#26 Costul de producție și prețul

Adesea ne uităm la un tablou celebru și vedem că prețul lui de piață este mult peste costul cu pânza, acuarelele și munca din acel tablou. Un tablou de van Gogh, de exemplu. Sau, vedem la televizor căutătorii de pepite de aur prin deșert care au norocul să dea peste o pepită imensă după nici câteva minute de la coborârea din mașină și nu putem să observăm că evaluează mereu aurul din mână la prețul pieței și nu la costul de producție, aproape de zero în acel caz. De ce nu e dispus căutătorul de aur să îl dea cu un preț care include doar marja lui de profit medie?

Prețul este expresia subiectivă a valorii economice din spatele bunurilor rare. Atunci când este plătit de cumpărător în cadrul unui schimb voluntar, prețul este valoarea la tot ceea ce renunță ce ce vrea să cumpere neapărat acel bun pe care dorește să îl aibă sau să îl consume în acel moment. Mereu este vorba, în acest caz, de o serie de oportunități la care renunți și care au fiecare costul lor. Alegerea pentru acel bun se bazează pe plusul de valoare față de acest cost de oportunitate.

Când vorbim de prețul plătit de un cumpărător trebuie să știm că el nu îl va plăti niciodată pentru a acoperi costul producătorului acelor bunuri. Pur și simplu nu se gândește la așa ceva când cumpără un bun. El plătește acel preț dintr-un singur motiv: se așteaptă să câștige mai mult față de celelalte alternative care devin costuri de oportunitate. Nimic mai mult. De aceea vorbim întotdeauna de maximizarea valorii în urma consumului și nu de minimizarea vreunui preț plătit sau cerut în piață. Nu alegem întotdeauna prețul cel mai mic și suntem mereu subiectivi în alegerile noastre; nu iraționali, doar subiectivi. După cum nu cumpărăm pentru a acoperi niște costuri (salarii) ale unor conaționali sau pentru a plăti materii prime locale. Competiția între antreprenori se bazează și ea pe această valoare dată de consumatori bunurilor din piață. Un bun antreprenor nu face această greșeală fatală: nu pune carul – costurile de producție – înainte boilor – valoarea pe care o dă consumatorul bunurilor pe care le produce și care derivă mereu prin comparație cu celelalte oportunități la care acesta renunță.

În plus, costurile de producție din spatele unui bun economic (inclusiv munca sau costul capitalului) sunt și ele, de fapt, tot prețuri plătite pentru factorii de producție. Prețuri care sunt expresia aceluiași lucru: beneficii peste costurile de oportunitate din alternativele pe care antreprenorii le au în față atunci când se implică în producția de bunuri pentru piață. La rândul lor pot fi adesea decuplate de costul de producție din spatele factorilor de producție (materii prime, subansamble, echipamente, consumabile etc.).

Din aceste motive, prețul plătit de cumpărători în piață poate fi complet decuplat de costurile de producție. Adesea nu este simpla sumă dintre costurile de producție și marja de profit. E mai simplu să înțelegi prețul într-o manieră mecanică de acest tip. Dar, de multe ori, un astfel de calcul te poate trimite departe de realitate.

Să nu înțelegem nici că, dacă valoarea unui bun este subiectivă, nu putem face deloc calcule economice sau că cele de le facem sunt lipsite de orice valoare. Cu siguranță, nu putem explica de multe ori complet prețul de piață la un bun la un moment dat dar putem oferi o serie de explicații vitale și ancorate puternic în teoria economic cu privire la tendințele viitoare ale acestui preț. Decizia antreprenorială exact despre aceste tendințe viitoare are nevoie și mai puțin de explicarea unui preț din prezent, și asta pe un orizont de timp cât mai lung.