Foarte mulţi români s-au repezit (la primul semn de bunăstare creată artificial de bagheta monetară „magică” a băncii centrale) să se împrumute ieftin şi să se angajeze în proiecte imobiliare care mai de care mai fanteziste. Nu găseai terenuri de construit la un preţ rezonabil pe o rază de zeci de kilometri în jurul localităţilor importante. Locuinţele şi terenurile ajunseseră să depăşească ca preţ pe cele din marile capitale. Băncile comerciale abia mai răsuflau de cât de căutate erau, susţinute fiind de o bancă centrală căreia îi strălucea ochii de bucurie când vedea câtă valută se strânge în rezerva sa internaţională fără un efort mult prea mare (doar trebuia să ungă bine tiparniţa) şi fără ca echilibrele macro-economice să fie influenţate pe moment (doar inflaţia se ascundea foarte bine în preţul terenurilor şi acţiunilor la bursă şi nu în preţul pâinii sau cartofului). Cea mai mare atracţie pentru românii ageamii în ale finanţelor a cunoscut-o creditul în franci eleveţieni, cei mai mulţi fiind atraşi de dobânda scăzută a acestuia (inflaţia în Elveţia era una foarte mică, riscul sistemic asociat francului elveţian era şi el foarte mic, titlurile de stat elveţiene erau bine evaluate din punct de vedere al riscului şi astfel că dobânda fără risc era şi ea redusă) dar şi de aparenta stabilitate a acestuia în raport cu celelalte monede (în special leul pe care banca centrală abia reuşea să îl oprească de la aprecierea sa artificială printr-un ritm al tipăririi şi multiplicării de bani ce cu greu putea face faţă situaţiei de pe pieţele internaţionale).

Prăbuşirea economică ce a urmat perioadei de avânt economic creat artificial şi din condei de banca centrală a aruncat în aer creditele ipotecare, valoarea ipotecilor, valoarea activelor imobiliare. Cei mai mulţi au rămas de gât cu credite în franci elveţieni plătind un curs valutar în lei din ce în ce mai mare (astăzi francul elveţian este cotat la 3,57 lei). Costul a crescut semnificativ pentru debitorii în franci elveţieni chiar dacă riscul de dobândă nu s-a schimbat radical (dobânda la creditele în franci elveţieni a rămas aceeaşi).  Riscul valutar, invizibil în momentul contractării creditului pentru cei mai mulţi dintre debitori, îşi spune cu vârf şi îndesat cuvântul.

Cei mai mulţi (alţi ageamii în ale economiei) au ajuns să se uite cu ură la francul elveţian, să îl blameze pentru evoluţia sa şi să se întrebe când o să iasă odată din criza în care a intrat (vezi aici, aici, aici…). Supraevaluarea foarte supărătoare a francului elveţian îi deranjează enorm pe românii care au credite în Euro (deşi ar trebui să îi bucure semnificativ pentru cei care au depozite în franci elveţieni). Este francul elveţian sau Elveţia în criză? Evident că nu şi doar cei care nu înţeleg fenomenul monetar pot ajunge la astfel de concluzii aberante. Explicaţia supraevaluării francului elveţian constă în SUBEVALUAREA monedelor importante ale lumii (dolarul american, euro, lira sterlină, yenul japonez şi, de ce nu, leului românesc) pe fondul tipăririi de bani ca soluţie de ieşire din criză. Nu francul elveţian este în criză ci celelalte ţări care au decis că soluţia de ieşire din criză este tipărirea de bani şi aruncarea lor în piaţă în cantităţi de neimaginat pentru omul de rând (conform estimărilor McKinsey Global Institute între 2007 şi 2010 expandarea masei monetare cumulat SUA-Zona Euro-Marea Britanie a fost de circa 2200 miliarde dolari, sumă care a fost ulterior multiplicată de câteva ori în sistemul băncilor comerciale ce operează cu rezervă fracţionară – raportul integral aici, informaţia cu pricina se află la pagina 47 din raport). Elveţia a fost ultima ţară care a refuzat legătura dintre monedă şi aur, renunţând definitiv la acest lucru abia în 2000 printr-un referendum naţional. Este ţara care a păstrat una din cele mai mari rezerve obligatorii la depozitele la vedere (40%) limitând drastic expansiunea creditului şi inflaţia cauzată de aceasta. Elveţia este cunoscută ca ţară cu o inflaţie apropiată de zero şi ţara cu rezerve de aur importante (1290 de tone de aur prin comparaţie cu doar 100 tone de aur cât are în prezent România). Aceste lucruri au făcut ca moneda elveţiană să devină una foarte credibilă şi foarte căutată de investitori, mai ales în perioadă de criză. Pe fondul refuzului băncii centrale elveţiene de a intra în acest joc al tipăririi nejustificate de monedă şi de penalizare a deţinătorilor de franci elveţieni prin inflaţie, a apărut această supraevaluare dictată de cantităţi tot mai mari de dolari, euro sau lire sterline ce puteau fi folosite pentru a licita o cantitate fixă de franci elveţieni (era clar că urma o apreciere) dar şi de un interes al investitorilor pentru un activ lichid şi mult mai stabil şi credibil. Un exerciţiu şi mai simplu susţine în plus cele spuse aici:

1. Preţul mediu al aurului (uncia de aur) în franci elveţieni era în ianuarie 2010 de 1153 CHF şi în august 2011 de 1372 CHF (o creştere de 19% în aproape 2 ani)

2. Preţul mediu al aurului în Euro era în ianuarie 2010 de  781 Euro şi în august 2011 de 1224 Euro (o creştere de 57% în aproape 2 ani).

3. Preţul mediu al aurului în USD  era în ianuarie 2010 de 1116 USD şi în august 2011 a ajuns la 1757 USD (o creştere de 63,5% în ultimii 2 ani).

4. Preţul mediu al aurului în lire sterline era în ianuarie 2010 de 691 GBP şi în august 2011 a ajuns la 1073 GBP (o creştere de 55,2% în ultimii 2 ani).

5. Preţul mediu al aurului în lei era în ianuarie 2010 de 3243 lei şi în august 2011 a ajuns la 5216 lei (o creştere de 62%).

Este clar acum de ce pentru ţările care au tipărit cel mai mult şi au expandat moneda tipărită creşterea este mai puternică. Mai mult, România (ca alte ţări emergente), care şi-a propus absurd o politică monetară care să fixeze cursul faţă de euro şi dolar (în condiţiile în care cantitatea acestora era în creştere semnificativă) a putut să facă acest lucru doar dacă a ţinut pasul cu expansiunea monetară de acolo. Leii în plus infuzaţi în economie şi expandaţi ulterior au crescut cursul semnificativ faţă de francul elveţian care a intrat mai puţin în acest joc al creării de bani din nimic, acesta rămânând însă relativ constant absolut nenatural şi anti-economic (penalizând exportatorii, deţinătorii de depozite în valută, întârziind ajustarea în sectorul privat) faţă de Euro şi dolari. De fapt, cei care se plâng de francul elveţian nu ar trebui să blameze o economie care se forţează să nu intre în jocul inflaţionist şi periculos al marilor puteri. Din păcate e foarte greu să rezişti şi să rămâi corect într-o astfel de lume dominată de economişti care se încăpăţânează să ascundă efectele perverse ale producţiei de bani în cantităţile pe care piaţa le cere la un moment dat (socialismul monetar). Elveţia este tot mai mult presată să tipărească franci elveţieni pentru a tempera această situaţie. Ultimele bastioane ale rezistenţei împotriva unei politici monetare dezastroase cad fără a mai exista vreo urmă de speranţă. Cei care s-au împrumutat în franci elveţieni vor avea poate un curs mai stabil faţă de acesta dar vor avea şi o inflaţie în creştere pe francul elveţian care va duce la creşterea dobânzilor în final (dobânda conţine o primă de inflaţie). Deci pentru ei o astfel de soluţie (tipărirea de franci pentru a contracara supraevaluarea) este una iluzorie. Întotdeauna costul final al banilor ieftini îl plătim tot noi. Înzecit.


32 Comments on “Pseudo-criza francului elveţian”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. gigel says:

    Si deci cei care au facut credite in chf ce sa faca?
    Si eu sunt unul dintre ei. 🙁
    Sa plece din tara ca au luat o mare teapa? Sau sa plateasca ca nu au de ales…
    Sa faca refinanatari? Pe termen lung cred ca chf-ul se va intari.
    Greselile se platesc.

  2. Paun Cristian says:

    Nu ştiu cum aţi luat această decizie dar aţi comis-o rău de tot din două motive: 1. Creditul a fost folosit probabil pentru a cumpăra un activ imobiliar al cărui preţ s-a prăbuşit semnificativ pe piaţa imobiliară; 2. Costul acestui credit este grevat de riscul valutar asociat şi nu pentru că ar avea Elveţia ceva ci pentru că celelate ţări se comportă iresponsabil.

    Comparativ cu cei care au luat credite în lei, euro sau USD, cei cu credite in CHF au un cost mai mare acum. Inflația însă și problemele pe care tipărirea de USD, Euro și Lei le vor genera în viitorul foarte apropiat va crește costul (dobânda) la aceste credite la un nivel comparabil cu cel al creditelor în CHF care vor avea un cost de dobândă poate neschimbat (dacă nu tipăresc elvețienii CHF) dar un cost valutar mare. Oricum, dacă BNR va tipări lei mai mult decât e cazul (și aici e greu de făcut un fine-tunning perfect) cei cu credite în valută vor plăti și acest cost al țintirii proaste de către BNR a cursului sau inflației (chiar dacă declarativ BNR nu țintește cursul leu / 80% Euro și 20% USD în realitate e cu ochii pe el permanent).

    Sfatul meu ar fi:
    1. Încercaţi repede să plătiţi cât mai mult din credit (asta dacă aveţi posibilitatea apelând la familie, prieteni sau vânzând alte active de valoare cum ar fi un teren la ţară);

    2. Dacă totuşi nu puteţi rambursa anticipat mare lucru din credit vă sfătuiesc să faceţi o refinanţare în Euro oferind ca argument logic faptul că dacă vom decide să ne apropiem de Zona Euro în următorii ani va trebui să avem o stabilitate naturală faţă de această monedă caz în care scăpaţi de riscul valutar. În plus, conversia la momentul trecerii la Euro (dacă aţi face refinanţarea pe lei) ar fi mai puţin costisitoare.

  3. MiniMe says:

    Exista si optiunea nr. 3: Vinde activul achizitionat prin credit, chiar daca este in pierdere, dar numai in urma unui calcul de costuri. Daca rezulta ca pierderea de acum e mai mica decat costul platii creditului pana la final, atunci acesta e pasul logic.

  4. gigel says:

    Da creditul e pentru un imobil.
    L-am luat acum 4 ani cand abia aparusera. Cunostintele mele economice erau 0. Rata era mai mica atunci la acest credit fata de cel in euro/lei.
    Informatii despre creditele in chf nu erau. Abia dupa ce am semnat au inceput unii sa spuna ca sa ne imprumutam in moneda in care suntem platiti.
    O sa astept ca poate mai scade chf-ul si cand o scadea o sa incerc sa fac o refinantare.
    Pe termen scurt sau mediu credeti ca chf-ul va mai scadea? Si daca da cand?

  5. cristian paun says:

    Admiţând că Elveţia tipăreşte CHF cursul se mai poate tempera (ar putea apărea o apreciere uşoară a Euro sau USD pe fondul unei oferte mai mari de CHF). O altă temperare a cursului poate să vină de la reducerea interesului (şi implicit a rarităţii) pentru CHF al investitorilor din piaţa valutară. Nu trebuie însă să uitaţi că pe piaţa românească sunt mulţi care s-au împrumutat în CHF şi oferta e destul de mică pentru această monedă şi e puţin probabil să crească fără o tipărire masivă de CHF ceea ce mai puţin probabil să se întâmple. Şi pe piaţa internaţională probabil că mai sunt astfel de debitori importanţi care intră şi ei la licitaţia pentru CHF. CHF este o monedă exotică şi cu lichiditate limitată în ultima perioadă. Oricum câştigaţi la dobândă, asta dacă nu cumva banca ce va împrumutat v-a „impus” o dobândă mare din care ia cea mai mare parte.

  6. gigel says:

    dobinda e ok cred
    DAE era cam 4% acum 2 luni:
    0.7 dob de referitna + 3.25 % comisionul bancii
    alte comisionae nu mai sunt sau neglijabile
    momentan e bine dar daca mai creste chf-ul o sa fie nasol

    am fost sa ma interesez de refinatari si mi-ar creste rata acum cu cel putin 50%

    se merita sa mentin acest credit – este unul dintre cele mai bune de pe piata dar si vechi de peste 4 ani

  7. gigel says:

    Dobinda buna compenseaza cresterea chf-ului dar daca tot va creste tot nu va fi o solutie
    cand am facut creditul euro/chf era 1.66 iar acum e 1.15
    deci mi-a crescut in euro suma restituita cu vreo 30-35% dupa 4 ani si ceva de platit rate

  8. Adrian says:

    @gigel
    Cum a zic MiniMe. Vinde imobilul si muta-te in chirie. Si pe urma refinanteaza cat mai ai de platit in euro. Si plateste-ti creditul mai mic in euro cat mai repede.

  9. Paun Cristian says:

    E dificil de luat o astfel de decizie.

    Atunci când ai cumpărat un apartament pe credit de 3 camere cu 150.000 CHF și acum valorează puțin peste 70.000 CHF apare o mare problemă. Vânzarea nu te absolvă de plata diferenței și băncile nu te ajută cu mare lucru.

  10. MadMax says:

    Nu stiu daca exista credite in lei cu dobinda fixa. Eu as lua unul de ala, si as aprinde luminari la biserica sa vina mai repede inflatia, sa ajunga rata cit o sticla de bere, cum era cu apartamentele ceausiste in anii 90.

  11. Cristiano says:

    nu poti sa vinzi un imobil ipotecat decat daca achiti in totalitate creditul.
    daca ai pierdut mai mult de 50.000 eur din scaderea imobilului iti recomand sa pleci din tara si eventual cand te intorci iti cumperi altul pe numele altcuiva sau mai degraba iti faci o pensiune.

  12. Paun Cristian says:

    În activitatea de creditare a băncilor există 4 riscuri majore:
    – Riscul de țară (dacă e un credit internațional)
    – Riscul valutar (dacă e un credit în valută)
    – Riscul de dobândă
    – Riscul de neplată (default)

    Pentru toate aceste riscuri băncile au clauze contractuale ce le apără cu vârf și îndesat și, datorită asimetriei dintre ele și clienții lor, le negociază și le inserează foarte inteligent în contractele cu debitorii.

    Acum, dacă inflația e în creștere sau mare dobânda are tendințe de creștere sau să rămână sus. La creditele în lei se întâmplă acest lucru. Când dobânda are tendințe de creștere și există o temere clară în acest sens, băncile preferă creditele cu dobândă variabilă. Dacă guvernul și banca centrală ar fi vrut să facă ceva pentru românii împrumutați în valută mai bine stabilizau țara și o administrau mai puțin inflaționist și cu risc sistemic în scădere care ar fi scăzut semnificativ dobânzile la lei (natural și sănătos nu prin tipărire de bani cum încearcă și cred ei că reușesc să scadă dobânzile). Refinanțările în lei pe creditele în valută ar fi fost o gură de aer bună. Ori ei acționează împotriva pieței și tipăresc bani ca să țină ritmul cu tipărirea de euro și dolari care intră în România asfel încât cursul să nu se modifice semnificativ (doar cursul leu / 80% Euro și 20% Dolar). Ori tocmai această soluție monetară care ascunde instabilitatea și lipsa de reforme din sistem (e de foarte multă vreme această situație) e foarte păcătoasă și perversă. Pe termen lung nu se întrevede o restructurare a sistemului economic românesc pe fondul lipsei de reforme reale și a unei politici monetare foarte ambigue (nesancționată de nimeni). Șansa ca dobânda sau cursul să scadă este una foarte mică. Vom avea în continuare dobânzi mari la leu datorită riscurilor sistemice și inflației și curs de schimb foarte fix pe anumite perioade dar cu momente de corecție semnificative o dată la câțiva ani când buboiul se sparge (să nu uităm că la ultima corecție din 2008 saltul a fost de la 3,7 lei / Euro la 4,3 lei / Euro).

  13. gigel says:

    Am facut credit pt 85 000 chf. Am avut dar am platit si anticipat pana la 90 k euro cat am dat pe apart. Acum e vreo 65 k euro cred(poate si mai mult ca are imbunatatiri).
    Partea proasta e ca pana acum am platit degeaba si acum creditul este cam cat valoarea apart.
    Situatia nu e chiar asa de rea cu plata ratelor inca. Dar poate deveni daca mai creste chf-ul.
    Asta este intrebarea ? Ce va face chf-ul fata de leu / euro?

  14. gigel says:

    Din pacate de acum va fi din ce in ce mai greu sa platesc in avans.
    De aceea vreau sa stiu cum va evolua chf-ul in continuare.

  15. Paun Cristian says:

    @ gigel

    Greu de spus. Prin articol am sugerat deja scenariile care s-ar putea întâmpla.

    Evoluția leu / CHF depinde de mai mulți factori:
    – Câți lei tipărește BNR-ul pentru a ține cursul fix față de euro (și dolar) dar nu față de CHF;
    – Câți lei tipărește BNR-ul pentru a cumpăra valuta necesară rambursării împrumuturilor externe contractate (de aici mai poate apărea o apreciere);
    – Câți CHF tipărește Banca Elveției pentru a reface raportul CHF / Euro și CHF / USD;
    – Câți Euro / USD continuă să tipărească FED și Banca Centrală Europeană;
    – Cât de mult vor continua să vadă investitorii de pe piața internațională în CHF un vehicul investițional solid.

    Se poate vedea deci că riscul valutar este o problemă foarte complexă și depinde, în cea mai mare parte, de STAT și de politica acestuia. Dacă am fi avut aur ca monedă dispărea complet riscul valutar și rămâneam doar cu riscurile mult mai predictibile în care statul este mai puțin implicat. De aceea evit să vă dau un răspuns foarte clar. Pentru că nu am informațiile de mai sus și nici nu le putem obține ușor (ar trebui să fim prieteni cu vreo 4 șefi de bănci centrale). În atari condiții toți bâjbâim și nu știm ce decizii să luăm. Exemplu dumneavoastră este un exemplu clar de cât de haotică este intervenția statul în economie (în cazul de față tipărirea de bani și politica monetară). În loc să ne descurce ne încurcă și mai mult.

  16. gigel says:

    mersi frumos de sfaturi
    vom trai si vm vedea ce na aduce ziua de miine

  17. MadMax says:

    „Buy a six-month put option on the Euro versus the Swiss Franc, thus betting the Euro will drop against the Franc (the Franc being the currency that an official Goldman report recently referred to as the most overvalued in the world)”

    Read more: http://www.businessinsider.com/goldman-the-worlds-going-to-hell-heres-how-to-cash-in-2011-8#ixzz1WippWyfB

  18. Cristiano says:

    @CHF Gigel
    pe termen lung eu cred ca CHF-ul va scadea fata de valoarea actuala. deja elvetia are probleme cu exporturile si le-a scazut si turismul. nu cred ca o sa mai apucam pana la sf vietii un curs de 2 ron pe chf dar va scadea la 3 ron. aceasta panica instalata in luna august nu va dura mai mult de un an. eu cred ca toata lumea va tipari bani pt ca nimeni nu isi doreste o moneda puternica…numai ca elvetia nu cred ca doreste sa isi piarda statutul de „safe haven”

    @CP
    daca aurul ar fi moneda atunci cand se sparge o bula (au existat bule speculative si cand aurul era etalon) o parte mica de oameni ar detine majoritatea capitalului fapt ce ar duce imediat la razboaie sau revolte. ce ne dorim, un glont in cap sau inflatie?

    @out of topic
    mi-a povestit un coleg astazi ca un doctor Rubinsky din state a descoperit niste celule anti cancer. desi are 20 de patente inca din 1970 statul american a reusit sa ii fure patentele pe care a obtinut din nou drept de autor. acum Rubinsky se judeca cu SUA. exista un „interes capitalist” ca citostaticele sa ramana in piata. din 1970 si pana in prezent Rubinsky a avut parte de cele mai dure controale.
    din acest punct de vedere, adika atunci cand interesul financiar e peste „dreptul la viata” capitalismul ar trebui desfiintat.

    @out of topic2
    Citat din Marx
    “Detinatorii de capital vor incuraja clasa muncitoare sa cumpere din ce in ce mai multe bunuri scumpe, case si tehnologii, impingand-o sa ia din ce in ce mai multe credite scumpe, pana cand datoriile lor vor deveni insuportabile. Datoriile neplatite vor duce la falimentele bancilor, care vor fi nationalizate, iar statul va trebui sa o ia eventual pe calea care duce la comunism.”

    @out of topoic 3

    nu se poate crea un sistem perfect in care toata lumea sa o duca bine. sa presupunem ca ar exista – atunci cu siguranta va exista cel putin un om care va trada.

  19. gigel says:

    Am cautat pe google si in ultimii 40 ani chf-ul a fost moneda care s-a devalorizat cel mai putin.
    In 1970 raportul dolar / chf era 4 iar acum e 0.7.
    Asta spune mult despre chf.
    Dar oare elvetienii vor urma aceeasi tendinta pe viitor?

  20. BladHaund says:

    @Cristiano, nu inteleg de ce te obosesti pe aici, cand exista (inca) state minunate, precum Cuba sau chiar Coreea de Nord. Sau poti sa pui umarul la cladirea socialismului in Venezuela.

    Ma enerveaza la culme obsesia asta a comunistilor de a-si impune ideile catre ceilalti.

  21. ionut says:

    Daor 2 corectii in colectia de erori care reprezinta coomentariul lui Cristiano:

    1)Nu e de ajuns doar ca aurul sa redevina moneda ci mai trebuie si:
    – renuntarea la „socialismul monetar” (adica monopolul baterii/emiterii acesteia)
    – recunoasterea practicii rezervelor fractionare la depozite (conturile curente) ca ceea ce e defapt: frauda!
    – renuntarea la manipularea (falsificarea) dobanzii de catre bancile centrale (una dintre cele 2 cauze directe , alaturi de rezervele fractionare, a expansiunii artificiale a creditului, cauza ciclurilor recurente, malinvestitiei generalizate si in acelasi sens a agentilor economici).

    2)”Citatul ala din Marx” e un fals, nu exista! 🙂

  22. Adrian says:

    @gigel
    Acum esti la o rascruce de drumuri. Daca vinzi apartamentul iti platesti creditul. Deci scapi si de apartament si de credit.

    Bazat pe trecut, francul o sa isi mentina pozitia forte. Elvetia nu are nici problemele datoriilor zonei euro. Deci nu are nevoie sa printeze multi bani pentru a isi plati datoriile. Iar leul se mentine in functie de euro.

    Daca scapi de credit acum atunci nu mai ai incertitudinea pe termen lung. Si in plus ai cheltuieli mai mici lunare. Chiria e in general mai mica decat rata.

    Diferenta de bani poti sa o investesti. Si in plus ai si toate optiunile. Nu esti presat intr-o directie sau alta. Cine stie peste cativa ani unde o sa locuiesti si unde o sa lucrezi sau cu ce o sa te ocupi.

    Daca ai de platit rate pentru apartament, esti legat de un singur oras. Nu ai libertate de miscare.

    In plus, trebuie sa mai adaugi si dobanda care urmeaza sa o platesti daca continui cu ratele. Daca platesti creditul acum, platesti soldul care a mai ramas si poate cateva procente in dobanda. Asta in functie de ce fel de contract ai semnat.

    Eu in locul as scapa de credit. As investi banii pe care i-as castiga lunar in actiuni, afaceri etc. care produc valoare adaugata. Astfel se inmultesc banii si averile pe termen lung.

    Orice credit e ca o lesa. Cu cat o ai mai mult la gat, cu atat te strange mai tare. Una e sa ai cateva zeci de mii in cont sau in active si alta e sa ai cateva sute de mii datorii pe urmatoarele decenii.

    Altfel te simti, altfel iei decizii si altfel gandesti.In plus, cand esti dator tinzi sa fii mai emotional si sa te ingrijorezi ce se poate intampla. „Oare e bine ce fac? Oare am gresit?” Iar grija asta excesiva te face sa iei decizii si mai proaste. Iar tiparul se repeta.

    Un apartament e un loc de locuit. Nimic mai mult. Nu e o modalitate de a impresiona pe altii, decat doar daca crezi asta.

  23. gigel says:

    Am luat apartamentul pentru mine pt familie. Pt uz personal.
    Dar am gresit cand am facut creditul. Nu trebuia sa ma imprumut atat de mult. Dar acum nu mai conteaza.

  24. Cristiano says:

    @ BladHaund
    daca plec din tara ma duc in Singapore.

  25. arakelian says:

    Adrian, si eu sunt mandra posesoare a unei gars. cu credit in perioada de boom, acum 5-6 ani, putin inaintea lui gigel. Atunci am inlocuit chiria de 400 lei cu rata de 540 lei. Daca atunci a fost un efort pt mine, astazi sa dau rata de 540 lei e nimic (tinand cont ca in prezent am inchiriat gars.).
    Calculele mele au fost simple: 30% este maximum de indatorare, dar facand credit in lei cu dobanda fixa (o dobanda dubla decat a lui gigel), am considerat ca o gars. este o investitie, nu mod de impresiona, si nici nu o fac sa am o posesie, ci pt a avea o siguranta. Si de fapt, in perioada aceea in Buc. era un cosmar sa stai cu o chirie ieftina: oferta era mica, calitatea groaznica, iar proprietarii isi permiteau sa mareasca chiria de la luna la luna etc.
    Marea problema a lui GIGEL este ca s-a intins mai mult decat i-e plapuma, si ca nu a avut posibilitatea sa faca imediat plati anticipate.

    Gigele: Dar poti incepe acum. Sfatul meu: Profita ca e vara si intretinerea mica, taie cheltuielile la sange pt 1 an, ia si un second job pt o perioada, si fa un mic calcul: o prima plata cu o suma echivalenta a 3 rate, iti va scadea creditarea cu 1 an, sau rata cu 10% (banui Gigele ca ai credit pe 25-30 ani). Urmatoarele plati anticipate nu vor avea acelasi efect suprinzator, dar deja iti va fi mai bine.

  26. gigel says:

    Mersi frumos de sfaturi.
    Ap e in Buc ceea ce e bine ca sunt locuri de munca.
    Inca nu stau chiar asa de rau.
    Cand am facut creditul rata era la 30-35% din salariu. Apoi a scazut pana pe la 25% iar acum e iar la 30-35%.
    Dar familia s-a marit si au crescut cheltuielile de aceea nu mai pot strange prea mult.
    Surplusul care imi raminea pt plata in avans a scazut.
    Oricum acum cu ancorarea cursului chf la 1.2 fata de euro e o bula de oxigen pt mine si pt altii.
    O sa incerc sa reduc cheltuielile si sa platesc in avans cat pot de mult ca si pana acum.

    Sunt intr-o situatie mai grea dar nu e disperata. La un curs de 5-6 lei pt un chf ajungeam pe zero cu balanta de venituri si cheltuieli la sf de luna.

    Multumesc tuturor pentru sfaturi.

  27. gigel says:

    Ce parere aveti de acest articol?
    http://www.zerohedge.com/contributed/swiss-move

  28. Paun Cristian says:

    @ Gigel

    Ați scăpat. Elveția a făcut mișcarea anticipată de mine. Au decis să tipărească franci elvețieni în orice cantitate necesară protejării unui curs stabil de 1.2 franci elvețieni pentru 1 Euro. O prostie mare pentru că acum urmează inflația și creșterea dobânzilor la francii elvețieni. În atari condiții, dacă aveți dobândă variabilă în scurt timp (1-2 ani) veți avea un alt risc – riscul de dobândă.

  29. i conomics says:

    Cristi! Spot on.. asta vroiam sa spun.. cei care visau curs mic nu gandeau ca asata insemna dobanzi mai mari.. deci tot una….

    Acuma ramane de vazut… daca USD, EUR, GBP, JPY… continua la greu tiparnitzarea… e posibil ca fuga spre ceva marginal mai sigur precum Francul Elvetian … sa tina dobanzile jos in urmatorii 3-4 ani…

  30. Luminita says:

    am o intrebare, ce parere aveti despre conversia din franc in euro in conditiile in care eu castig euro. ce am de pierdut? se mareste rata in urma conversiei?

  31. Iulian says:

    Dle Păun,
    Ar fi o greșeală daca refuz oferta bancii prin care creditul meu in chf trece automat in lei cu posibilitatea după 6 ani de reducere cu 15% a soldului?, acțiunea mea având la bază info din mass-media conform cărora, presiunea pe CHF va scădea datorită faptului ca la nivel european majoritatea țărilor încurajează conversiuni în monedă locală.
    Cu stimă,
    Iulian L.

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>