheamă la luptă contra altor speculanți. Căci, în final, lupta aceasta cu speculanții intermediată de speculantul-politician s-ar putea să vi se întoarcă împotriva voastră. Cu vârf și îndesat. Speculantul este întotdeauna despre ceva frumos nu despre ceva urât. Cu cât piața e mai plină de speculanți-cumpărători și speculanți-producători, cu atât e mai bine. Cei care ne încurcă mereu sunt speculanții-politici.